marți, februarie 09, 2010

Cum m-au facut taliban?

B(ar)logul meu, de care le pasa tare sefilor PDL Giurgiu, a fost citit un pic

IONEL MUSCALU, SFĂTUIT SĂ SE FACĂ TALIBAN PENTRU A SCĂPA DE ANONIMAT


Nu ştim cine sau ce l-a împins/inspirat (să sperăm că nu aceste versuri care-i aparţin): „Cu o pasiune însărcinată de duhul incendiilor interne/Ocupat de nimeni/sufletul meu pe linia vieţii”), pe Ionel Muscalu să comită un război atât de mare cu pedeliştii. Se pare că văzându-se în inferioritate numerică, adică de unul singur împotriva tuturor, a trecut de la lupta de gherillă, de această dată provocându-i pe foştii colegi din Alianţa DA, la atacul cu maldărul de cărţi.


Fapt este că Ionel Muscalu a declarat cum că au fost atacuri nejustificate la adresa sa. Prim-vicepreşedintele PD-L Giurgiu, primarul Mihai Dobre, îi reaminteşte lui Ionel Muscalu că „fiind un mare necunoscut în viaţă”, după cum s-a exprimat anterior, nu vede de ce s-ar fi legat cineva de persoana sa. Pe lângă asta, Mihai Dobre îl întreabă: ”cine a început atacul la adresa lui Bogdan Cantaragiu, noi, sau Ionel Muscalu? Nu ştiu cât timp i-a luat să studieze acele cărţi, cu care a venit la conferinţa de presă, dar, pe postul pe care se află la Consiliul Judeţean, ce altceva ar putea să facă Muscalu decât să piardă timpul? Personal nu îi voi mai acorda nicio atenţie lui Muscalu, îl las să treacă la volumul II al volumului de poezii: Visând la cai verzi pe pereţii Consiliului Judeţean! Asta ca antrenament pentru următoarele alegeri PE... Eu mă mir cum a fost posibil ca PNL să treacă un mare om de cultură cum este Ionel Muscalu, pe care, după cum spune domnia sa, îl ştiu toţi giurgiuvenii, tocmai pe locul eligibil numărul 11(!?!), poziţie din care a şi picat aşa de frumos? În orice caz, aici pun punct, pentru că nu vreau ca Ionel Muscalu să creadă că reprezintă ceva sau este cineva. De ce oare nu te-au ales giurgiuvenii să-i reprezinţi în Parlamentul European, domnule Muscalu, tocmai pe dumneata, marele cărturar? Chiar nu şi-au dat seama ce au pierdut? Mai bine ai renunţa la cărţi, te-ai retrage în b(âr)log şi te-ai face taliban. Lupta cu noi poate te scoate din anonimatul de care suferi”, l-a sfătuit Mihai Dobre.

Preluare integrala din Giurgiuveanul.ro, luni, 08.februarie.2010

luni, februarie 08, 2010

Dan Păsat trece la grupul PDL

Ultima ora




Deputatul independent Dan Păsat a anunţat, luni, Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor că, din 4 februarie, activează în grupul PDL.
Dan Păsat a fost ales deputat din partea PNL într-un colegiu din Giurgiu. A fost membru PNL până în octombrie 2009, iar apoi a activat în grupul PDL de la Cameră, până în noiembrie 2009, când a trecut la grupul independenţilor.

La rândul său, deputatul Ioan Damian a anunţat Biroul Permanent că a demisionat din PSD şi se va alătura deputaţilor independenţi, conduşi de Gabriel Oprea.

Cele două infomări vor fi citite în plenul Camerei Deputaţilor în şedinţa de luni după-amiază.

ROMANTISM





Mic îndreptar de feţe îngheţate,

adus lapon în framul meu cel mic,

dam limfelor de peste miazănoapte,

ca să-nfrunzească după cel triptic.

Şi-adulmecând cerneala cam mulatră,

că-n îndreptar se glazura un tort,

perfecţiunea lor demult uitată

vindea batiste după câte-un mort.

Topit atunci pe jumătate plastic

după o stea ce-mi stăpânea natura,

cu muşeţel şi tei supraelastic,

beam luna plină până-mi umplu gura.

Cand tara arde, director(ul,-ea) se piaptana

In vreme ce serviciile deconcentrate din judet functioneaza la cota de avarie, iar unii sefi fac nopti albe nestiind pe unde sa scoata camasa cu noua fonctie, data absolut aleatoriu la loteria vizelor de directorat din cauza de prezidentiale sau de europarlamentare, in timp ce simplilor fonctionari li se cere sa mearga la toaleta cu lumina stinsa si sa nu faca copii xerox pentru clientii saraci, ca sa mai reduca din cheltuieli, altii dispun de activele institutiilor publice dupa bunul lor plac. De exemplu, - director al   …Giurgiu - care merge oriunde are nevoi personale in timpul programului cu masina unitatii.


In ultimele luni ale anului trecut, institutiile publice au trebuit sa faca o economie crancena la toate capitolele de cheltuieli. S-au redus sumele alocate pentru convorbirile telefonice, pentru transportul angajatilor, pentru chirii si chiar pentru salarii. In conditiile in care, in noiembrie si decembrie 2009, bugetarii au stat acasa cateva zile in concediu fara plata pentru ca nu mai erau bani la buget, decat daca li se lua fiecaruia dintre ei 31% din salariu pe cele doua luni, spre multumirea alorlalti la fel de saraci, dar cu caprele si mai in piuneze. Cu toate astea, se pare ca in judet exista si servicii deconcentrate care merg atat de bine incat angajatii ii pot folosi activele in interes personal.

Dimineata, in jurul orei 11.30, autoturismul marca ooo , cu numarul de inmatriculare GR…XYZ, apartinand institutiei pe care o voi mentiona foarte curand, era parcat in fata unui … din zona pietei, iar soferul astepta cuminte in masina ca insusi directorul executiv, sa-si termine sedinta de coteleala.

Asadar, in vremuri de criza, seful(a) nu are altceva mai bun de facut decat sa se pieptene, iar asta in timpul programului si cu masina institutiei.

Soferul intrebat(a) despre acest episod, ne-a servit ceva cusut cu ata de un alb imaculat: Sef(a)ul a fost sa verifice programul la oamenii din teren.Eu vin si plec de la munca cu masina mea".

Numai ca slavitul(a) director(oare) nu a fost nicidecum cu interese de serviciu la cele doua societati nominalizate, ci exact la … si nu s-a deplasat cu masina personala, ci cu masina unitatii. Intrebat(a) despre norma de carburant a celor autoturismelor pe care le are in patrimoniu, a spus ca acestea nu au un consum normat intrucat institutia are un corp de control pe care acestea ar trebui sa il deserveasca la nevoie.

duminică, februarie 07, 2010

Babele se ard, cand organizatia este condusa de trei, Doamne, si toţi trei... literaţi!

In urma cu o saptamana imi exprimam opiniile fata de idea PDL-Giurgiu de a-si stabili de acum candidatii pentru alegerile locale din 2012: - nu au nicio sansa! Spuneam tot atunci ca PNL are reprezentanti remarcabili si puternici pentru acea lupta politica, dar deocamdata lupta sa rezolve problemele cetatenilor care i-au ales. Raspundeam astfel curiozitatii unui ziarist.

A urmat un val de trei replici cu poze pe prima pagina, din care doua cu trimiteri la interior in care am fost facut mai intai poet si prea mic pentru o discutie atat de mare de catre viceprimul PDL Giurgiu, Mihai Dobre, care ma sfatuia sa devin filosof in tacere, apoi presedintele PDL Giurgiu, Cornel Cantaragiu, deputat de Dimbovita, dupa ce mai inainte fusese deputat PRM de Arad, care spune ca nu stie prea multi oameni in Giurgiu si nu vorbeste cu necunoscuti, dar imi da replica intr-o jumate de pagina de ziar, fara sa ma identifice, de parca ar vorbi singur, ca nu prea imi functioneaza cerebelul si ca am obrazul gros, dupa care urmeaza un Secretar General, pe care il vom numi in continuare SeGe al PDL Giurgiu, cu doua prenume Costica Tica- Titi, culant in exprimari rurale si defaimatoare la adresa lui Musca(lu), dedat la ocaratoare asemanari cu personajul unei fabule.Probabil, declamand rime si proverbe din tolba personala, acesti trei, Doamne, si toti trei portocalii lor, mari sefi , s-au gandit sa-mi arate mie, unuia singur , cine are dreptul sa deschida gura, si cin’ sa faca ciocu’ mic, dupa modelul Anca Constantinescu, fiindca ei sunt multi si la putere. Nu cred sa fie o operatiune mai riscanta in acest moment in Romania, decat sa te pui… contra vantului care bate dinspre “baietii destepti din PDL”. Trecand peste vulgaritatea (stricto-sensu), a tragediei nationale pe care mutrele de baiat destept care nu mai pacaleste pe nimeni au creat-o, astazi spunem baiat destept, tragand apa in Bideu si mergem mai departe. Daca le dai voie sa vorbeasca mult, printre prostiile pe care le debiteaza si plasmuirile pe care le plaseaza grosier in spatiul public, uneori nepripit lanseaza truisme sopofirice cu efect spontan. Specializarea domniilor lor in sopofirica nu e de sorginte nativa, ci deprinsa in timpul specializarilor la care se expun cand fac diversele echere violet sau cand se verseaza in cultura generala a planificarii umaniste a viitoarelor lor actiuni de partid: - Ia spune, ba, cine ne-a mai suparat!?

-Ala, ala, aia.

- Pe ala il dam afara, pe aia o amendam pana o terminam, pe ala il injuram intr-una si-i tinem ocupati pe toti sa se gandeasca cum sa scape, nu sa ne tina noua contul, ca n-am ajuns la putere sa le dam lor socoteala!"Limitarea libertăţii, anularea ei chiar, denaturarea existenţei, abolirea voinţei, falsificarea sensurilor, cinismul," demonstrate în public sau chiar intre ei, acesta este idealul politic al acestor temerari desantati prin municipiul nostru.

Presedintele trebuie sa para autoritar, viceprimul intelept campestru, SeGe-ul pletoric pastoral si poncis-liric. Fiindca acest sub-doctism il traim in imaginea unei saptamani sterpe in inteligenta, dar mai ales lipsita de lucrari concrete in slujba cetatenilor (in afara vopsirii in portocaliu a tuturor stalpilor de telegraf de la DN6 pe raza orasului viceprimului), fiindca, daca ar fi facut ceva, ar fi emanat spre popor maretele realizari, ar fi dat-o baietii la ziar, ca tot si-au racit gura cu ziaristii. Ei o toaca pe vatrai ca Muscalu a fost singur acasa si de aia se ia de ei, ca Muscalu e copil de trupa, ca Muscalu ii enerveaza ca bazaie (pe asta am fumat-o la gradinita). Dar, de fapt fiecare isi arata frustrarile: din surse pedeliste, Mihai Dobre a ramas singur acasa, desi vroia si el la Brasov. Eu am fost la Delegatia Permanenta. Cantaragiu ar vrea sa il cunoasca si pe el oamenii din Giurgiu, dincolo de usa PDL si se leaga de un tanar giurgiuvean cunoscut, iar Tica-Costica vrea sa fie bard, poet samanatorist si citeaza sau face folclor de metrou cu puncte de suspensie, in timp ce, da, eu chiar am scris carti de poezie, am primit premii nationale si sunt citit si ca poet.

Asta inseamna a cofunda planurile, transformand in ridicol intreg discursul lor, dar mai ales propriile lor fapte, fiindca eu credeam si socot in continuare ca un presedinte de filiala de partida aflat singur la guvernare, avandu-I alaturi pe Prim si pe SeGe, au treburi importante, nu sa scrie la ziar, cand au ei alte meserii: unul e deputat de Titu, altu-I primar de Mihailesti si al 3-lea director navetist ce se desfata (bravo lui!) cu fabula la Floresti-Stoenesti.

O barbarie de spirit risipit in creatii de scheme mentale simple: Le luam aerul la astia, sa cante cum vrem noi, fara a se informa cat de cat si asupra preopinentului, ca ei la mine se raporteaza ca antevorbitor si au nevoie de trei insi pe enspe pagini, ca sa-mi raspunda la un simplu enunt: PDL nu va castiga nici Consiliul Judetean , nici Primaria Giurgiu in 2012- clar!

De aceea, intoarcerea la realism pe care le-o recomand calin, e pentru a-i salva de-un spirit congenital deliu si, fiindca asta ar fi singura pozitie din care sa castige, ii invit firesc: La munca! Ideea de fals total in care se balacesc deocamdata acesti corifei ai vulturilor care mananca muste este sugestiv subliniată şi prin eforturile lor de menţinere a condiţiei de zbor, căci ce fel de zbor poate fi acela din interiorul unei voliere? O voliera in care ei vor sa se  inchida impreuna cu ceilalti membri ai lor si cu victimele lor institutionale, pentru ca altfel nu stiu sa lucreze, nu au cine stie ce idei si daca nu s-ar sprijini pe vreo patru oameni seriosi, care muncesc si pentru ei, ar cam fi disparut demult din peisaj.
In final as putea sa le spun si eu poetic, ca pe Tineretului niste creatii folclorice, fiindca viitorul imi va confirma mie previziunile !

Insa macar atat pot face pentru domniile lor (sa nu ii sorcovesc in februarie si sa pastrez pentru data viitoare), fiindca e atat de oropsita lumea si e criza, chiar daca lor le merge din ce in ce mai bine!

Acest text, la sugestia unor prieteni, este un pamflet!

 
Aici prezentam punctul de vedere al Serviciului Român de Ocupare la întâlnirea de  la Nisa, 12-14 decembrie 2008, referitoare la abordarea crizei economice din perspectiva găsirii de noi soluții pe piața muncii.

sâmbătă, februarie 06, 2010

Cum doamnelor de odinioara, eu nu le-am fost contemporan, Doamnelor, domnisoarelor, domnilor, stimati prieteni si ceilalti contemporani, fara sa vreau am primit un premiu de la Sictireli: Nu pentru cum fac politica, ci pentru cum scriu.  Decoperindu-ma el lumii prin acest premiu si obligandu-ma sa imi cam controlez de acum inainte efuziunile, punandu-le in tipare ale binezicerii chiar si pe aici.  Fiindca eu ma cred poet si o mai si clamez pe toate strazile, nu pot sa nu ii raspund intr-o maniera un pic lasata in subterfugiul viabilei nazuinte de a face lucrurile sa-si descifreze tainele in tacutele lor pasaje lirice. Acest premiu il dedic fiului meu, care, afland ca am primit un premiu , ma striga prin casa: Ce faci , faimosule? Acum sunt faimos in casa noastra din cauza ta, Sictireli.
Andrei are cinci ani si mi-a zis adineauri sa scriu cu markerul pe el ca are varsta de cinci ani, ca sa nu-i mai cer sa se poarte ca un baiat mic, fiindca e mare! Iar cand uit, sa citesc pe el.




Acum despre premiu, care are următoarele reguli:

1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali.

2. Fiecare S.S. trebuie sa isi creeze o legatura pe net la blogul (si autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.
3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post, care explica ce este cu premiul.


4. Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr.Linky List, astfel incat sa existe o evidenta a fiecarui ins premiat. (cine reuseste aici sa-mi dea un semn)

5. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.

Fiindcă regulile trebuie respectate, am sa dau acest premiu mai departe unor bloguri ale următorilor mei prieteni, pe care-i apreciez deosebit de mult pentru ceea ce fac pe blogosferă. CONSTANTIN IOAN BRINCUS(http://constantin-brincus.blogspot.com/)- pentru ca ma mediatizeaza in lumea buna, http://blog.cristinapocora.ro/Cristina-Ancuta POCORA-fiindca prin blogul ei incerc sa fiu cooptat la ce se vede din Parlament spre pamant, unui prieten zilnic, pe care nu-l numesc doar pentru a nu-i crea probleme la serviciu, PEPIMUSTATEANU (http://pepimustateanu.blogspot.com/)-pentru ca el m-a tot batut la cap sa imi fac un blog simplu, FLORIN MUGUREL ROŞU (http://mugurelrosu.blogspot.com/)-fiindca scrie rar, dar bine si aplicat,  Giurgiu vazut prin ochiul care vrea sa vada ( http://giurgiuro.blogspot.com/)-fiindca il citesc demult.

Multumesc, Sictireli! Acum si eu ti-as fi dat premiul, dar nu prea pot, ca pe urma imi e frica sa nu mi-l dai inapoi cu… sictir pe gratis. Neputand sa fac asta, o trec la pierderi scontate si castiguri avute. O zi buna!Recunosc faptul ca nu aveam chef sa fac postarea asta , pentru ca nu se mai vede cea de dinainte, care mi se parea importanta, dar  ma simt obligat cu Sictireli.

joi, februarie 04, 2010

De ce ii enervez pe PDL-isti? Pentru ca spun ADEVARUL!

Pentru ca le spun adevarul, pentru ca adevarul doare, pentru ca ei stiu bine cum au ajuns unde sunt si pentru ca le voi spune tuturor in gura mare cum au ajuns acolo.
Acum ma gandesc la profesionistii pe care baietii cu un carnet i-au dat la o parte ca sa se aseze ei si sa se dea mari ca sunt pe gramada si ca au unde scurma. Scurmusul lor este adesea ilegal si de multe ori la hotarul nelegiuirii. Despre hotar si nelegiuiri vom avea timp sa mai vorbim anul acesta. De acum inainte voi publica toate datele pe care le-am colectat, toate informatiile pe care le-am primit de la numerosi  cetateni disperati de nedreptatile care li s-au facut. Sa faca bine cei cu gura mare sa termine cu invectivele gratuite. Nu se bazeaza pe nimic. Pe vremea mea, scoala pe care am facut-o ne   invata sa legam nu numai cuvinte, ci si idei." Şi vorbim de apostrof nu de cratimă la acea vreme. Cuvintele se legau altfel în acele vremuri, mult mai discret, dar de fiecare dată unde trebuia şi fără excepţie corect gramatical, chiar dacă nu era despărţirea atât de evidentă cum a devenit mai târziu, când a apărut liniuţa, cratima, minusul. Acum minusul este mult prea evident, în mult prea dese cazuri şi necazu’ este că se şi văd toate aceste liniuţe’cratime’minusuri în scrieri publice. Lumea ştia să povestească, avea jocuri de conversaţie, a umplut drumul şi plimbarea de cuvinte, de înţelesuri. "Pe vremea lor scoala se facea legand oameni, sifonand, turnand etc. Marile scule care se dau nu sunt decat niste biete unelte, iar bilele care se invart pe la locurile alea secrete unde pun ei la cale ce sa mai faca rau impotriva oponentilor le-am dibuit. Avem informatii de la ai lor, asa ca nu le vom mai verifica, lasam timpul sa le verifice. Deocamdata, dau si eu o mana de ajutor colegei Alina Gorghiu:

Guvernul pregăteşte o nouă pleiadă de directori ilegali



COMUNICAT

Bucureşti,

După două ordonanţe care politizau instituţiile deconcentrate, declarate neconstituţionale în 2009 de către Curtea Constituţională a României, aflu că premierul Emil Boc propune o nouă ordonanţă care să reaşeze pe funcţii oamenii partidului domniei sale.


În cazul în care a uitat, îi amintesc Primului Ministru de situaţia haotică din instituţiile conduse de doi directori cu exact aceleaşi atribuţii, cei demişi câştigând în instanţă funcţia pierdută, cei noi fiind numiţi politic şi păstraţi pe funcţii. Este uşor de imaginat atmosfera din acele instituţii şi productivitatea muncii angajaţilor acestora, în condiţiile incerte în care îşi desfăşoară activitatea.

Cer acestui Guvern, campion în ordonanţe neconstituţionale, să nu meargă în direcţia aceasta, despre care s-a demonstrat că este greşită. În loc de o structură suplă a deconcentratelor, s-a ajuns la o dublare a posturilor din administraţie, la sume extrem de mari plătite celor daţi afară ilegal, finalmente la incompetenţă pe post sau imposibilitate de îndeplinire a sarcinilor, prin blocarea activităţii instituţiei.

Cer, de asemenea, să înceteze sfidarea bunului simţ, a legii, a Constituţiei, a Curţii Constituţionale, a Uniunii Europene în ultimă instanţă, cea care a cerut depolitizarea administraţiei. Pentru ca, în final, să simţim şi noi, românii, că nu mai suntem sfidaţi.

Ştiu că abuzurile sunt mai la îndemâna actualului guvern, dar îl provoc pe domnul Boc să respecte legea, chiar dacă este plictisit de această idee. Altfel, vom fi în continuare într-o incertitudine periculoasă, blocaţi în jurul aceloraşi orgolii şi obsesii pentru controlul funcţiilor din partea reprezentanţilor PDL. Mi-e greu să-mi imaginez un progres cât de mic sau o revenire a României pe linia de plutire a economiei, în aceste condiţii dureroase pentru cetăţeni şi jignitoare pentru legile pe care ne lăudăm că le respectăm.



Alina Gorghiu, deputat PNL

miercuri, februarie 03, 2010

Inca o proba de inteligenta PDL-ista la adresa mea, preluare din Giurgiuveanul

Musca(lu)... la arat


“De la arat un plug



Venea încet spre casă

si la un bou pe jug

O muscă se-aşezase"



Cine nu-şi mai aminteşte fabula lui Alecu Donici studiată-n clasele primare?! Dacă memoria vă joaca feste, motto-ul sper că v-a adus aminte că era vorba de-o muscă aşezată pe jugu' boului şi care-avea pretenţia că vine de la muncă.

N-aveţi pretenţia la mine să ştiu cine-i ,”plugu”, cine-i ,”jugu” şi mai ales cine-i “bou”...



Ştim însă cu siguranţă cine-i musca.

Unul mic, pitic la stat şi la sfat care s-a-nvăţat să bâzâie pe la urechile oamenilor cu treabă, sau de treabă şi căruia nu i-a dat nimeni cu flit pân-acum sau nu l-a trimis unde-i place muştei mai mult... prin canale şi latrine.

Bâzâitul şi-nţepatul sunt singurele îndeletniciri ale omului (pardon ale gâzei !), dacă vei încerca să cauţi rezultate ale muncii lui vei constata că exersezi adunarea cu zero şi te vei întoarce la morala fabulei:

„Spre lauda deşartă

Mulţi zic: noi am lucrat,



când ei lucrează-n faptă,

Ca musca la arat”,

(n.a...mai lasă bâzâitul şi du-te la ….t)



Costel Dumitru

marți, februarie 02, 2010

Postez aici o replica data de seful PDL Giurgiu

DEPUTATUL BOGDAN CANTARAGIU, LIDERUL PD-L GIURGIU: “INTERESUL MEU ESTE TOTAL FAŢĂ DE PROBLEMELE REALE ALE COMUNITĂŢII GIURGIUVENE!”


13 parcuri doar pentru 13 primari liberali

Liderul democrat-liberalilor giurgiuveni s-a arătat surprins de declaraţiile lui Ionel Muscalu, care, după cum vă amintiţi, a spus: „Să fim serioşi, nu ştim cu ce va ajuta Cantaragiu acest judeţ. Sunt foarte multe solicitări ale primarilor din judeţ la care nu s-a dat niciun răspuns”. Deputatul Bogdan Cantaragiu a precizat că o astfel de declaraţie îl face să se întrebe dacă nu cumva Ionel Muscalu este total pe dinafară sau dacă într-adevăr face parte din organizaţia PNL. „Dacă şi-ar fi întrebat colegii de partid, mă refer pentru început la cei 13 primari, ar fi aflat că anul trecut aceşti 13 primari, toţi de la PNL, au fost ajutaţi de mine să obţină finanţarea pentru 13 parcuri în localităţile pe care le conduc. Aceste facilităţi le-au primit doar primarii PNL şi niciunul de la PSD sau PD-L. Chiar nu ştie Muscalu de acestea? Să se documenteze şi apoi să emită supoziţii!”

Şi exemplele continuă

Pentru a nu persista în necunoştinţă şi a fi pe cale de a deveni o figură sumbră, alături de alţii asemenea lui, limitaţi din punct de vedere al informaţiilor pe care le deţin, Bogdan Cantaragiu a mai ţinut să-i amintească lui Ionel Muscalu şi alte amănunte. „Nu ştie Muscalu că la echilibrarea bugetului şi primarii liberali au fost ajutaţi? Nu ştie de finanţările pe Ordonanţa 7, de sprijinul primit de primarii din Daia, Mihai Bravu, Bucşani, de fondurile primite pentru drumuri, de cele peste 150 de miliarde, pe 577? Da de cele 50 de miliarde primite pentru apă de primăriile din Adunaţii Copăceni, Putineiu şi Stăneşti, nu a auzit? Primarii de aici sunt sau nu membri ai PNL? Un alt exemplu este cel al primarului din Clejani, Florin Nidelea, care a beneficiat foarte mult de ajutorul meu şi, din câte ştiu eu, este membru al PNL, nu?”, se întreabă liderul PD-L Giurgiu.

Judeţul Giurgiu, acum în top

Deputatul Bogdan Cantaragiu a mai făcut câteva precizări: „Eu vin din Dâmboviţa dar am rădăcinile în judeţul Giurgiu. De când sunt în fruntea organizaţiei judeţene a PD-L, am reuşit să aduc judeţul Giurgiu pe locul II la nivel naţional, în ceea ce priveşte fondurile obţinute pe Ordonanţa 7 şi finanţarea de parcuri, şi pe locul V la capitoul finanţări pentru drumuri. Dacă este mult sau puţin, las la latitudinea edililor şefi ai comunelor din acest judeţ să mă judece. Dar eu ştiu că mi-am făcut datoria şi am ajutat cât am putut acest judeţ, şi-l voi ajuta în continuare. Nu ştiu, de pildă, cu ce a contribuit sau cu ce i-a ajutat Muscalu pe primarii care au făcut solicitări şi care, spune el, nu au primit niciun răspuns. Dacă Muscalu este un susţinător al acestui judeţ ar trebui să şi demonstreze ce a făcut până acum pentru judeţul Giurgiu, dacă a făcut ceva, sau ce va face, nu?”

Apel

În încheierea dialogului nostru, deputatul Bogdan Cantaragaiu a mai adăugat: „Fac un apel către primarii interesaţi în rezolvarea problemelor comunităţilor pe care le reprezintă şi întâmpină dificultăţi în elaborarea de proiecte pentru obţinerea de finanţări. Îi aştept să vină la mine, pentru că am uşa larg deschisă pentru toţi. Realizarea unor investiţii cu impact local este unul dintre dezideratele mele. Nu fac niciun fel de discriminare şi nici nu ţin cont de apartenenţa lor politică. Dacă pot să-i ajut voi face acest lucru fără niciun fel de rezerve. Interesul meu este total faţă de problemele reale ale comunităţii giurgiuvene.”

VIAŢA ROASA DE MISTERE

Aprinsă torţa freneziei, cascadă cade,

Agitând şi ploi, şi vânt, şi soare, şi pământ.

Să râzi atunci când furtuna te încearcă,

Dulăii vieţii latră a pustiu,

Prădat de hoţii care n-au nici soartă,

Nici ştiu ceva ce numai eu mai ştiu.

Să râzi atunci când Fortuna te-ncearcă,

Distins la zâmbet, ca toreador,

Să tot exclami vegheat de a ta soartă:

Ştiu să trăiesc în piept gladiator.

Să strângi în gesturi desluşiri de mâine

Pe care să le-ntorci în aur dus,

Chiar de greşeşti să dibăceşti cu taine

Valoarea ta, precum eşti predispus.

Tot cutezând, mai mult decât o vreme,

Ştii bine c-ai să noroceşti în zori

Păduri de sălcii, lunci întregi de semne,

Chiar îngerii adânc îndurători.

Semeţ n-ai fost şi nu te faci nici azi,

Fleacuri, făţărnicii, să nu le ţii,

Increderea în mâine să n-o lapezi

Când ai speranţa-n muncă şi o ştii!

luni, februarie 01, 2010

DP Brasov-discutii la NATO

Am fost la Poiana Brasov la Delegatia Permanenta.
In afara delegatiei noastre vesele si incantate de faptul ca insusi seful ei, domnul primar Lucian Iliescu,  era cu noi, ceilalti pareau prea obositi.
 Poate de cele trei zile de sedinte, poate de partie, poate de noaptea dintre prima si a doua zi de sedinta, pe care noi am castigat-o dormind, poate de drumul lung.
 Dormit excelent in patul meu.
Ce m-a enervat a fost faptul ca absolut neintamplator agentii PDL Cantaragiu, Boiangiu, Pasat bantuiau prin hoteluri.

Apoi am aflat de la prietenii de la G News ca si ei au fost invitati la intalnirea nationala a PDL la aceeasi locatie.

Ciudat, credeam, dupa cum spunea Mihai Voicu, fost ministru pe relatia cu Parlamentul,ca doar domnul Valentin Iliescu a fost invitat de la Giurgiu, fiindca pe ceilalti nu ii stie nimeni, nici macar de la PDL, nici cum ii cheama sau ca ar fi fost periculosi la alegeri.
 Il voi atentiona curand.
Pe el si pe toti ceilalti despre cum lucreaza baietii astia de pe la Giurgiu.
 Cum actioneaza asupra celor care au alte ganduri sau reprezentari politice, cum i-au dat unui membru al BPJ al TNL Giurgiu 80.000.000. lei amenzi intr-o saptamana , fiindca e membru  PNL. Asta e una dintre nimicniciile lor obisnuite, de armonizare cu obisnuinta.

Asta fiindca domnul Voicu al nostru, nu al PSD nu a auzit de Cantaragiu si de Passat in Parlament, dar noi stim ce dracii au facut in judet. Parca … de Pasat a aflat ca lipseste extrem de mulllt si cam atat.

Deci eu m-am dus acolo si ma vad fata in fata cu Passat intinzandu-mi mana.

Tot la intalnire? Tot la intalnire!

Hai salut! Salut!

Uite acolo e si delegatia de la Giurgiu , uite-l si pe domnul senator Mustatea.

DA?

Da!

Ii vad pe unii dand mana cu deputatul Cantaragiu, trece pe langa mine evitandu-ma superb. Nu ma cunoaste. Ii sunt indifrent, iar eu nu il injur, ca sunt om de lume, tocmai salutam delegatia  PNL de la Dolj.

Hotelul Piatra Mare este plin. Ca de obicei in anexe are si la piscine popor satisfacut.
Noi trecem pe alaturi si urcam la al doilea etaj unde are loc la Sala NATO sedinta DP. Aflam ca un presedinte de organizatie, Morega de la Gorj nu a fost dat afara, unii se bucura, unii sunt off the record, de aici si sintagma ofticat dar nu pe banda. Domnul presedinte Iliescu aproape de capatul randului, langa el vicepresedintele Gavrila, Vicepresedintele Mustatea, Presedintele Preda, Presedintele Beianu, viceprimarul Clejan si eu.

Sedinta, votare, discursuri, discutii, salutari de la celelalte delegatii. Se voteaza excluderea primarului de la Calarasi si a vicepresedintelui CJ Mehedinti. Il salut pe presedintele PNL Mehedinti. Ne cunoastem de 3 ani si am incredere in judecata politica a domniei sale. Multi din jurul sau sunt tradatori. E pus intr-o situatie extrem de grea acolo.

Bucurie. Cea mai numeroasa delegatie care va fi desemnata de un BP pentru congresul extraordinar este a Giurgiului, 42 de reprezentanti, dupa ultimele 4 alegeri.
 Ies pe hol dupa , deputatul Boiangiu, ales intr-un colgiu din Giurgiu, desi iesise al treilea, urca linistit pe scara. Ma duc la Clio si il indemn sa ma duca repede acasa. Am ajuns bine. Desi la Brasov ningea slab, pe drum nu a fost ceata.
Fiul meu inca nu adormise, asa ca am mai avut inca o ocazie sa fiu fericit.
Sarutul de culcare. Inseamna ca iar suntem impreuna seara aceasta.

vineri, ianuarie 29, 2010


Un articol interesant despre sperante pentru cei care suferă de Alyheimer

ALZHEIMER- L’espoir revient Version imprimable Suggérer par mail
jeudi 28 janvier 2010
Une piste pourrait avoir été trouvée pour soigner la maladie d’Alzheimer. Une bonne nouvelle alors qu’elle touche de plus en plus de personnes dans le monde

(Rédaction internationale)- La maladie d’Alzheimer touche plus de25 millions de personnes dans le monde dont 800.000 en France. Des chiffres impressionnants mais ce n’est pourtant que le début, les chercheurs prévoient que ces chiffres devraient doubler tous les vingt ans, notamment en raison du vieillissement de la population. Le rapport mondial sur la maladie d’Alzheimer d'Alzheimer's disease International (ADI) prévoit  65,7 millions en 2030 et 115,4 millions en 2050. Cette maladie se caractérise par une dégénérescence des fonctions mentales de l’individu. Pour le moment non soignable (on ne peut que retarder la progression de la maladie), Alzheimer est très lourde pour les malades et leur entourage. C’est l'une des maladies les plus coûteuses aux économies des pays développés.

(Crédits photo: AFP)

Le professeur Etienne-Emile Baulieu a annoncé mardi avoir découvert ce qui pourrait constituer une profonde avancée dans la recherche sur la maladie d’Alzheimer et d’autres maladies neurodégénératives. Ses travaux effectués dans le cadre de l'Institut national de la santé et de la recherche médicale (Inserm) ont été publiés par la revue américaine Proceedings of the national academy of sciences (PNAS). Le professeur Baulieu est une référence en matière de recherche puisque c’est lui qui a découvert la pilule du lendemain RU486 et l’hormone de jouvence DHEA.

Protéine tau versus protéine FKBP52
La présence de protéines dites "tau" dans le cerveau est un des marqueurs du développement de la maladie d’Alzheimer. "L'accumulation anormale du peptide tau est le signe de plusieurs maladies neurodégénératives de l'homme, nommées tauopathies", explique le compte-rendu des recherches de l’équipe du professeur Baulieu. En effectuant des études sur des personnes décédées ayant fait don de leurs corps à la science, il s’est rendu compte qu’elle pouvait être combattue en stimulant une protéine naturellement présente dans le cerveau, la protéine FKBP52 qui "est une arme anti-tau, localisée à l'intérieur des cellules. Cette arme on veut la booster, trouver des munitions -des molécules pharmaceutiques- pour en accélérer l'action, en avoir assez pour détruire la protéine tau", explique le professeur.

La route est encore longue
Le professeur y voit un signe positif même si ces hypothèses doivent être encore testées sur des animaux vivants, prochaine étape donc les souris en partenariat avec de nombreux laboratoires aux Etats-Unis, en France ou encore en Australie. "Je suis très confiant ! Nous avons étudié une mécanique fondamentale ; c'est une interaction qui est déjà vraisemblable dans toutes les espèces animales". Les prochaines recherches pourraient prendre deux ou trois ans et nécessiteront au moins cinq millions d’euros. L’objectif est notamment de trouver comment stimuler la production de la protéine FKBP52. Pierre Bergé, l’homme d’affaires déjà engagé dans la lutte contre le sida, a d’ores et déjà annoncé qu’il soutiendrait ces recherches pendant cinq ans.

Détecter la maladie toujours plus tôt
La découverte de cette interaction entre les deux protéines serait une avancée majeure en matière de soins puisqu’elle pourrait permettre de mieux combattre la maladie. Mais c’est en outre le côté préventif qui est aussi au centre de toutes les attentions. Mesurer dans le sang un manque de protéine anti-tau permettrait de déceler au plus tôt le risque d’être atteint de cette maladie. Les signes biochimiques apparaissent généralement 10 ou 15 ans avant les premiers symptômes.
Magali MASSA (www.lepetitjournal.com) jeudi 28 janvier 2010

marți, ianuarie 26, 2010

Preluare Auftakt

24.01.2010
De la tainul lui Raffarin la tainul INZECIT al lui Sarkozy



Scriam anul trecut, in mai, pe subiectul relatiei Basescu-Sarkozy. Ultimele date, pe care o sa vi le prezint, imi confirma ca devenim o colonie franceza in toata puterea cuvantului. Iar pe anuntata autostrada Comarnic – Brasov, la capatul ei (in cazul in care se va finaliza vreodata) putem sa scriem cu vopsea alba "Furtul secolului".

Despre ce e vorba, pe scurt. Scrie HotNews: «Autostrada Comarnic-Brasov: Costul lucrarilor - 1,2 miliarde euro. Statul roman va plati 4,8 miliarde.» Adaug ca autostrada va avea o lungime de 58 de kilometri.

Bun, astea sunt datele afacerii, confirmate si de Radu Berceanu, si intelegem ca guvernul lui Traian Basescu ( zis si Boc) a semnat pe 17 ianuarie a.c. contractul. Poate ca va intrebati ce e cu suma asta atat de mare. 82,7 milioane euro un singur kilometru??? Bineinteles ca toti ar trebui sa ne intrebam. Si nu inteleg de ce nu reactioneaza mai ferm presa si partidele.

Ce explica Radu Berceanu: « (...)este vorba despre imprumut si alte costuri financiare importante pe 30 de ani care se adauga la costul lucrarii in sine. La 30 de ani vorbim de inca odata banii; apoi in acest 30 de ani concesionarul face ceea ce noi de obicei nu facem, adica intretinerea asa cum trebuie, reparatii asa cum trebuie. In plus, e vorba de intretinerea curenta - deszapezire pe perioada de iarna, de exemplu, si altele. »

Ce sa zic? Buna afacere! Si, ca sa putem face niste comparatii, sa studiem cateva date referitoare la constructia altor autostrazi, din cateva tari vecine.

- In primul rand Muntenegru. Intr-o regiune muntoasa, intre Bar si Boljare, s-a inceput in 2009 constructia unei autostrazi cu multe poduri, tuneluri, mai exact 50 de tuneluri si 95 de poduri si viaducte pe o distanta de 167, 39 km. Estimarea oficiala a costurilor, in 2009, s-a ridicat la suma de 2,77 miliarde euro, din care 1,74 miliarde vor fi finantate de catre Guvern. Asta in masura in care intregul PIB al Muntenegrului este de 6,944 miliarde euro!!! Sa calculam asadar: 16,6 milioane euro/km.

- Un alt exemplu: Croatia, fragmentul de autostrada Karlovac-Split. 342 km. 2,2 miliarde euro. 6,4 milioane euro/km. Relief: dealuri.

- Sa luam acum cazul Albaniei. Intr-o regiune deluroasa (foto aici) pe o distanta de 61 de km, s-a construit o autostrada ale carei costuri se ridica la 735 milioane euro, deci 12 milioane euro/km.

- Al patrulea caz la care vreau sa ma refer este cel al Bulgariei : Autostrada in constructie : Trakia. Regiunea nu e muntoasa. Lungimea de autostrada preconizata este de 368 km (sau 443 km in functie de anumite segmente incluse), din care 280 km sunt in prezent in exploatare, din octombrie 2007. Leaga Sofia de Stara Zagora, precum si Karnobat de Burgas. Costul proiectului a fost estimat la semnarea contractului la valoarea de 800 milioane euro.

- Va mai dau doua exemple :
1.Un tunel de 55 km, in Alpi, intre Italia si Austria, pentru a carui constructie s-a semnat contractul. Stiti la ce suma se ridica investitia? 8 miliarde euro. Deci doar cu aproximativ 3 miliarde euro mai mult, si sunt lucrari cu mult mai complicate.
2. Un tunel in Elvetia, «Brenner Base Tunnel », de 57 de km, la pretul de 8 miliarde euro. Lucrarile sunt mai complicate pentru ca de fapt se construieste cate un tunel pentru fiecare sens, plus inca unul pentru salvare, acces, control, intretinere. Pai, in cazul asta, mai bine mai dam si noi 3 miliarde si facem un tunel intre Comarnic si Brasov. Si scapam de foarte multe probleme care se vor ridica in lucrarile de la suprafata.

Exemplele pot continua. Am strans destule date pe acest subiect. Ceea ce mai e bine de stiu, si e interesant, e ca Nicolas Sarkozy se va afla intr-o vizita oficiala la noi in tara, in luna martie. Oare pentru a-si lua tainul? Pentru a-i multumi lui Traian Basescu pentru desemnarea lui Ciolos, cel de-al doilea comisar al Frantei, asa cum il numesc «gurile rele»? Mai mult ca sigur.

Cel mai bine ar fi ca, in final, sa ne aducem aminte de anul 2004 si de «tainul lui Raffarin», la care se referea pe atunci Traian Basescu. Citez din presa vremii: "Traian Basescu a trimis ieri o scrisoare ambasadorului Frantei la Bucuresti in care isi exprima regretul ca nu a fost informat despre semnarea unui contract fara licitatie publica pentru construirea unui tronson de autostrada, intre Comarnic si Brasov. La Bucuresti, Raffarin s-a intalnit luni si cu liderii opozitiei, Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu. Ieri, Basescu a afirmat ca nu a fost informat despre semnarea contractului pentru autostrada, cu grupul francez Vinci. El spune ca, daca ar fi fost informat, s-ar fi opus acestui contract pentru ca este atribuit fara licitatie, iar el, Basescu, nu sustine "incheierea unor contracte care incalca legile interne cat si legislatia internationala". Inainte de a oferi aceste explicatii, presa consemnase o declaratie a liderului PD in care afirma ca Raffarin a venit la Bucuresti "pentru a-si lua tainul" - aluzie la respectivul contract, in valoare de 480 de milioane de euro."

O diferenta de la 480 milioane euro la 4,8 miliarde euro! Un mizilic! Se vede treaba ca pentru domnul Sarkozy tainul trebuia inzecit.

luni, ianuarie 25, 2010

La umbra tinerelor feţe…

Au răsărit dintr-o dată noi feţe, tinere, ca nişte uriaşi monştri, ciclopi după greci, jotuni, troli, gnomi scandinavi, păzitori de bogăţii ai adâncurilor, împingând cu măciuca acoperişurile vechi de ţiglă sau tablă. De sus, de la înălţimea puterii lor, văd realitatea tremurândă, sângerândă, gata să le cadă la picioare la primul urlet.
Cu felinarele sau farurile de la nivelul ochiului pus în turnuleţul din vârf se luminează noaptea într-o nouă, disproporţionată realitate.
La lumina zilei, trecătorii spun că este o porcărie, deşi în adâncul sufletului îi roade pizma, uitându-se la orcul, din nou în sens mitic modern, răsărit între vieţuitoarele domestice ale oraşului.
În context spiritual, mai mult decât snobismul imitativ de Cartoon Network în manieră grosieră şi caricaturală, gustul pe care-l au spre ceea ce pare valoros, intelectual, e arătat prin femeile de serviciu din curtea imaginii de sine.
Chiar dacă nu pare a fi în regulă, posesia averilor şi a exploatărilor, chiar a posesiunilor venite de peste graniţă, au ajutat monştrii cu cap de tinichea sau de ţiglă roşie să-şi iţească fesurile orgolioase spre stele.
Printre oamenii simpli, printre suferinţele lor, printre lipsurile lor şi datoriile lunare la bănci, seamănă mai degrabă cu infatuarea şi dorinţa obstinantă de a epata.
Undeva, între lucruri, revolta mocnită a intelectualilor miroase şi ea a jilavă trecere de timp…şi atât.
Amuzat – grobianul îşi dă coate în hohote cu lingăii de la orele 1400 si promite că mâine va face şi mai al dracului, să moară ironistul, de ciudă !
La marginea schimbării, în puterea faptei bune, descriind realmente obişnuinţele şi obiceiurile ; obosit de propriile adevăruri, vrăjitorul tânăr, fără însemnele inocenţei şi păpuşi de ceară, mai înfige un ac în ochiul tăcerii.
Tăcerea nu urlă.
Cinică, indiferentă, poate duplicitară, respectă orele de joacă şi de bătut covoarele.
În modestul oraş din modesta ţară, modestul simbol al biografiei fabulos romanţate al fiecărui vieţuitor îşi măguleşte stăpânul cu încă un carâmb ridicat pe turlă. Tragedia, înfăţişată de o scenă banală cu zugravi şi meşteri de mântuială, rămaşi în ţară după marele exod, este dată nu de decorul obişnuit, nici de mizeria pestilenţială lângă care explodează noua construcţie, ci de reflexiile aurului din zeama de sânge ce împodobeşte pereţii.
Şerpii ce rod oase şi râul de foc ce primeşte cu linişte şi obişnuinţă fete căprioare şi rostogoluri de ………sfărâmând stânci de obişnuinţi, îşi fac în mod obişnuit un deziderat din a împuţi şi mai tare sănătatea precară, condiţiile igrasioase de locuit şi succesele cuantificabile ale unor doritori de mai bine pe căi cinstite.

Balada flacarii violet-folclor de metrou

Pe-un picior de plai,> La Izvor, pe Splai,> Iată vin la vale> Pentru confruntare,> Două siluete> Mândre, violete.
> Unul e Traian,> Baciul constăntean> Mergand pe furiş,> Şi privind cruciş.> Cu engleza "unsă",> Si şuviţa tunsă.
>
> Iar celălalt e,> Lider PSD.> Familist convins,> Prostănac distins,> Care bea şampanii> Când il bat duşmanii.
>
> Se strânse Băselu'> Şi cu tot cartelu'> Şi se tot vorbiră> Şi se sfatuiră> Pe l-apus de soare> Fix la confruntare> In seara senină> Şi cu lună plină,> Să-i pună lui Geoană,> Sare drept pe rană.> Şi să-i dea incet> Flăcări violet.
>
> Şi cum se gândiră> Indată porniră.> După doar o tură> Pe Geoană-l făcură> Una-cu-pamântu',
> Că s-a dus la Vântu.> Şi cu tot cu Crinu'> El pierdu scrutinu'.
>
> Imbătat cu suc,> Victor Hrebenciuc> Vine si declară>> Că atunci, joi seară> S-au aprins încet> Flăcări violet,> Luminând în şoapte> Un mandat de-o noapte
>
> De această dată,> Foarte revoltată,> Mihaela Geoană> Ca o primă-doamnă> Declară că ştie> Că a fost magie> Acuzând frenetic> De-atac energetic.
>
> Căci soţul iubit> Atunci i-a şoptit:> "Au, dragostea mea,> M-a pişcat ceva".
>
> Şi o tară-ntreagă> Nu poa' sa-nţeleagă,> Care vrăjitoare> Ar putea fi-n stare> Să facă magie> La preşedinţie.
>
> Băsescu declară> Ca să ştie-o ţară:> "Vinovat mă fac> De acel atac.> Avea Boc la el> Patru Duracell
> Şi m-a sfătuit> Ca să le inghit> C-o să-mi dea vigoare,> Pentru confruntare.> Dar era prea mult,
> C-am mâncat iaurt.> Şi vrând sa le-ascund> Le-am băgat in fund.
> (Şi-acum d-asta par> Şi eu găozar).> Şi-ntr-un plin avânt,> Am scăpat un vânt> Plin de energii,> De la baterii> Ce-a purtat incet> Flăcări violet,> Ce-atarnau cu greu> Prin-prejurul meu.
>
> Si cand a simţit> Geoană s-a oprit,> A oprit cuvântu'> Că îi place ..."Vantu'..".
>
> Din acel moment> N-a mai fost atent> Doar puţin surprins> Fiindcă l-am invins.> Tre' să spun cinstit
> N-aş fi reuşit> Fără-al meu secret:> .....Flăcări violet!"

24 IANUARIE – ZIUA UNIRII PRINCIPATELOR

23/01/2010 by Ion Iliescu
Aniversăm astăzi un moment crucial din istoria poporului nostru: Unirea Principatelor Moldova şi Ţara Românească, la 24 ianuarie 1859, eveniment ce a pus piatra de temelie a statului român modern. Pe această temelie s-a înălţat apoi edificiul întreg al unităţii noastre naţionale, consfinţit în 1918 la Alba Iulia.

Toate faptele ce evocă biruinţa idealului de unitate naţională au o rezonanţă aparte în conştiinţa poporului nostru, un loc privilegiat în calendarul istoriei româneşti.

In urmă cu 151 de ani, aspiraţia unităţii naţionale vibra în întreg spaţiul românesc, ca o poruncă a istoriei noastre zbuciumate, ca un îndemn ce venea din sentimentul viu al unităţii noastre de obârşie şi de limbă, de cultură şi istorie, din conştinţa naţională de expresie modernă, făurită pe temeiul legăturilor culturale şi politico-economice statornicite de-a lungul veacurilor între cele trei state româneşti.

Cronicarii au relevat pecetea Romei şi a latinităţii asupra limbii şi obiceiurilor noastre, sădind în sufletul poporului convingerea că toţi “de la Râm ne tragem”. Marii noştri voievozi şi-au dat mâna de atâtea ori pentru a înfrunta valurile potrivnice ale istoriei, înţelegând că unirea este chezăşia păstrării fiinţei noastre pe glia străbună.

Pentru dreptul la identitate şi unitate naţională s-au jertift Constantin Brâncoveanu şi Tudor Vladimirescu, pentru idealul emancipării sociale şi naţionale au luptat cu insufleţire revoluţionarii de la 1848, dintre care cei mai mulţi au devenit artizanii Unirii pe care o sărbătorim astăzi. Cunoscutul îndemn al poetului - “Vin’ la Milcov, cu grăbire / Să-l secăm dintr-o sorbire!” – avea ca temei unitatea de cuget şi simţire a neamului românesc, existenţa sa neîntreruptă în vatra rotundă a vechii Dacii. Unirea a fost posibilă datorită pilduitoarei convergenţe de interese şi aspiraţii dintre popor şi marii bărbaţi ai neamului, fapt care a determinat dubla alegere, la 5 şi 24 ianuarie 1859, a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al celor două Principate.


Insufleţită de militanţii unionişti – în frunte cu Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Dimitrie Bolintineanu, Alexandru Ioan Cuza, Alecu Russo, Ion I. Brătianu şi mulţi alţii -, ideea unirii a avut un puternic suport emoţional în toate categoriile sociale. Exprimând acest sentiment obştesc, Mihail Kogălniceanu a făcut, alături de alţi fruntaşi ai vremii, o pledoarie convingătoare pentru Unire, afirmând în Adunarea ad-hoc a Moldovei: “Dorinţa cea mai mare, cea mai generală, aceea hrănită de toate generaţiile trecute, aceea care este sufletul generaţiei actuale, aceea care, împlinită, va face fericirea generaţiilor viitoare, este Unirea Principatelor într-un singur stat, o unire care este firească, legiuită şi neaparată”.

vineri, ianuarie 22, 2010

O insulă cu mandarini şi găuri de şoareci

Într-adevăr totul e în ordine ?
Sunt bolnav. Tigrişorul râde şi el printre tone de nuci-muci. Mi se împleticeşte mintea-n loc de atâta recunoştinţă câtă am de dat vieţii ! Gloriosul popor român, venit din era avântată a anilor cârmaciului, cântă noile realizări din flautele utemiste lăsate de-n bătrâni pe menuet de Mozart Amadeus Wolfgang şi se pregăteşte inspirat să-şi lanseze noul single cu planificarea regională pentru cinci ani în ritm de Bethoven în odă.
Domnul Toth, de origine egipteană, dar bazat cetăţean român în zona Regie-Grozăveşti, cam pe unde avea maiorul Mişa Anastasýevic teren în urmă cu un veac jumate, primeşte şi el cu bucurie senzaţionalul care zbârnâie în aer.
De jur - împrejur, călare peste două milenii, al doilea şi al treilea, cetăţenii de vârstă medie şi patriarhii refuză să înţeleagă ce va fi să fie şi se îngrămădesc cu deosebită discreţie în statisticile care încă îi menţionează şi care prevăd scăderi consistente în numărul nostru.
Din nămolul lui peren bătrânul Ghiţă nu se lasă prins de curentul superficial de internaţionalism, ce circulă chiar şi-n birtul din satul lui cu noroi până la genunchi. Bat clopotele, bre, în şoseaua Bucureşti, gata să desluşească şi balada câinelui neurastenic şi apariţiile titrat turbulente ale fasonaţilor produşi de tranziţie… fără şcoală, fără sfială, doar intempestiv şi arogant celebratori de viaţă de noapte şi buticuri de zi.
Îmi vine să ies pe stradă şi să strig pe versuri de Tudor George :’’ Creştea pe limbă smârc şi bălărie/
Pentru netrebnici: /
P-ăsta-l vezi ? S-arată /
C-ăi domn şi apropetar de pălărie, /
Dar mintea de la alţii-i închiriată !... , ’’ gândindu-mă-n acelaşi timp la baladistul’’, ce se dusese să facă instrucţie cu îngerii şi să apostrofeze, ca la Capşa, nişte sfinţi cu şvarţurile şi mezagranele dinainte :’’ - Băă ! Sunt Stan Palanca, poet proletar, daţi-mi cheile de la rai !’’.
Si-n timp ce nu mai ai loc să întorci capul pe stradă de autoturismele parcate de-o parte şi de alta a sufletului, spre ruşinea sa, în flanel şi cu figura sfioasă de la gerul de ianuarie, cel de-o vârstă cu tata, decent şi schiţat, zâmbeşte-ntr-un dinte şi întreabă dacă-i îngăduim să-şi dea seama dacă într-adevăr e ceva în ordine, că vrea şi el să-şi salte o statuie a abandonului stupefiant, înainte să înflorească mandarinii pe strada Tineretului şi să facă ilustraţii…
Aşa că, înainte de a-i răspunde personajului, mă opresc într-o iluzorie linişte spartă doar de autorităţile statului în control la adversarii politici ai tătucului movaliu.
(Ionel Muscalu)

joi, ianuarie 21, 2010

Am vrea sa sfidam criza, guvernul ne-o face mai mare!

Astazi am fost la inaugurarea unui duplex de locuit pentru persoanele cu dizabilitati care vor fi scoase din sistemul classic si vor locui in case. Nu este un lucru nou pentru Giurgiu, nici pentru prietenii de la Comber, nici pentru adultii cu dizabilitati din centrele giurgiuvene.
A fost presa, au fost irlandezii daruitori, au fost autoritati locale si judetene.
Este un exercitiu obisnuit de a lucra alaturi de cei aflati in nevoie, o fac de treisprezece ani cu acte. Deja devine o nevoie. Poate de aceea am propria filosofie legata de treaba asta, ca la treburile astea trebuie lasati sa lucreze cei care se pricep, nu cei care dorm de 25, de 20 sau de 15 ani intr-o functie pe care au invatat-o pe dinafara, uneori cu toate relele , nici de cei care isi dau aere de atoatestiutori, nici de cei care cred ca stiu fiindca sunt in partidul potrivit, ci de cei care se pricep. Ce le da guvernul acestor oameni care si-au trait viata incercand sa se desavarseasca , sa invete cat mai bine sa ajute?
Le da liber sa stea pe prispa si sa se imbete, gandindu-se cate datorii mai au de platit. Le da liber sa se spanzure, sa plece din tara la cules capsuni sau sa disperse pur si simplu.
Ce le da asistatilor?
Nimic!
Le ia si putinul pe care il au, nu numai asistenta din partea personalu-lui pregatit pentru asta , ci si posibilitatea sa traiasca mai bine, poate chiar sa se integreze in societate.
Si in numele cui? Al unei crize pe care nu stiu sa o gestioneze, al unei crize pentru care ei impun doar bariere, al unei crize pe care au amplificat-o in interesul lor. Guvernul raspunde cu texte de legi idioate, care distrug vieti… atat!

marți, ianuarie 19, 2010

AL ZECELEA OM

El, al zecelea om, ţese o istorie a trecerii fără zgomot.
Nemişcat, deşi se află în mers, se clatină
La dreapta şi la stânga, ca o presimţire de vânt.
Doarme de-a-npicioarelea cu timpul pe el,
Să-i ţină de cald. La picioare, covoare.
Putrezirea celui de-al zecelea om e veche,
Blestemată ca o judecată mutată la altă curte,
O închisoare de vechi obiceiuri, ca uitatul prin ulucă.
Al zecelea om are un ochi de geam în loc de ochi.
Pe strada Gării nu trec morţii,
Nu vin să-şi facă cheltuială cu trecerea
Nici măcar din zece în zece,
De parca moartea nu are legătură cu strada,
De parcă strada îşi salvează zilnic propria-i viaţă.
Al zecelea om, asemănător, având noima lui,
Nevoia lui de justificare, presupune că are dreptate
Şi atunci, obsedat de importanţa privirii celorlalţi,
Pe strada Gării al zecelea om trece.

luni, ianuarie 18, 2010

COSMOS PE VERTICALĂ

Oh, timpul acesta, trecut-petrecut,
Mă împunge cu limba clepsidrei în coloana.
Mă impinge înainte spre ceea ce sunt
Eu pe verticală.
Mă trage de mână, mă impinge râzând
Lacrima aspră a vieţii fecundă
Şi-mi face şi curte subtila secundă,
Să-mi treacă iar ora trăind-netrăind.
Departe de lume, departe de ziuă,
Tramvaiul cu cai rugineşte în camp,
Trecutul a fost demult pus într-o piuă
Şi-l trece pistilu-amintirii nătâng.
Oh, timpul acesta trecut-petrecut,
Răsuflă o viţă ascunsă în mine,
De-aş vrea să se pună clipelor scut
Să sparg rutina. Nu pot. Deci cu bine!

FRAUDA ELECTORALA - JUDETUL GIURGIU, IN TOP

Preluare Giurgiu News
Autor: I. Deac

Raportul trece in revista cazurile de posibil vot multiplu la alegerea membrilor din Romania in Parlamentul European la data de 7 iunie 2009. Cel mai mare numar de posibile voturi multiple au fost constatate in judetul Teleorman (2671 voturi), Giurgiu (2321 voturi), urmate de Olt (2130 voturi), Ilfov (1605 voturi), Dolj (1509 voturi), Salaj (832 voturi), Mehedinti (808 voturi), Bihor (740 voturi), Dambovita (667 voturi) si Cluj (632 voturi).
Pana acum, la nivelul judetului Giurgiu au fost identificate un numar de 1.326 de persoane care au votat de mai multe ori, in judetul Olt - 1.013 persoane, Teleorman - 1.261 persoane, Dolj - 805 persoane, Ilfov - 605 persoane.
Cele mai multe voturi pe localitati au fost inregistrate in sectorul 1 (376 voturi), in comuna Mirsani (Dolj) - 306 voturi, in satul Crasna, comuna Crasna, judetul Salaj - 303 voturi, in municipiul Cluj Napoca (Cluj ) - 301 voturi, in comuna Vidra (Ilfov), in satul Mihai Bravu, comuna Mihai Bravu (Giurgiu) - 236 voturi, in orasul Mihailesti (Giurgiu) - 233 voturi, in comuna stefanestii de Jos (Ilfov) - 198 voturi, si in comuna Carligele, (Vrancea) - 194 voturi.
Cele mai multe posibile voturi multiple pe sectii de votare au fost constatate la sectia de votare 101 din judetul Salaj - 222 voturi, la sectia de votare 59 din judetul Maramures - 168 de voturi, la sectia de votare 213 din judetul Teleorman - 155 de voturi.
Situatii similare au fost identificate la sectia de votare 400 din judetul Dolj- 130 voturi, la sectia 170 din judetul Giurgiu - 127 voturi, la sectia 174 din judetul Teleorman - 118 voturi, la sectia 272 din judetul Dolj - 113 voturi, sectiile 171 si 57 din judetul Giurgiu - fiecare cu cate 109 voturi.

Data introducerii: 17-01-2010

duminică, ianuarie 17, 2010

Oamenii de onoare

Oamenii de onoare sunt aceia care atunci când îşi dau cuvântul că nu mint, îşi dau silinţa să nu mintă sau să mintă cât mai puţin în sensul ăla.
Oamenii de onoare sunt cei care muncesc mai mult pentru alţii, decât pentru ei. În general, oamenii de onoare sunt puţini.
În general, oamenii de onoare nu au prieteni sau au foarte puţini. În general, oamenii de onoare sunt iubiţi sau urâţi în funcţie nu de cât de drepţi sunt, ci mai ales după interesele celor care îi iubesc sau îi urăsc.
Oamenii de onoare nu trăiesc pentru ei, ci vorba lui Nichita sunt asemeni soldatului, celui mai cinstit şi mai adevărat soldat, care nu omoară pe nimeni, nu iartă pe nimeni, care stă mereu cu arma dreptăţii şi adevărului la picior , dar, dincolo de ea, bea ceai de dimpreună cu societatea extrăgând din ea ceea ce îi apare de importanţă esenţială: legătura de pietate cu sensul vieţii.
Oamenii de onoare sunt oameni, ceea ce este omenesc le este şi lor cale de urmat.
Uneori oamenii de onoare au dimineţi în care strigă, atunci când sună ceasul: lasă-mă să dorm, dacă nu e judecata de apoi, de ce suni!?
Oamenii de onoare au simţuri agere, uneori şi abilităţi pe măsură, alteori nimic nu le iese cum ar trebui!
Oamenii de onoare vorbesc de obicei ceea ce trebuie, nu prea le arde de râs, sunt ocupaţi să rămână oameni de onoare, de aceea sunt atenţi.
Oamenii de onoare nu sunt laşi, nu sunt niciodată prinşi la mijloc, fiindcă nu au melicuri, nici rude, oamenii de onoare miros a bărbat şi când e vorba de o femeie sau de femei.
Oamenii de onoare fumează sau nu, mai adesea, nu, fiindcă ei se simt eliberaţi din start de a face pe grozavii.
Oamenii de onoare cunosc regula jocului: de multe ori raportul cu Dumnezeu îl privesc ca pe o sfoară roz. Nu verde,nu roşie,nu portocalie, nu albastră, ci roz, deşi nu ştiu că această culoare este desemnată ca reprezentare a luptei împotriva cancerului la sân!
Oamenii de onoare nu cred în utopii ancestrale, ci în indivizi, nu în instituţii, ci mai ales în continua schimbare a autolegitimării.
Oamenii de onoare au libertate de acces în multe locuri, chiar dacă nu le frecventează, dar în puţine inimi, deşi adesea rămân în conştiinţe.
Oamenii de onoare sunt o specie "de nişă"în acestă societate, tocmai de aceea nu reuşesc să cucereasă mai mult decât puţin din fragilul ei echilibru.
Oamenii de onoare ştiu să îşi arate, dacă trebuie, gâtul,ca într-un dans sociativ, în care nimeni nu pierde, ci toată lumea merge mai departe.
Recunosc faptul că nu aş fi scris despre ei, dacă nu îi cunoşteam. Eu nu sunt încă unul dintre ei.
Ei sunt puţini, iar eu par mai mult o biată căprioară în fabrica de regrete, decât un om de onoare. Eu încă zâmbesc, indiferent câtă disperare mă apasă, eu încă plâng pentru cei de lângă mine sau asemeni mie, care adesea au probleme, eu merg pe drumul meu uşor sau greu şi când primesc o flegmă în ochi de la cei de sus sau de la cei de jos, fiindcă pare că nu sunt nici cu unii, nici cu alţii, mă gândesc: ai naibii, oameni de onoare! Fiindcă eu chiar am nevoie de oameni şi am mai şi rămas în inimile lor!

sâmbătă, ianuarie 16, 2010

Dă-o în mă-sa de guvernare! de Ionel Muscalu



Înainte de a exista acele alegeri prezidenţiale, extrem de importante scriam pe blog asta:
Preşedintele de onoare al PSD, fostul preşedinte al Romaniei, Ion Iliescu mai are multe de spus în politica damboviţeană. Ieri a spus zambind în faţa camerelor de filmat ale mai multor televiziuni naţionale “dă-o în mă-sa de guvernare!”, încercand de fapt să transmită tuturor celor care se ţin cu ghearele de marele ciolan, că şi politica are demnitatea ei, pe care demnitarii trebuie să o înţeleagă, uneori lăsand de la ei. Pentru cateva clipe, Ion Iliescu, îmbrăcat într-un tricou în dunguliţe, cu manecă scurtă, mi s-a părut mult mai tanăr decat mulţi dintre colegii de guvernare îmbrăcaţi cu costume de firmă şi morga aferată, mult mai aplicat şi mult mai ferm. Într-o replică „scăpată” tacticos, preşedintele de onoare al PSD părea că îi întreabă pe mai tinerii colegi din coaliţie cat mai au de gand să îşi înfigă colţii şi ghearele unii în beregata altora, dar şi pană unde te poate duce lupta pentru putere... Asta în condiţiile în care, pe milioane de voci, romanii spun acelaşi lucru referitor la guvernare, dar şi cu adrese mult mai exacte referitoare la guvernanţi. E clar că Ion Iliescu nu este un novice, nu a scăpat vorba la năduf, a făcut-o fiindcă aşa a vrut, tot aşa cum a vrut ca PSD să nu fie în această coaliţie şi cum de fapt nu îl doreşte pe Mircea Geoană în fruntea partidului, pe care el l-a creat. Or, în aceste condiţii, în care Ion Iliescu se doreşte un factor de echilibru în politica naţională, în care nici nu şi-a mai forţat norocul pentru un fotoliu de senator sau deputat, pentru că numele său nu ar mai fi tras-împins o listă de partid, viziunea experimentatului preşedinte asupra compromisului în politică este de luat în seamă. Cearta subsidiară, ascunsă într-o replică şugubeaţă arată care este stare de spirit în PSD, mai precis în latura speculativă a partidului, nu în latura speculantă şi probabil că această ieşire publică doreşte să arate poporului că nu toţi cei din PSD sunt gata să se calce în picioare pentru a rămane la guvernare. Acum însă este prea tarziu pentru acest partid să iasă din cursa marinarului, fiindcă dacă o dau în mă-sa de guvernare, răman cu buza umflată şi nu mai pupă nici măcar ce e la pupa şi ce au pupat la europarlamentare, unde hoţii strigau hoţii, furand în tandem şi acoperindu-se reciproc, dar nici nu ar mai avea sprijinul tuturor directorilor original aşezaţi la caşcaval pe bucatele ţării. Dacă nu o dau în mă-sa de guvernare, îi dăm noi, toţi cei care îi simţim efectele catastrofale, cei care suntem conştienţi că tandemul catastrofal PSD-PD-L nu a simţit nici o secundă nevoia de a mări strocul, ci de a-şi însuşi trocul, lăsand poporul în faţa unui (stroke) atac cerebral, pe care oricare dintre noi, datorii la bănci, la leasing, la diverse servicii cumpărate sau încercate în anii trecuţi, cand ne venea să visăm că o putem duce mai bine aici în Romania, îl putem încerca pe propria piele. La jumătatea cursei guvernării, partidele îşi dau cu lopeţile în cap, uitand de ce au ajuns în barca asta şi punand în primejdie nu doar neinteresantele lor interese meschine, că puţin îmi pasă mie de interesul vangheliilor şi bercenilor, chit că sunt supermiliardari, ci punand în primejdie chiar barca. E clar că nu vor ajunge împreună la mal! E clar că nu sunt în stare nici să ducă Romania de unde au luat-o anul trecut, decişi fiind să o treacă strada, chiar dacă Romania dorea să meargă tot pe trotuarul cu pomi umbroşi şi promiţători de o posibilă relaxare! E clar că au dat-o în mă-sa de guvernare şi se ocupă doar de interesele lor, încercand de fapt să fure barca doar pentru unul sau altul dintre membrii echipajului şi că sunt în derivă, fiindcă şi carmaciul participă la bătaie!
Din nefericire, ăştia nu înţeleg că oricat simţ de orientare ar avea barca însăşi, nu poate ajunge singură la mal, cand ei vaslesc numai împotrivă, fără demnitate şi fără onoare.
Aşa că vorba lui Ion Iliescu:”Dă-o în mă-sa de guvernare!", dar cu poporul ce aţi avut?
M-am înşelat, nu m-am înşelat?!
Lăsaţi un comentariu aici.

vineri, ianuarie 15, 2010

Cel mai tare blogg:ionelmuscalu.blogspot.com

Cel mai tare blogg:ionelmuscalu.blogspot.com. Va ofera peste 500 de posturi tv gratis, cautati si fiti pe faza. Noutatile vor aparea in continuare!
Managerul de blogg

joi, ianuarie 14, 2010

Scriu pe caietul de lucru al lui Andrei

Motto: "Să ţinem măcar un moment de reculegere în memoria unor oameni care au murit ieri 13.ianuarie în Haiti! Să facem o mică rugăciune pentru sufletele lor! Să începem cu Doamne iartă o sută de mii de suflete de oameni..."




Scriu pe caietul de lucru al lui Andrei, are desenate un pom si un ursuleţ de pluş în umbra pomului în dreapta jos. Este unul dintre acele caiete care te îndeamnă la lucruri drăgălaşe, seducătoare şi prin influenţă, la concepte mai puţin intelectuale, mai mult sentimentale. Sunt încă unul dintre aceia care scriu greu direct la tastatură. O fac uneori, dar nu cu drag.
Cu toate acestea, mă gîndesc acum la cu totul alte interpretări. Este vorba de viaţa reală, de lupta pentru supravieţuire, de lupta cu dările mereu mai mari , de lupta cu veniturile tot mai mici. Gandirea mea obiectivă, cred, originală, sper, dar cu siguranţă mereu independentă, mă face să văd împrejurul meu o situaţie capabilă să nască o serie de derive în primul rand sociale, de la cele ale pensionarilor, văduviţi de pensii după o viaţă de muncă, la cele ale tinerilor, care au în faţă o viaţă fără acces la un loc de muncă, la cele ale părinţilor care îşi văd viaţa ameninţată, pentru că nu mai au de muncă.
!17 000 de bugetari vor fi daţi afara, 10 000 de salariaţi de la CFR vor fi disponibilizaţi, 15 000 de locuri din învăţămant vor fi desfiinţate!
Visele au fost deja înmormantate! Viitorul Boc ciu este sumbru! Prezentul băsssesciaaan faşait într-un coş de supermarket plin cu ouă şi banane, că doamna e la călărit şi el îşi face singur omleta! Unde să se verse opinia publică, unde să se exprime?
Presa atacată de cinci ani de băsescul şi ai lui, cade şi ea răpusă. Ziarele pe hartie se închid sub presiune, ziariştii sunt daţi afară, cei care răman lucrează pe jumătate de salariu.
În stradă, hoţii, jefuitorii, ciorditorii, mardeiaşii de cartier sau mafioţii locali prind tot mai mult curaj. Satele şi oraşele Romaniei sunt sub teroarea furturilor din autoturisme, din case, curţi, din bănci. De la găini la bancomate, de la autoturisme la pensiile din geanta poştaşului totul se fură!
La Bucureşti s-a inventat televiziunea de ştiri unde nişte politicieni dau din gură toată ziua, de dimineaţa pană noaptea tarziu, apoi şi în reluare. VOameni care nu ştiu cum arată o sapă, darămite despre îngrăşăminte, discută despre agricultură, oameni care au avionul tot timpul la scară, vorbesc despre asistenţa socială, oameni care nu au atins vreodată vreo armă, vorbesc despre armată. Vorbe, Vorbe, Vorbe...
Deprofesionalizarea politizată a clasei conducătoarene-a fost impusă pervers, apoi cu forţa în urma unui vot furat, mincinos.
Prea ocupaţi cu problemele personale, acum mai şi mori dacă nu eşti atent, nu ne-am mai dat silinţa să gandim la treburile ţării, pe care le-am delegat unora care se mint şi ne mint că se pricep.
Toţi umflaţii fac planuri pentru ţară, toate glossystele îşi dau cu opinia. Se vor dezumfla curand! Culmea este că ne vom dezumfla şi noi!
Realitatea îi prinde din urmă, iar ei nu au pregătit nimic să o aştepte.
Suferind de sindromul superficialităţii, ignoranţei şi aroganţei de stăpan, această gaşcă de derbedei cu bani îşi închipuie că circul pe care ni-l dau ţine de foame, aruncandu-ne gladiatori de carton pe care să îi sfaşiem, dorindu-ne de fapt să ne sfaşiem între noi!
Aceste fapte tulburătoare sunt prinse de ei într-un şantaj al terorii legat de existenţa fiecăruia: te opui- eşti terminat, comentezi- ţi se ia 15,5 % din venituri lunar, 31% pe două luni şamd, vorbeşti împotrivă- rămai fără loc de muncă. Pentru că trebuia să poarte un nume, care să justifice public această mascaradă de conducere a statului, i-au spus acţiune preventivă în an de criză, deşi e clar că nu e nicidecum preventivă, că au lăsat criza să se întindă peste ţară, ca să ne ameninţe apoi cu măsurile lor.
Cine răspunde pentru oamenii care nu mai suportă şi îşi pun ştreangul de gat, cine răspunde pentru că oameni sănătoşi sau cu afecţiuni minore mor plimbaţi birocratic între spitale. Ce este creştinesc în această atitudine? Nimic! Dar ei îşi fac cruci la televizor şi cheamă popi în primetime, ca să îi tămaie... Ei au "Foaia lor de parcurs" în mană, ştiu cine trebuie să piardă şi cine trebuie să rămană în picioare, fiindcă ei sunt teleghidaţi, în spatele lor sunt adevăraţii sforari care nu se văd, care îi dirijează şi care nu se arată, dar care sunt ideologi infailibili, dublaţi de nişte profesionişti veritabili ai comunicării şi maipulării. Ei crează evenimente pe care le cunosc, în aşa fel încat să nu mai aştepte să fie atacaţi, ci să atace ei, obligandu-i pe ceilalţi să aleagă între a fi martori sau victime, iar ei să intervină unde, cum şi cand doresc, fără a ţine deloc seama de nevoile poporului, de dorinţeleopiniei publice, fiindcă ei au luat cu forţa ceea ce au luat şi nu pot să se menţină la putere decat numai aşa.
Şi atunci, fiindcă scriu pe caietul lui Andrei văd cum pomul şi ursuleţul de pluş vor rămane doar desene, fiindcă acum nici speranţa unui ursuleţ de pluş nu o mai putem spune decat în vers de manele sau otevizat la televiziunea poporului.

MEDIAS - Presse en crise

L’année débute mal pour la presse écrite. Hier, Jurnalul National, l’un des principaux quotidiens du pays, propriété du trust de Voiculescu, a annoncé le licenciement de 50 salariés sur les 300 environ que compte la publication. La semaine dernière, deux autres quotidiens ont annoncé qu’ils renonçaient à leur édition papier, afin de limiter les coûts : Ziua et Gardianul ne sont désormais disponibles qu’en ligne.

La rédaction (www.lepetitjournal.com / Bucarest) mardi 12 janvier 2010

Cine l-a inventat pe Dumnezeu şi de ce trec anii ?

Acest text este unul drag mie, l-am pus pe blog printre primele, când nu citea nimeni, de aceea fac efortul minim de a-l repeta. Eo vreme în care avem nevoie de toată forţa noastră psihică, intelectuală pentru a învinge. Acest text este ca o insulă a bucuriei fruste, copilăreşti, delicate şi sincere. Vi-l dăruiesc tuturor cu aleasă consideraţie.


De Ionel Muscalu, provocat de Philippe Legrand şi Andrei-Mihail Muscalu

E vremea !
Şi sezonul.
Pentru a da aripi viselor noastre şi pentru a ne transforma iluziile în realitate.
Chiar omul care este un pic trecut, chiar el, mai ales el, are un pic sentimentul de a fi, de a trăi.
Vacanţa creează acest efect.
Distanţa de asemenea.
Parfumurile.
Orizontul.
Vântul.
Peisajul...
La Bucureşti, la Giurgiu. În alte capitale de ţară, de judeţ.
În satele noastre pitoreşti, de asemenea. Întotdeauna ai nevoia aceasta a evadării pentru care cauţi vacanţele: parfumurile, orizontul, vântul, peisajul…şi uneori ai această senzaţie că te afli pe malul mării şi totul este extraordinar, chiar dacă nu te afli acolo...
Prins cu gândul la situaţia de la locul de muncă, prins cu politica, prins cu creditele la bănci şi cu gândurile despre cum să trăim mai bine, am uitat un pic despre lumea mea secretă, pe care vacanţa mi-a redat-o cu forţă, ca şi curaj, ca şi mai plin peste aşteptări.
În această lume, criza economică nu are decât puterea unei imense cascade în producerea energiei ecologice. În această lume, statul acasă, meditaţiile şi apropierea unul de altul au aceeaşi forţă ca şi curcubeul la Niagara, este zilnic şi ţine de lumină. Lumea mea secretă, pe care nu ar trebui să o devoalez, este lumea copilăriei fiului meu, un copil obişnuit, uneori răsfăţat, alteori altoit la figurat pe cultura mea ţărănească, alteori la propriu pe cultura familiei noastre normale, o lume minunată, dar în care nu sunt doar jucării, mult soare şi bucurii. Fiul meu mi-a spus în timpul campaniei europarlamentare că unii m-au atârnat pe toţi stâlpii, iar eu trebuie să mă dau jos şi să vin acasă, fiul meu îmi spune că lui îi place noaptea, fiindcă atunci nu trebuie să mergem la serviciu. Un psiholog ar spune că este un copil care simte o imensă lipsă a părinţilor lui. Eu spun că este un copil care în vacanţă a simţit sufletul părinţilor lui. La începutul acestei vacanţe, în care el a împlinit patru ani şi opt luni, mi-a pus prima întrebare cu adevărat grea: Cine l-a inventat pe Dumnezeu? La sfârşitul ei mi-a spus că el nu vrea să treacă anii şi că îi este frică de moarte şi de sânge! Ştiu că nu este nici singurul, nici primul copil care începe să îşi dea seama că viaţa are un sfârşit, dar groaza din vorbele lui şi nevoia puternică de religie şi filosofie pentru a-i răspunde, mă fac să îmi doresc mai mult timp împreună cu fiul meu, mai mult timp pentru toţi părinţii cu copiii lor. Fiul meu crede că Dumnezeu mişcă timpul şi că lipsa lui Dumnezeu înseamnă lipsa timpului. O reîntoarcere inocentă în Eden, pentru că eu nu am apucat să îi explic faza cu păcatul primordial al echipei Adam&Eva şi că el însuşi s-a născut dintr-un măr. Atunci, fiul meu, care spune că înainte de a fi copilul care este, cam gălăgios şi bârâicios, după propria-i zisă, ar fi fost înger, mă întreabă câţi ani avea el când era înger.
Fiul meu nu ştie ce ar însemna lipsa timpului, dar dacă ar fi să aleagă un nume pentru lipsa acestuia, mai curând pentru numărarea secundelor arse, i-ar spune duminică. Fac pariu că şi copiii voştri la fel i-ar spune! Eternitatea de duminică atrage încă în mahmureala trecerii şi arderii secundelor milioane de oameni din lumea întreagă. Măcar o duminică de am fi fericiţi! În timpul acesta eu citeam despre o reală şi pragmatică istorie universală în care unii copii mor înainte să aibă timp să ceară apă, mâncare sau să spună că le este rău. În timpul acesta organizaţia noastră de tineri liberali, formată din copii nu prea avuţi, ba dimpotrivă, îşi încarcă zilele de fericire alături de copii instituţionalizaţi, cheltuind toţi puţinii lor bani şi multul lor timp liber întru fericirea copiilor care se întreabă şi ei cine l-a inventat pe Dumnezeu şi de ce trec anii!
În tot acest timp, savorile, gusturile, întrebările, devin un timp al renaşterii, al reîntoarcerii către noi şi către valorile noastre adevărate… cu gust de natural şi copilărie!

miercuri, ianuarie 13, 2010

Despre presa din Giurgiu… într-o clipă de amintire

În 11 septembrie 1930, Aristide Briand a rezumat cu o amară ironie eşecul proiectului său referitor la organizarea unui regim de Uniune Federală Europeană: « Ideea Uniunii Europene a primit un coup de chapeau de la poeţi şi aceasta a pricinuit un prejudiciu. Ideea era deja într-o vitrină. Eu sper să capete un loc mai bun într-un muzeu » . Astăzi Uniunea Europeană este o realitate, dar foarte puţini îşi amintesc de proiectul acestui precursor al ideii.
Astăzi, Giurgiuveanul apare cotidian, alte patru gazete giurgiuvene sunt săptămanale sau bisăptămanale, dar mai sunt giurgiuveni, mai cu seamă cei mai varstnici care îşi amintesc că-n nebunia anilor ’90, la Giurgiu apărea un cotidian, apoi un cotidian din săptămânale pe care scriitorul, ziaristul remarcabil care este Dan Mucenic reuşea să le facă să existe, cu păcatele şi frumuseţea unui act artistic, cu nebunia unui dute-vino Giurgiu-Alexandria, cu şpalturi, miros de tipografie proaspătă şi nopţi nedormite, cu tineri care voiau nu să facă presă, nu să trăiască din presă, ci să trăiască pentru un vis legat de cum se poate face presă independentă în Giurgiu, ca Liliana Nicolae, Irina Peia, Ioan Mănăilă, Mirela Neaţă, Gelu Brebenel, Gabriel , Marian Stancu, Costel Spânu, subsemnatul, Costel Chiosea, Pepi Mustăţeanu, fetele lui Gene, Monica Gherghi, Claudiu Cimpoieru şi atâţia alţii. Nu aş vrea să se supere pe mine ceilalţi seniori ai gazetăriei giurgiuvene, Ion Gaghii, Emil Talianu, Liviu Popazu, Traian Metaxa, Florian Tincu, dar acel spirit de la Giurgiu Express şi niciodată nu mi-e lene că lucrez la firma Gene, ne-a dat o identitate giurgiuveană unui mare număr de tineri pe care Dan ne hârjonea, ne ispitea cu experimente. Eu am fost pus să fac multe din ceea ce astăzi s-ar face cu camera ascunsă. Am lucrat la gazetele locale, întâi cu domnul Emil Talianu, apoi cu domnul Ion Gaghii şi apoi cu profesorul Dan Mucenic. Însă cea mai lungă experienţă giurgiuveană de presă a fost la Radio Giurgiu, unde Călin Eliade era redactor şef şi m-a primit fără ca Mihai Preda, patronul de-acolo, să ştie şi oarecum chiar împotriva voinţei lui. Apoi m-am împăcat excelent şi cu Mihai, si cu ceilalti. Am fost, dupa aceea, coleg de platou în televiziunea Techno Sat cu Denisa Cristescu, Camelia Bigan, Mariana Ciobanu, Mihai Decu, Pepi Mustateanu, Dixi, Dan Ofiteru şi multi altii. În radio am lucrat bine şi cu Gim Diaconescu şi cu Daniela Neagu şi cu Liliana Nicolae, şi cu Ioana Popescu, şi cu Emi B, si cu Nicuşor Popescu… Apoi, am scris, mai mult sau mai putin constant, în “Giurgiu Express” şi-n “Informaţia de Giurgiu”, alături de Gelu Brebenel, Ioan Mănăila, Sorin Berbeniciuc, Traian Metaxa, Gil Mocanu şi Cosmin Creţu, cu care Dan Mucenic mă pusese să fac echipă, înainte la cotidianul din hebdomadare. Liliana Nicolae fusese poreclită atunci, sper că datorită vitezei cu care îşi făcea materialele ca un adevărat profesionist, obiectiv, cinstit, fără patimi, într-un fel anume, pe care nu-l amintesc pentru a nu crea confuzii politice. Apoi şi ea şi familia Năeştilor şi alţii au plecat la Bucureşti, unde au devenit numărul unu în presa naţională în domeniul lor de competenţă. Liliana Nicolae a fost premiată ca şi redactor de la BBC, ca şi redactor de la Radio România Actualităţi pentru acurateţea informaţiei, originalitatea perspectivei din care a fost tratat subiectul, obiectivitatea abordării şi capacitatea temei alese de a genera dezbatere publică. A fost reporterul anului la nivel naţional. Acum am regăsit-o scriind în Giurgiuveanul prieteniei ei şi m-am bucurat că am avut aceeaşi idee şi că Vasile Arcanu şi Marcela Petcu au acceptat. Totuşi, acum, când există două televiziuni locale, care încearcă şi fac zilnic eforturi de a-şi prezenta marfa în ştiri şi emisiuni, când avem un post de radio important în judeţ, când deja piaţa media locală are stass-ul ei, când unul dintre săptămânale rezistă datorită eroismului directorului şi echipei editoriale , când toţi colegii din presa locală muncesc pe puţin, ca să realizeze mult, eu mi-aş dori acea frumoasă nebunie a anilor ’90 când mă gândeam să îmi impun ca slogan:”Voi fi mereu slab şi al dracului!”.
Ca să parafrazez ce spunea Nichita, aşa cum scoţienii îşi umplu castelele cu stafii, noi ar trebui să ne umplem lipsa noastră de castel cu stafia unora care nu calcă pe aici, care ne văd de la distanţă şi care ne judecă în lumina spectrală a unui viitor anunţat. Cu sau fără Dan Mucenic se face presă zilnică la Giurgiu. Presă care aprinde pasiuni, care naşte monştrii nerăbdării, care dezghioacă trompetele în floarea unei primăveri electorale în care se nasc domni pe propriile lor inimi, doar fiindcă sunt daţi la ziar. Neavând nimic cu dreptul la imagine al unor cetăţeni, care fac parte din populaţia gânditoare şi ideofixă a polititichiei din alba-dalba Isarlâc, mă întorc la foştii şi actualii mei colegi din presă, cot la cot, umăr la umăr, cu cineva, cu ceva, cu cândva, cu undeva, cu din cauza şi-i poftesc să avem cinstea a consemna mofturile zbuciumate ale viitoarei perioade ca-n imortalitatea ‚,D’ale Carnavalului“, având tendinţa de a rămâne importanţi pentru urbe şi nemuritori măcar în spiritele noastre.

marți, ianuarie 12, 2010

Anunt umanitar

Buna ziua.

Pentru tinerii cu amputatii ale membrelor superioare sau inferioare exista acum o speranta: O asociatie din Italia (Auci) ofera gratuit proteze.

Ma numesc Dedulescu Cristian si locuiesc in Bucuresti. In anul 2007, am fost victima unui accident rutier, in urma caruia am ramas cu un hadicap.

Cunoscand durerea si nevoile, celor care au suferit amputarea unuia sau mai multor membre, aduc la cunostinta tuturor tinerilor, ca exista un proiect numit " Baieti pe picioare" sponsorizat de Asociatia Auci din Italia.

Beneficiarii sunt baietii cu varste cuprinse intre 20 si 40 de ani. Tot aceasta Asociatie Auci din Italia suporta cheltuielile incluzand: plata integrala a protezei (protezelor) transportul cu avionul in Italia si apoi in Romania, cazare si masa pe timpul tratamentului . Pacientul nu va plati nimic.

Daca aveti cunostinta de astfel de cazuri, va rog sa ma contactati pentru ca impreuna sa putem ajuta baietii care nu se pot deplasa fara proteza.

Va multumesc

Sunt fericit!

Astă seară Dumnezeu m-a fericit în felul Lui, abrupt şi direct, fără să-mi lase semne de salvare în vreo nefericire temporară.
Căutând să îmi deschid pagina, altfel decât în mod obişnuit, am postat "poet în vreme de ploaie" şi iată ce am găsit:
Poetul

Autor : Octavian Paler

anunţă cetăţii, pămîntului că ploaia există,
anunţă oamenilor că au datoria să spere. Un poet
în faţa unui cer ars, în faţa unui cîmp pîrjolit
şi care nu e în stare să cînte şi să creadă în ploi,
să ne aducă aminte că ploaia există, că ea va înflori
pămîntul bolnav,

aşadar un poet care nu e profet al speranţei,
un poet cu buzele arse care nu simte nevoia să cînte ploile
lumii

n-a înţeles că poezia e în primul rînd o formă a speranţei.
La ce bun poetul, în vreme de secetă?
Să cînte ploile tocmai atunci,
Cînd avem cea mai mare nevoie de ele, cînd ne lipsesc şi
ne dor,

cînd soarele arde şi mîinile miros a îndoială,
cînd arbori de nisip se risipesc la cea mai mică adiere,
cînd amintirile au gust de eroare şi speranţa e un cuvînt
dificil

şi cel care cîntă ploile riscă să fie dispreţuit şi lovit
chiar cu pietre, urmărit şi de zei şi de oameni
pentru nebunia şi curajul său care cîntă

ploile, care cîntă torentele cînd oamenii ridică braţele
rămîn răstigniţi în aer ca pe dealul Golgotei. Cine să anunţe
ploile

dacă nu poezia? Cine să aibă curajul să vadă pe cerul gol
nori de ploaie,

cine să-şi ia riscul de a profeţi dacă nu poezia,
cea care a stat cu grecii sub zidurile Troiei
şi cea care a coborît cu Dante în Infern?


Cum să nu simţi fericirea ca pe o ciocârlie înălţându-se în tăriile propriei tale conştiinţe, atunci când om cu om se întâlneşte, dar poet cu poet nu se caută, se trăiesc. Uneori eu am trăit spusele lui Octavian Paler, nu de parcă ar fi fost ale mele, ci de parcă m-aş fi născut în ele şi mi-a crescut inima şi mi-a dezvoltat plămânii să cred mai departe în Poetul şi în poezie şi în încredere şi în optimismul pe care trebuie să le dai, mergând mai departe şi enervându-i la culme pe cei ce te doreau zdrobit de călcâiele oamenilor şi de copitele cămilelor şi sfâşiat în patru, tu să râzi şi să îndemni la viitor de aur !

duminică, ianuarie 10, 2010

Numărătorul de tigrii

Deşi mi-ar fi plăcut să vă spun că prinde lei sau că numără tigrii care trec să îi ceară birocratic să se plimbe prin jungla lui Kipling, tot la autorul acesta mă întorc pentru a da sens unei povestiri extrem de interesante şi de în ton cu ceea ce îl priveşte pe un adevărat rege al gândurilor mele:
"Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată
Ca şi-n Mulţime - nu străin de ea;
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;
Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
şi, mai mult, fiul meu: atunci - eşti Om!" Kipling/Dacă(Traducere de Dan Duţescu), Cu toate acestea povestea este mult mai nevlăguită de sens, chiar şi după ce veţi epuiza propriile explicaţii, fiindcă este vorba de Cornel care s-a născut fără antebraţe şi cu un defect major la piciorul stâng. Abandonat la orfelinat, el a fost adoptat, pe cînd avea şapte luni, de soţii Munn, veniţi cu ajutoare în România. Britanicii Ken şi Doreen aveau 50 de ani, erau deja bunici, dar i-a cucerit zâmbetul micuţului. Şi-au dat seama că nu are şanse să supravieţuiască într-un orfelinat din România.(?!sau, n.m. că nu avea mari şanse pentru viitor). Acum sunt cei mai fericiţi părinţi din lume.

Cornel a împlinit 18 ani şi a fost acceptat la Oxford. "Este uimitor, suntem aşa de mândri de el", recunoaşte doamna Munn. Drumul până aici nu a fost deloc uşor. Ajuns în Marea Britanie, Cornel a primit tratament gratis la o clinică din Worcester, i s-a amputat piciorul bolnav şi a primit o proteză specială. În ciuda defectului său, Cornel cîntă la tobe.

La doar şase ani, a început să strîngă bani pentru copiii cu handicap din ţara natală. De atunci a adunat 56.000 de euro şi continuă strângerea de fonduri, inclusiv prin intermediul site-ului său . După ce îşi termină studiile, Cornel intenţioneaza sa se intoarca in tara şi să construiască o clinică pentru a ajuta copiii cu handicap.