joi, decembrie 31, 2009

Comunicate de Presa

Ambasadorul SUA construieste pentru adultii cu dizabilitati

23 Decembrie 2009

Ambasadorul SUA, Mark Gitenstein a participat miercuri ca voluntar la construirea unei locuinte special proiectata pentru opt adulti cu dizabilitati mentale, în satul Izvoarele, judetul Giurgiu. La constructie au participat de asemenea Sarah, fiica ambasadorului, Josh, prietenul acesteia si Bruce, ginerele ambasadorului, precum si voluntari ai Corpului Pacii.

Actiunea desfasurata miercuri face parte din proiectul „Building Hope Together” (Împreuna construim speranta), derulat de Fundatia Comber si organizatia Habitat România cu sprijinul autoritatilor locale din comuna Izvoarele, al autoritatilor judetene si al Fundatiei Western Union. Lucrarile au inclus izolarea locuintei cu vata minerala si placi de OSB.

Locuinta construita în cadrul proiectului va demonstra ca persoanele cu dizabilitati mentale si asociate pot trai în mijlocul semenilor, fara a fi segregate în institutii în care deseori sunt private de drepturi fundamentale. În judetul Giurgiu, urmeaza sa fie construite 37 de asemenea locuinte. Dumitru Beianu, presedintele Consiliului Judetean a îndemnat autoritatile din alte judete si regiuni sa se implice în actiuni similare în sprijinul persoanelor cu dizabilitati.

Ambasadorul Gitenstein a laudat autoritatile locale pentru initiativa de a-i ajuta pe cei cu dizabilitati si de a le oferi o viata normala în cadrul comunitatilor.

„Tuturor membrilor familiei noastre le place sa se implice în activitati de voluntariat, mai ales într-un asemenea moment special”, a declarat ambasadorul. El a subliniat de asemenea ca îi place sa participe ca voluntar la activitatile organizatiei Habitat pentru Umanitate.

Sarah Gitenstein le-a multumit parintilor pentru ca le-au oferit ei si fratilor sai un model de urmat în viata. Sarah, în vârsta de 26 de ani, a absolvit Colegiul Kenyon, cu specializarea în arta teatrala, iar în prezent locuieste în Chicago, unde regizeaza si joaca în piese de teatru. În paralel, ea conduce un program after-school pentru elevii defavorizati din Evanston, o suburbie a orasului Chicago.


Article translated in:
English

marți, decembrie 29, 2009

Ambasadorul SUA voluntar la construirea unui imobil pentru adulţii cu dizabilităţi

23 Dec 2009 | 0 comentarii | 977 vizualizari
Rating: 6 voturi
cotidianul.ro



Ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, E.S. Mark Gitenstein, a participat miercuri ca voluntar la construirea unei locuinţe special proiectată pentru opt adulţi cu deficienţe mentale şi asociate, în satul Izvoarele, judeţul Giurgiu. La construcţie au participat de asemenea Sarah, fiica ambasadorului, Josh, prietenul acesteia şi Bruce, ginerele ambasadorului, precum şi voluntari ai Corpului Păcii.

Acţiunea desfăşurată miercuri face parte din proiectul „Building Hope Together” (Împreună construim speranţa), derulat de Asociaţia non-profit Habitat for Humanity România şi Fundaţia Comber cu sprijinul autorităţilor locale din comuna Izvoarele şi al Fundaţiei Western Union. Lucrările au inclus izolarea locuinţei cu vată minerală şi plăci de OSB. Publicitate


La eveniment au mai participat Dumitru Beianu - Preşedinte CJ Giurgiu,dnul Daniel Alexandru Fita - Subprefect de Giurgiu, dnul Alin Bănică Stanciu - primarul comunei Izvoarele, dna Adelina Voicu - Director DGASPC şi dnul Ionel Muscalu - Manager Public al jud. Giurgiu.

Locuinţa construită în cadrul proiectului va demonstra că persoanele cu dizabilităţi mentale şi asociate pot trăi în mijlocul semenilor, fără a fi segregate în instituţii în care deseori sunt private de drepturi fundamentale. Scopul proiectului este de a oferi şansa la o viaţă decentă în comunitate pentru cei 8 beneficiari. Locuinţa protejată este proiectată special pentru nevoile lor şi va avea 170 mp, 4 dormitoare, o bucătărie, o cameră de zi şi trei băi dotate cu echipament special. Dumitru Beianu, preşedintele Consiliului Judeţean a îndemnat autorităţile din alte judeţe şi regiuni să se implice în acţiuni similare în sprijinul persoanelor cu dizabilităţi.

Ambasadorul Gitenstein a lăudat autorităţile locale pentru iniţiativa de a-i ajuta pe cei cu dizabilităţi şi de a le oferi o viaţă normală în cadrul comunităţilor.

„Tuturor membrilor familiei noastre le place să se implice în activităţi de voluntariat, mai ales într-un asemenea moment special”, a declarat ambasadorul. El a subliniat de asemenea că îi place să participe ca voluntar la activităţile organizaţiei Habitat pentru Umanitate.

La începutul lunii noiembrie, Excelenţa Sa a participat la o altă acţiune de voluntariat alături de Ambasadorul Canadei la Bucureşti, E.S. Philippe Beaulne, Ambasadorul Austriei, E.S. Martin Eichtinger şi Deputy Head of Mission al Ambasadei Olandei la Bucureşti, E.S. Hans Sandee, acţiune menită să ajute cinci familii de romi să aibă de Crăciun o locuinţă decentă pentru copiii lor. Evenimentul intitulat Ambassador’s Build s-a derulat pe şantierul Habitat din localitatea Bălţeşti, jud. Prahova.

luni, decembrie 21, 2009

La mulţi ani tuturor prietenilor mei şi celor ai blogului lui Ionel Muscalu!

Că vin sărbătorile se simte în aer, că a venit iarna o simţim pe pielea noastră, că vine o vreme a iernii vrajbei noastre se ştie. Urez tuturor acelora care în cele 3 luni de cand am început a scrie pe acest blog m-au vizitat, m-au comentat s-au m-au citit numai bucurii, sănătate, noroc şi un an mai bun. Doamne ajută şi să nu uităm că în curand sărbătorim chiar Naşterea Domnului Iisus Hristos!

miercuri, decembrie 16, 2009

TEAMA DE FLUTURI

Depun mărturie împotriva mea:
N-am aripi şi genele nu-mi bat pe umeri,
Nu mă uit în oglinzi şi mi-e teamă de fluturi,
Mănânc tigrii de jar la micul dejun
Şi obrazul îmi este de granit incandescent.
Beau cuvintele pe nerăsuflate,
Mă cert cu păsările nopţii,
Râd alandala şi-mi târâi şoşonii murdari
Prin cetate.
Mă-nclin cu pupila rânjită îngerului roşcat,
După care depun mărturie împotriva mea:
Respiraţia mea, porumbel înarmat cu gheare,
Se atinge de obrazul tău şi îngheaţă grădini suspendate
Împărtăşind seara cu nuvele de satin verde.
Fumul de frunze din părul meu miroase a toamnă
Şi eu depun mărturie împotriva mea.

FĂRĂ CHIN, FĂRĂ VISE

sub buză adăpostise flori pe care Nilul nu le povestise
şi-mi recita versuri din clasici lângă ceasul stat dcmult
aşa că timpul trecea fără cezariană, fără chin, fără vise
născând ninsori din omizi ucise înainte de-a zbura
din scrisori
mi se făcuse un dor avan de mare tânjeam după cer
înălţăm gândul în lumina ochilor ei ce avortau idei
fără să tac tremurul degetelor pornite la întâlnirea
cărnurilor
era iarnă. viruşii tropăiau pe alături
pe urmă veneau poliţiştii
ştiau că se va face întuneric
pasiunea creştea în vile de simboluri
mustea muteşte desăvârşirea
aveam vârsta cântecelor ascultam versuri din clasici
potriveam ceasul după căderea serii
şi o visam în palatul de irişi al Regelui Cumva

VIN CU VÂNTUL

Insomniile, ceaiurile reci şi generaţia irosită nu rezolvă
nimic.
Cinic şi somptuos am să-mi clădesc destinul pe cartea
Aceasta.
Bolnav de pâine goală şi tindă fără preşuri,
Nu-mi pot imagina trecerea mea pe aici fără vreo
revoltă.
Totul trece prin salcâmul din faţă, prin supa de tăiţei
Şi dunga de soare de pe spatele nisetrului.
Eu vin cu vântul şi cu noaptea sădite în mine de ei,
Tânguitorii flămânzi ai pildei neruşinate.
Îmi place gingăşia solemnă a uliului
care nu-şi lasă prada din
Gheare decât pentru a o sfărâma,
Îmi plac porcii când îşi dau obştescul sfârşit,
Îmi place sudoarea ţărăncii aplecate deasupra lanului,
Şi pentru că lumea este alcătuită din cei puternici
Şi din fiinţe după chipul şi asemănarea lor.
Îmi plac paltoanele negre şi Demis Roussos,
Nu-mi plac decât regii şi saltimbancii lor, sunt liberi…
Câteodată îi iubesc mai mult pe clovni decât pe regi.
Îmi place James Joyce pe care totuşi nu îl înţeleg.

DESPRE LANŢURILE POEŢILOR

Poeţii sunt aceia care poartă în loc de bijuterii lanţuri
Lanţurile sunt pentru ei o încercare de a-i lăsa pe
ceilalţi liberi,
Pentru că mulţi sunt imbecili,
Ei adesea cred că
poeţii chiar trebuie ţinuţi în lanţuri.
Ceea ce nu văd indivizii statistici,
îmi place sintagma asta,
e că poeţii pot zbura, ba chiar se
ajută de lanţuri ca de aripi.
Poeţii nu se cred Crişti,
de aceea nu se duc spre lanţuri
cu gândul de a lua asupra lor toate
păcatele lumii.
Ei primesc lanţurile pentru a arăta lumii că, deşi
înlănţuiţi, mai pot râde cu hohot.
Prometeu a fost primul poet.
Apoi Homer, care a avut lanţul vederii.
Au urmat o mulţime de poeţi şi toţi au purtat lanţurile
Ca pe nişte bijuterii.

Raţia de părăginire

N-am cuvinte de laudă pentru legendă.
Omul a pierit gol şi s-a făcut statuie.
Oricâtă purpură am pune fantasmelor noastre,
Ele se uită în trecut asemeni păsărilor călătoare.
Năclăit de adevăr, prezentul ezită între clisă şi cer
Supravieţuind doar fracţiuni pentru a deveni evocare,
De aceea distrug sistematic arhivele
Şi-mi majorez rodnic raţia de părăginire lucidă,
Pentru că doresc să zbor dincolo de halucinaţiile
Amintirilor.

luni, decembrie 14, 2009

DE DUNĂRE

Perfecţiunea a fost descoperită.
Este responsabilitatea clasică
Ridicată la rang de artă
De malul ostroavelor verde sălbatic
Rănind apele blânde de Dunăre
Cu succesive castele de nisip fin.
În ciuda dicţiei bolborosite
A bulboanelor de la piciorul Podului,
Manierele de paj ale Mocanului
Taie aerul în două cu panaşul
De salcâmi al pălăriei sale.
Agurida din viţele căţărate
Prin sălcii dă explicaţii
Despre neîmplinitele visări.
Îngânând starea de fericire.

vineri, decembrie 11, 2009

O CARTE DE SPERANŢĂ mulţumiri celui care a fost Părintele Mihail Sârbu

Zori îmbobociţi pe pereţii Catedralei Adormirea
Recunosc speranţa zâmbetului meu,
Altarul inimii mele, locul descoperirii entuziasmului,
Intrarea mea în rost lângă mireasă.
La marginea albului pe lângă albastrul cerului
Răsună un clopot în dungă.
Seamănă cu un poem crescut din apă dulce,
Apă repede, iubitoare de soare.
Un abur de lumină şi migală,
Un flutur pentru inimă şi creier.
Voi sluji într-o zi o vară sfioasă
În răcoarea liniştită a sfinţilor
Şi voi fi şi martor al iubirilor viitoare
Ce-şi vor pune cununa de raze
Sub cupola ce întemniţează furtunile răului.
„Bine aţi venit în casa mea de arome robuste!”
Geometria adolescentă a credinţei rimează
Cu rouă dimineţii şi curcubeul de câmpie.
Aici am primit „Jurnalul Fericirii”
Şi am visat pentru o mie de fântâni.

joi, decembrie 10, 2009

GRAŢIA A PATRA

Aici, la noi, Dumnezeu ne lasă să ne facem de cap,
Ne lasă să ne îngropăm în manele şi-n bere,
Ne lasă să ne ascundem în peşterile prostului gust.
Aici, la noi, Dumnezeu ne dă lumină din spaime,
Ne depăşeşte uşor de parcă ne-ar deparazita,
Ne lasă să simţim mai curat pe de-a-ncetul.
Aici, la noi, Dumnezeu ne răsuceşte ca pe nişte frunze
Ne învârte în ţigara lui de tămâie şi smirnă,
Ne înghesuie lăturiş în rost, uitându-se în ochii noştri.
Câteodată, noi-frunze, noi-păsări, noi-petale,
Simţim în preajmă că Dumnezeu ne pune la masă
Şi-atunci ne dăm cu capul de praguri de sus.
Indiferent de rasa noastră, aici, la noi, spaimă nu e,
Dumnezeu ridicat din împietrirea privirilor noastre
Ne zâmbeşte scuturând frimiturile din barbă.
Doar presiunea străzii şi stresul din capul nostru
Ne împiedică să vorbim cu el. Altfel
Graţia aceasta ne-ar fi cuprins şi pe noi.

miercuri, decembrie 09, 2009

Marie - France Ionesco refuză centenarul

Marie - France Ionesco refuză sărbătorirea centenarului tatălui său în România.
Despre autorul rinocerilor numai de bine.
Cât despre rinoceri, vedeţi şi singuri ce se întâmplă alături de voi.
Vă urez la bună vedere, aşa cum m-am bucurat să-mi revăd colegii din DAS Giurgiu, adică sincer!

De ce sunt europarlamentarul tău?

În primul rând s-ar putea ca unii să creadă că am luat-o razna, că ultimele alegeri m-au năucit şi pe mine, ca pe atâtea milioane de români şi că mă trezesc fantazând.
În al doilea rând ce rost are această mărturisire acum, la atâtea luni zăbavă?
În al treilea rând deja s-au uitat acele alegeri, iar un al 11-lea pe o listă nici nu mai contează!
În al patrulea rând degeaba a depus PNL Giurgiu la toate organele locale competente plângere privind acele furturi din acele alegeri, fiindcă nu s-a întâmplat nimic, nici măcar un răspuns.
Peste 80 de dosare penale pentru infractiuni privind desfasurarea alegerilor europarlamentare au fost inaintate procurorilor de catre politistii din toata tara, care mai au in lucru inca 99 de astfel de dosare.
Potrivit Politiei Romane, la nivel national au fost inregistrate 181 de dosare penale care au ca obiect infractiuni savarsite atat in timpul campaniei electorale, organizate cu prilejul alegerilor europarlamentare, cat si in ziua alegerilor. Dintre acestea, 41 au fost cu autori neidentificati, restul de 140 de fapte fiind savarsite de autori cunoscuti.
IGPR precizeaza ca in timpul campaniei electorale, la unitatile teritoriale de politie s-au inregistrat 47 de dosare penale, in ziua alegerilor au fost inregistrate 94 de plangeri penale si, ulterior, au mai fost inregistrate inca 40 de sesizari. Dosarele penale priveau 188 de fapte.
78 de sesizari se refera la faptele persoanelor suspectate ca au votat fara a avea drept de vot ori au votat de doua sau mai multe ori. Alte 49 se refera la determinarea alegatorului, prin diferite mijloace, de a vota anumite liste de candidati.
Pana la data de 7 august, politistii au solutionat 82 de dosare penale referitoare la infractiuni privind desfasurarea alegerilor pentru Parlamentul European, toate fiind inaintate la Parchet cu propuneri procedurale. In prezent, au ramas in evidente 99 de dosare penale, dintre care 25 cu autori neidentificati, iar 74 cu autori cunoscuti.

Primul caz de frauda electorala s-a inregistrat in Dolj, unde un barbat, membru al Biroului Electoral al Sectiei 73 din Craiova, a votat de doua ori.
Potrivit oficialilor din Inspectoratul General al Politiei Romane, barbatul, a votat atat pe listele permanente, cat si pe cele suplimentare.
Ion Diaconu, in varsta de 59 ani, era delegat din partea Partidului Noua Generatie, insa acesta are adeziune la Partidul Romania Mare, filiala Dolj. In urma incidentului, reprezentantii PNG au solicitat Biroului Electoral Judetean Dolj schimbarea acestuia din comisia de votare de la sectia 73.
In jurul orei 8.45, craioveanul Ion Diaconu a fost observat de presedintele sectiei de votare ca si-a exprimat dreptul la vot de doua ori.
"Politistii au fost sesizati imediat si i-au intocmit acestuia acte premergatoare inceperii urmaririi penale pentru comiterea infractiunii prevazuta si pedepsita de art. 22, indice 4, alin. 1 din Legea 33/2007", a declarat comisarul Adrian Capraru, purtator de cuvant al IPJ Dolj.Barbatul risca o pedeapsa de pana la cinci ani cu inchisoarea. El este audiat de politisti.

Autoritatea Electorală Permanentă a înaintat Inspectoratului Poliţiei Române constatările făcute în alte 9959 de cazuri posibile de vot multiplu la alegerile europarlamentare din 7 iunie 2009, situaţii în care acelaşi cod numeric personal apărea de două sau mai multe ori în listele electorale. Aceste cazuri se adaugă celor 1370 transmise anterior IGPR, Autoritatea precizând că, în momentul de faţă, se mai fac verificări asupra a 2500 de persoane care apar înscrise de două ori fie numai în listele electorale permanente, fie numai în listele electorale suplimentare.
Dincolo de sarcasm, frauda nu trebuie acceptata. Rezultatele trebuie contestate. Nu putem fi complici la o ilegalitate de proportii. Sigur, se cer dovezi. Ministerul de Interne vine cu praf in ochi, vreo doua sute de cazuri de fraude minore, de plevusca. Dar ocoleste rechinii. Adica autoritatile,...
Tot ce este aici este luat din diverse articole din presa, poate acestea arată că este sigur că România este încă departe de a fi o democraţie.Poate acestea arată că mai avem mult până să ne crestem copiii în siguranţă într-o Românie în care se trăieşte normal, fără terorism de stat, pentru că oricâtă încredere aş fi avut în instituţiile statului, acum aceasta începe să scadă şi mă cuprinde un soi ciudat de panică venită prin telefonul mobil.
In treacat fie spus, aici se deconteaza pasivitatea de luni de zile a partidelor in fata refuzului Autoritatii Electorale Permanente de a elibera Ministerului de Interne datele originale pentru inceperea urmaririi penale in peste 3000 de dosare de frauda la alegerile europarlamentare.

Basescu: "Un fleac, i-am ciuruit". Pe cei 5.200.000 de alegatori care nu l-au votat. Şi printre ei şi pe mine , cel care eram europarlamentar în locul fiică-si...


P.S. Să mai privim şi în jur, e adevărat că struţii au ajuns şi în Carpaţi, dar aici oricât s-ar strădui nu au unde îşi băga capul, pentru că pământul, râul, ramul e de altă natură şi ţine cu ... sărăcia noastră, cu nevoile şi neamul!

vineri, decembrie 04, 2009

Apel către susţinătorii mei Declaraţia de presă a preşedintelui PNL, Crin Antonescu

"Bună ziua. Aş dori, în această ultimă zi a campaniei electorale, să dau publicităţii, prin intermediul dumneavoastră, un apel către susţinătorii mei, către votanţii mei din primul tur, către toţi membrii şi alegătorii Partidului Naţional Liberal.



În primul rând, vreau să spun din capul locului că eu, Crin Antonescu, şi partidul pe care îl conduc, Partidul Naţional Liberal, susţinem cu fermitate proiectul Johannis, majoritatea pe care am construit-o şi candidatul care se opune lui Traian Băsescu şi face posibil acest proiect Johannis, pe Mircea Geoană. Aici suntem şi nu ne schimbăm poziţia. Aici vom rămâne şi pentru acest proiect garantez şi garantăm. Pentru orice altă construcţie eu nu garantez nimic. Aşa că acelora care speculează despre ce fac liberalii, cum ne calculăm noi şansele, le cer să renunţe. Mi-am dat cuvântul, am construit acest proiect şi rămân, ca de obicei, consecvent poziţiei mele.

Suntem la capătul unei campanii electorale care a avut de toate. O campanie lungă, obositoare pentru unii, plictisitoare pentru alţii, dezamăgitoare pentru cei care sperau într-o schimbare fundamentală. Am avut în faţă un preşedinte care a făcut şi face orice pentru a se agăţa de funcţia sa, un partid care, deşi guvernează, încă, România, nu e preocupat de nici una din marile probleme ale românilor şi o rezistenţă extraordinară din partea unor oameni care îşi văd ameninţate grupurile de interese, legăturile perverse cu statul şi poziţiile calde din care controlează bugetul acestuia.

Pentru noi, liberalii, a fost o campanie pozitivă. Vă mulţumesc, din nou, tuturor celor care aţi avut şi aveţi încredere în mine. Sprijinul vostru este impresionant. Suntem mai mulţi decât credeam la începutul acestei campanii. Mai mulţi decât credeam vreodată că suntem. Încă nu suntem suficienţi, dar lupta noastră abia acum începe. Am vorbit în campanie despre politica bunului-simţ, despre adevăr, despre un alt fel de a face politică, despre respectul pentru cei care muncesc şi care produc bunăstare, despre grija statului faţă de cetăţeni. România bunului-simţ este un proiect în care eu cred şi pentru care voi continua să fac politică. Este singura noastră şansă de schimbare reală.

Acum suntem în faţa unui nou vot. Sunt sigur că mulţi dintre dvs. sunteţi dezamăgiţi că nu am ajuns eu în confruntarea finală cu Traian Băsescu. Şi eu sunt, dar asta nu înseamnă să renunţ. În ceea ce priveşte proiectul nostru, eu vă îndemn să rămânem optimişti. Să credem în continuare în schimbare adevărată şi să avem împreună speranţa că putem transforma România, prin implicarea noastră, într-o ţară normală. Votul şi implicarea noastră vor fi decisive. Iar alegerea pe care eu personal vă îndemn să o faceţi este fără echivoc.

Vă îndemn, în primul rând, să veniţi la vot. Dacă nu veniţi la vot, România rămâne aceeaşi ţară din ultimii 5 ani. Dacă nu veniţi la vot, decid alţii în locul nostru. Dacă nu veniţi la vot, voi cei din Bucureşti, din Iaşi, din Cluj, din Timişoara, Braşov sau Constanţa, vor decide în locul vostru cei care semnează peste căsuţa goală a numelui vostru pe listele speciale. Trebuie să venim cât mai mulţi la vot, duminică, fiindcă acest vot va da un semnal pentru noi toţi.

Nu îmi este uşor să vă cer să votaţi pe altcineva. Dar acum asta trebuie să facem. Trebuie să alegem între un Traian Băsescu, pe care îl cunoaştem şi pe care nu îl mai vrem, şi un Mircea Geoană care vine cu promisiunea unei echipe, a unui proiect şi a unei schimbări. Pentru mine, alegerea pe care trebuie să o facem nu este complicată. La Timişoara, PSD a admis în premieră greşelile pe care le-a făcut după 1990 şi şi-a asumat responsabilitatea pentru ele. Alături de proiectul Johannis, precum şi alături de majoritatea creată împreună, acest moment a fost extrem de important pentru mine personal.

L-am auzit pe Traian Băsescu, i-am auzit pe cei din PDL, i-am auzit pe susţinătorii săi din media, vorbind din nou despre anticomunism. Dându-le lecţii Doinei Cornea, lui Mircea Dinescu, lui Ion Diaconescu, surorilor lui Corneliu Coposu despre rezistenţa în faţa lui Ceauşescu. Toţi aceşti oameni sunt alături noi şi alături de Mircea Geoană fiindcă au înţeles ce înseamnă Traian Băsescu, fiindcă au înţeles că, la 20 de ani de la căderea dictaturii, noi ne găsim acum din nou foarte aproape de ea.

Alegerile de duminică nu sunt despre Traian Băsescu şi despre Mircea Geoană. Sunt despre cum va începe 2010 pentru fiecare dintre noi. Ştim deja cum arată România condusă de Traian Băsescu. Ştim deja cum au trecut pe lângă noi şansele istorice, ştim cum arată o camarilă, un monstru lacom cu multe capete, care a pus stăpânire pe funcţiile şi resursele României. Ştim cum arată un preşedinte care vede şi aude tot despre adversarii lui politici, ştim cu toţii că nu aude nimic din strigătul de disperare al majorităţii românilor. Suntem o ţară fără şosele, fără spitale, în care decenţa este un lux şi politeţea o excentricitate.

Eu nu mă gândesc acum decât la viitor. Cine cu cine s-a văzut, cine cu cine a vorbit mi se pare mai puţin important. Pentru că, în ceea e îi priveşte pe ei, s-au văzut toţi cu toţi, au vorbit toţi cu toţi. Fiindcă nimeni de la putere nu este inocent.

Adevărata problemă este cum ieşim din criză. Fiindcă alegerile vor trece, emoţia şi luminile acestora vor trece, iar luni va trebui să ne întoarcem la adevăratele probleme.

Mircea Geoană răspunde la aceste probleme prin Proiectul Johannis, pe care eu i l-am propus. Nu este doar un nume, ci este promisiunea unui guvern cu un premier independent şi competent, este promisiunea unei echipe de miniştri profesionişti, este promisiunea unui plan anti-criză solid, bazat pe dialog şi competenţă. Acordul cu FMI trebuie dus la capăt. Bugetul trebuie finalizat. Banii pentru salarii şi pensii trebuie asiguraţi pentru anul viitor. Economia trebuie ajutată să crească iar. Iar cei afectaţi de criză trebuie protejaţi. Eu vă cer să votaţi în numele acestui proiect şi în numele unei schimbări în care eu cred. Fără această schimbare, rămânem cu Traian Băsescu preşedinte şi cu aceeaşi politică a ultimilor 5 ani.

Traian Băsescu e acelaşi pe care îl ştim de atâţia ani. El nu poate fi pentru mine şi pentru PNL, niciodată, un partener de dialog. Pentru că eu nu pot să uit răul făcut de preşedinte în aceşti 5 ani, doar în urma unor jocuri de imagine. Eu nu pot să uit de flotă, de casa din Mihăileanu, de afacerile clanului Băsescu, de tranzacţiile cu armament, de injuriile adresate adversarilor politici şi altor cetăţeni, de loviturile aplicate bunului simţ şi moralei, de realitatea că România este cea mai coruptă ţară europeană, de Hayssam, de eşecurile politicii externe.

Între noi şi ceea ce ne dorim pentru România stă un simplu gest: votul de duminică. Veniţi la vot şi participaţi la schimbarea de care avem nevoie, pentru ca următorii 5 ani să nu ne sufoce definitiv. Veniţi la vot doar cu propria voinţă şi cu propria luciditate. Doar aşa veţi lua decizia cea mai bună. Aveţi încredere în mine. Garantez că nu vă voi dezamăgi.

Vă mulţumesc!"

joi, decembrie 03, 2009

Mierla cânta în dulapul închis

Care este, bre distincţia dintre omul natural şi cel social? „ Simt că se luminează de zi în mine însumi.”
Un dulap gol în care stă o mierlă cântând în tril aparent catastrofic despre patimile lui Iisus.
Are grijă să nu sară niciuna. Cei care nu înţeleg le pot asculta în reluare la emisiunea de ştiri de pe orice canal radio-tv sau scris printre rândurile unora puţini, care încă mai sunt de capul lor. De capul lor să rămână!
Nu mai citez pe nimeni. Scriu o poveste pentru fiul meu, Andrei şi pentru ceilalţi copii.
13 aprilie 1961 – centenarul declaraţiei de război a statelor din sud în războiul de secesiune.
13 aprilie 1962 – mobilele sclipesc în amurg.
13 aprilie 1963 – aproape este post.
13 aprilie 1964 – „Schubert este fratele mai mic al lui Mozart’’
13 aprilie 1965 – Primăvara a inundat lumea. Explozia nu poate fi controlată.
13 aprilie 1966 – Those also serve who only stand and wait/ „Şi cei care stau şi aşteaptă ne pot fi de folos”…….
13 aprilie 1966 - Agonii celebre şi pregătiri de luptă între Israel şi Siria.
13 aprilie 1967 – La Muzeul Artelor şi Meseriilor din Paris expoziţie de pendule şi orologii. Timpul atârnă dintr-un fir de păr, prelingându-se într-o lacrimă.
13 aprilie 1968 – La Biafra copiii rod lemne şi se hrănesc cu muşte. La Paris se pregăteşte răzmeriţa, iar de Gaulle e obosit.
13 aprilie 1969 – “Racii se cardinalizează prin fierbere” Rabelais… …Julien Green.
13 aprilie 1970 – Inima mamei linişteşte copiii în pântecul mamei.
13 aprilie 1971 – Un ins uluitor începe să apară prea des, provocând.
13 aprilie 1972 – Aflat Dickens citea unui public larg pentru bani. Fiica lui îl adora.
1973 – 13 aprilie -Tinereţe năucită de idei şi fără griji. Cameră de chiu şi vai.
13 aprilie 1974 – Se promite tuturor paradisul. Noaptea mă nasc eu.
13 aprilie 1975 – Se apleacă oamenii peste portocali.
13 aprilie 1976 – Dante, poetul, delicios şi natural. Cufărul cu oasele lui la R……
13 aprilie 1977 - O pajişte întinsă unde Ghilgamaş plânge pe Enkidu şi-i caută încă pe supravieţuitori. Cu două luni în urmă se născuse frate-miu, cu o lună în urmă fusese marele cutremur…
13 aprilie 1978 – Vom încastra cravatele roşii la gâtul copiilor noştri.
13 aprilie 1979 – Infrastructură solidă de conştiinţă şi sensibilităţi.
13 aprilie 1980 – Frumuseţe inutilă pregătită pentru colivie. „Tu eşti ideea mea “……. Goethe.
13 aprilie 1981 – Ciocolată chinezească cu lapte, privită lung cu jind. Şampoane poloneze, apă caldă, caramele bulgăreşti.
13 aprilie 1982 – Mare poftă de copilărie, romane şi struguri uscaţi.
13 aprilie 1983 – Timp cunoscut, încântător.
Şi mai este până în 1989!Dar până în 2010!

miercuri, decembrie 02, 2009

Eu îmi aduc aminte şi nu mint. Ceea ce s-a întâmplat la Timişoara azi e o ruşine pe faţa României. Eu votez cu bun simţ cu Geoană, aş fi preferat cu Antonescu, Crin Antonescu

Despre amintiri, numere şi…libertate


Printre cărămizile gata umplute cu sârmă din care urma ţâşni căldura,, aştepta cratiţa cu ulei să prăjească ultimii cartofi… Dar nu era ora de curent electric, venea peste o oră.
Butelia cu numărul 136 era în aşteptare cu ăl bătrân lângă zidul şcolii 10, de dis- de dimineaţă. Acum era seara.
Mama, a 32-a, tocmai leşinase bătându-se cu alte sute de mame şi taţi pe trei pungi de gâturi şi gheare de pui, poreclite japonez Taki-muri. Cele două calorifere înfricoşau cu gerul pe care-l transmiteau, iar cele unsprezece piei de miel argăsite adunate într-un cojoc erau binecuvântate.
Când s-a întors, târziu, de la alimentara cu ghearele şi gâtlejurile, tocmai se stingeau cele patru lumânări şi se aprindea curentul electric. Economia zilnică strângea banii pentru viitorul copiilor ei. Cu banii strânşi se construiau apartamente şi locuri de muncă, unde să stea copiii şi să muncească toată lumea.
- Daţi, bă, doar câte două, să ajungă la toată lumea!
Pensionarul care strigase era în asentimentul pensionarilor de lângă el, dar şi al tinerilor din spatele lui, chiar, dacă era rumoare că tot moşii se bagă în faţă, că ei au mai mult timp.
- Miliţienii de ce nu stau, mă, la coadă?
- De ce nu se înghesuie cu noi?
- Nici profesorii nu stau, că trimit elevii sau le duc părinţii elevilor!
La radio se vorbea despre lucruri stranii. Ăla bătrânu’ zicea de unii că îl înjură pe Ceauşescu.
Pe urmă, el a văzut că oamenii cam forfoteau şi i-a înjurat pe miliţieni. Mai fusese luat la Securitate că ar fi aruncat o sută patru manifeste în staţia de autobuz cu „Murim de frig şi foame!”.
Habar nu avea de politică. Nu a făcut în viaţa lui politică şi îi e scârbă de politică şi politicieni: ‘’Îmi e silă, mă, de mincinoşi şi mâncători de …, fără nici un merit, fără carte, fără principii!”
Pe urmă a venit armata. Trăgeau peste tot, mai ales spre turn şi poştă.
Noi jucam fotbal în capătul blocului, lângă bătătorul de covoare. Rafala mitralierei suna straniu, nu de speriat, ca boabele de porumb aruncate pe o tablă. Un tab s-a postat în grădină, chiar lângă piersicul ăla nenorocit care făcea nişte eczeme de fruct - 2-3 pe an-, sub geam.
Eram fericiţi. Ne-am legat brasarde tricolore şi urlam prin oraş. Am fost în Vamă când au venit ajutoarele. Am strigat alături de toţi cei care erau acolo, deşi de unii îmi era frică atunci când îi priveam mai atent.
Am fost pe Şoseaua Bucureşti, unde azi e Parcul Mihai Viteazu şi unde atunci, în amiaza mare, se trăgea în blocuri după zvonuri. O femeie ieşise în furou la balcon şi ăia să o omoare, pentru că ar fi ascuns terorişti.
– Uite-l, bă!
Şuieratul gloanţelor mă făcea curios. Erau şi alţi colegi de-ai mei pe stradă. La un moment dat nişte vecini de-ai mei, vreo doisprezece, au făcut un post la colţul străzii să filtreze teroriştii. Toţi zbierau să trăiască revoluţia. A doua zi a venit o dubă de muncitori să ducă oamenii la Bucureşti din faţa Casei Cărţii. Eram pe scara din spate a furgonului când o mână hotărâtă m-a înhăţat şi m-a zvârlit jos.
Apoi un şut în fund m-a trimis la pământ. Era cald, nu a nins de cinci zile, deşi era decembrie.
- Uită, bă, de revoluţie şi du-te-n …casa mă-tii ! Nu te-am crescut, să te omoare ăştia la cinşpe ani !
Cu lumina stinsă, ca să nu ne nimerească gloanţele pe fereastra lângă care 2-3 eczeme ale unui piersic retardat mucegăiau peste un tab, ne-am adunat toţi patru în hol, ca să dormim în noaptea aia în care sfârâiau în aer gloanţe...
Trecuseră trei zile de libertate!
Ionel Muscalu
P.S. Vă urez la mulţi ani de ziua noastră naţională, tot ce ar fi însemnând pentru voi, acest moment!Pentru mine înseamnă şi România Mare şi o onoare, aceea de a trăi după strămoşii noştri, care nu ar fi pregetat să lupte pentru un ideal. Al meu este acela de a trăi într-o ţară liberă.

marți, decembrie 01, 2009

De Sfântul Andrei

Toţi proprietarii veritabili de ceva viu cresc triburile de păsări, familiile de albine, exemplarele canine sau feline cu gândul la cel mai bun exemplar. Cel mai rău exemplar este considerat şi el extraordinar de rău şi, deci, mic în felul său.
Fiecare părinte normal îşi vede odrasla ca fiind cel mai precoce, mai inteligent şi mai graţios dintre copii. Unii se mândresc cu primul dinte, alţii se mândresc cu primul cuvânt (fiul meu a spus prima dată „apă”), unii se mândresc cu memoria extraordinară a progeniturilor, unii cu fluenţa în vorbire, alţii cu încăpăţânarea, unii cu inteligenţa (copilul unui prieten numără în engleză şi rezolvă împărţiri), alţii cu imaginaţia, unii cu vocea copiilor ( al meu este cepeleag, peltic, limbut), alţii cu tăria de caracter şi curajul, alţii cu rezistenţa la frig, unii cu rezistenţa la stress.
Ţara aceasta, România, de după Sfântul Andrei Întâimergătorul prin Schythia Minor, a fost întotdeauna iubitoare de diverse obiecte de vază ori animale de rasă. Le-a iubit în imaginaţie, le-a importat, s-a luptat cu toţii ca să le aibă, le-a gândit jumătate rostindu-le, le-a crescut sub cloşcă de aur.
Viaţa halucinantă, simţitoare, fascinantă, zăpăcitoare, orbitoare, blândă, mulţumitoare, lipsită de griji a dat împotriva politicii tradiţional relaţională cu împrejurimile şi mereu la îndemâna conceptului cerut de echilibru, perspectiva riscurilor şi a înlăturărilor conflictelor, a încercării de angajare alături de ….a unor forţe suficiente care să scoată poporul din impas. Chiar dacă acest lucru a însemnat mereu acelaşi stil experimentat de a lua lucrurile undeva de pe la mijlocul problemei, cam cum îl iau mereu americanii, adică a obţine prin luptă… dar fără a utiliza toate forţele, nouă ne-a plăcut mereu să fim numiţi cei mai viteji, mai înţelepţi, mai drepţi, mai iubitori, mai Dromichaetes, mai mari şi mai atleţi dintre toţi cei zonă. Uneori ne-au numit ei uneori i-am bătut noi. Alteori ne-am uitat noi şi ne-am regăsit în straniile şi îmbucurătoarele afirmaţii ale celor puţini ce ne-au iubit. Deşi iubitori de festinuri şi impetuoase provocări bahice, ca şi strămoşii noştri romani, ne-am trezit cel mai adesea pe cu totul alte fronturi şi, mai ales, în război cu puteri universale pentru momentele acelea pe care nu doar le-am împiedicat, dar le-am tratat uneori cu indiferenţă şi regret, trăznindu-le prin cutezanţa şi elanul forţelor succesiv adunate în rărunchii poporului gata de sacrificiu.
Totdeauna ne - am iubit copiii, chiar şi trimiţându-i la Zamolxes. Ne-am urât regii, chiar şi ucigându-l pe cel mai mare dintre ei, Burebista; ne-am iubit regii străini oferindu-le o ţară pe care s-o ridice – Carol I, Ferdinand. Dar, parcă pentru a ne îndumnezei în toate, acest popor care a creştinat păgânismul în cel mai spiritual sens, îşi sărbătoreşte imediat Ziua Patriei, după ziua de Sfântul Andrei, pe un altar al nădejdii din nou împlinite, aşa cum fiecare proprietar veritabil de ceva viu îşi laudă cel mai bun exemplar; aşa cum istoria, uneori discutabilă, ne dă de multe ori bărbaţi de stat care să fie amintiţi mai târziu.
Să cinstim răspândirea exaltării cu ocazia bucuriei că mâine e ziua tuturor românilor şi să ne alimentăm spiritual arborând câte un semn al forţei noastre sufleteşti legate de dragostea de România.
Asta nu e poveste, deci nu o enumăr.

Ionel Muscalu

De ai putea

Să ții cu tine sufletul aproape, Să-l bucuri cu pădure și cu ape, Cu flori să îl dezmierzi în orice vis Și-n inimă să-ți faci un paradis....