joi, septembrie 30, 2010

Banalitate

Stati prieteni, nu calcati
realitatile corelate pe omoplati,
lasati ochii inchisi,nu va afundati
in fructe de toamna dezsamantate,
inteligent prefigurate inainte de moarte
gata sa explodeze la sfarsit de an
intr-un grandios delir vegetal.

Stati, voi nu simtiti permanente si obisnuinti,
cu mirari ingenue de ingeri zambiti,
gata sa va lasati cumparati cu un sarut,
care demult statuse in paharul de saruturi statut,
nebaut nici de  cer, nici de apa,
desi ploua inainte adormirea pe-o treapta,
carturaresc aleasa, fara macar s-o banuiasca.

Taiati ideile de dragoste din radacina,
materialismul serios, iederand sentimentul de vina,
sa va lase insii in pace de gratioasa cadere,
nesimtind ca sunt o parte din stele-pulbere,
izvoarele astea de senin sa se reverse
dinspre utopii spre invrese realitati conexe,
calcandu-se cu aripile pe omoplatii prea lati.
Ramaneti culcati!
Stati!

miercuri, septembrie 29, 2010

POTECI UMBLATE


Tatălui meu
Născut cu-n dar de-a lumina tot locul
Pe care-l celebrează poftit sau nepoftit,
Îşi are-n neodihnă tot norocul
Şi-n viforoase zbateri purcede neostenit.

Ca pomii de Rusalii, zâmbind când eu mă scol,
Arată încă verde cu sufletul lui cald,
O spaimă şi-o îndoială, iertare, foc şi viscol,
Cer bântuit de nouri de cositor ce ard.

Bea cu venin din Câlnişti izvoarele divine
Ce-nseninează stele, polare ca şi noi,
Poveşti despre triumfuri şi iele orfeline
Jucând sub cerul liber ne beau pe amândoi.

I-am cunoscut genunchii şi palmele muncite,
Când ridicat din abur copilul a murit,
Cu arcul de mistere prin codrii risipite
Noi mai vânăm fantasme care ne-au bântuit.

Cred ca astazi Curtea Constitutionala va da dreptate contestatiilor PNL si PSD

Sedinta de alegeri a PDL Giurgiu din 7 octombrie a.c.se va tine in municipiul Giurgiu, nu la Ghimpati!

marți, septembrie 28, 2010

doară somnul


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de ionel muscalu 

2004-09-14  |     | 







Vântul scoate septentrionale flăcări bengale de sub streaşină
Până când...
Mă enervează chestia asta cu surle şi trâmbiţe,
Cu focuri de artificii şi cu pahare sparte,
Îmi vine să cred că sunt infectat antifonic,
Că autogirul molecular mi-a întins aripa prea departe,
Ca o formă de praxis al damnării,
Gata să-mi tachinez obsedantele înfăţişări,
Gata să întorc miracolul frunzelor şi florilor,
Cu o pasiune însărcinată de duhul incendiilor interne,
Ocupat de nimeni, sufletul meu pe linia vieţii eterne,
Dansează într-un picior ca un flutur pe bec,
Prăjindu-şi numai extrema derma terna
Într-o exuberantă tentativă de a intercepta cerul,
De a nu mă speria de apropierea lui.
Mă enervează pentru că lumea mea miroase liniştea,
Tăcerea vântului îngheţat, fierbinte, nu căldicel,
A tuturor vânturilor, dar nu a neodihnitelor guri,
Nu a răcorii amiezelor veştede când mimetismul prăfuit
Mă umple de răbdări şi consideraţii ca pe-o sepie de cerneală,
Având unică miză ispita blestemată a gălăgiei,
Doară.
 

luni, septembrie 27, 2010

LUDIC RITM

Femei urmate de căldură,

Bărbaţi vicleni zâmbind duios,

Funcţionarul cântă-n strună,

Doar poliţistul e băţos.



Ursite s-arunce ochiade,

Gândind la mersul graţios,

Umblând adesea rupt în coate,

Doar poliţistul e băţos.


Cu destinaţia borşeală,

Pândind mereu un trup frumos,

Cu gândul numai la haleală,

Doar poliţistul e băţos.


Fură minţile cui poate,

Gură cască-gust haios,

Îşi ia libere când poate,

Doar poliţistul e băţos.


Femei stricate de căldură,

Cu destinaţia borşeală,

Funcţionarul cântă-n strună,

Cu gândul numai la haleală.

Vasile Blaga isi va da demisia, in locul lui vine Gabriel Oprea?

Blaga isi va da demisia, in locul lui vine Gabriel Oprea?
Aceasta este o intrebare la care vom avea raspuns in putin timp.
In locul lui Oprea vine Cristian Diaconescu?
Aceasta este o alta ipoteza a mea...

sâmbătă, septembrie 25, 2010

Banc: Suzuki desteptul!

 Suzuki le stie pe toate

Inceputul anului scolar, intr-un liceu din America, diriginta  prezinta clasei un nou coleg: Sakiro Suzuki din Japonia.
Incepe ora:
– Sa vedem, cine stie cel mai mult despre istoria Americii.
Cine a zis: ‘Libertate sau moarte!’?
Tacere de mormant in clasa, numai Suzuki ridica mana:
– Patrick Henry, 1775, Philadelphia.
- Bravo Suzuki, si cine a zis: ‘Tara este poporul, de aceea poporul nu poate sa moara.”?
Suzuki:- Abraham Lincoln, 1863, Washington.
Diriginta se uita peste clasa si zice:
– Mi-e rusine pentru voi, Suzuki vine din Japonia si stie mai multe despre America decat voi!
Din spate se aude o voce:
- Pupa-mã-n cur, Japo imputit!
– Cine a zis? intreaba diriginta..
Suzuki se ridica si zice:
– Generalul McArthur, 1942, la Guadalcanal, si Lee Iacocca, 1982, la sedinta actionarilor Chrysler.
In clasa iarasi liniste, numai din spate se aude iara:
– Imi vine sa vomit!
Diriginta striga:
– Cine a fost nemernicul?
Suzuki:
– George Bush senior, catre Tanaka ministru japonez, in timpul unei mese de serviciu, Tokio, 1991.
Inca un elev se ridica si zicet:
– Suzuki asta e un rahat mare!
Suzuki:
– Valentino Rossi, 2002, Brazilia Superbike GP.
In clasa e un haos total, diriginta lesina, se deschide usa si intra directorul:
-O adunatura de idioti mai mari ca voi n-am vazut in viata mea!
Suzuki:
– Traian Basescu, catre intreg guvernul Boc, la o noua sedinta de rectificare a bugetului si de creare a noi impozite, Bucuresti,  201o

vineri, septembrie 24, 2010

ARTIST FLUIERAT



Maşina mea de scris - temniţă de artist, dar şi parc,
Ambiguitate de număr refuzat
La marginea programată a meşteşugului,
Chiar dinţii ei de fildeş pe carii de fier
Rânjesc a ispită, slim,
Maşina mea de scris
A ostenit ca floarea ruşinii la
Marginea drumurilor, mereu pricăjită.
Zeiţa nopţii mele contrariată de dor,
Au trecut zece ani de tobe şi
Nevoi învârtite la butonieră
De democratice strigări,
Descheierea bestiarului poetic
În răspuns aristocratic de stil,
Prelungire pe pagina albă
A fantomelor neînţeleselor talgere,
Blesteme de răni ale unghiilor
Clipocind destrăbălat în ochiul geniului,
Libertate de desuspendare sudică.
Eu, omul din sud, un prost
Inocent şi senzual, mă închin,
Maşina mea de scris live,
Temniţă de artist pictural fluierat.

joi, septembrie 23, 2010

RĂSĂRIT




Dau de pomană neputinţă şi spaimă
Acelor bufniţe care se cred ereţi
Şi-n zilele de toamnă deschid cramă
Boboc întru iubire, poeţi.
Rup bucurii cu dinţi de alabastru,
Şi le-ntorc jefuite ca pe foame,
Iar vameşilor stând în albastru
Le las nisipuri flămânde-n bastoane.
Cu ochii-aud lumini tot neculese
Ivite dintre cetini de clopot mult bătrân,
Lumină prelungită, virile-mi metrese,
De abur ghilotină din cerul ce-l răzbun.
Dau de pomană fumul nopţii mele
Târşâit pe-asfaltul unui vechi roman
Scris doar în clipe surde şi rupt în clipe grele,
De un erou bărbos, dostoievskian.
Dau de pomană din mâna mea stângă,
Din vena mea rotundă şi avară,
Dau de pomană gloria-mi nătângă
Din pagina ursită să răsară.
Păstrez numai spinarea de poet.
Dură şi arcuită, urlând precum o fiară,
Dau tropotul de cai ce-or să dispară
Din scumpul şi nepăsătorul meu sipet.
Mai ţin de-o vertebră femeia din lună,
Să-mi lingă cu pleoapele-i lunge tot pasul,
Umbrit de un soare ce vrea să apună,
Deşi-a răsărit chiar când nu a fost cazul.

Din Jurnalul giurgiuvean, din Giurgiu Express

Remanierea guvernului este un fel de a mătura firimiturile de sub masa unui chiolhan”

By Jurnal Gr.
Cel puţin aşa afirma în cadrul unei recente conferinţe de presă a organizaţiei judeţene a Partidului Naţional Liberal purtătorul de cuvânt al acestei formaţiuni politice, Ionel Muscalu. „Remanierea nu aduce nimic bun, cu excepţia noului ministru al muncii, fost director al AJOFM Bistriţa Năsăud, Ionel Botiş, pe care îl cunosc, dar nu stiu daca va fi lasat sa faca ceea ce gandeste”, mai spunea Ionel Muscalu. „Ceea ce se vrea a fi remanierea guvernului Boc este, de fapt, un fel de a mătura firimiturile de sub masa unui chiolhan, în timp ce restul mizeriei rămâne la locul ei, pe masă. PD-L nu poate şi nici nu mai are puterea de a scoate ţara din dezastrul în care tot ei au adus-o!”, a mai precizat Ionel Muscalu. De asemenea, purtătorul de cuvânt al PNL Giurgiu mai spunea că, la nivel local, tabăra pedelistă pare a fi din ce în ce mai frământată de găştile care nu au alt interes decât cel personal. „Am ajuns în situaţia ca persoane incompetente, numite în funcţii de conducere ale unor instituţii deconcentrate doar pe criterii politice, nicidecum pe criterii de competenţe, să verifice competenţa unor funcţionari care lucrează în instituţiile cu pricina de ani buni de zile, şi cărora li se impun reguli inacceptabile. Mai mult, dacă aceste personaje din conducere sunt cumva trase la răspundere replica nu întârzie să apară: «Lăsaţi-ne în pace să ne facem managementul aşa cum l-am gândit». Mă întreb despre ce management este vorba, când criteriul de bază în aceste instituţii este apartenenţa politică?”, a încheiat Ionel Muscalu.
D.C.

PNL a pus în dezbatere „Programul liberal pentru România”

Conducerea PNL, întrunită recent la Mamaia, a lansat spre dezbatere „Programul liberal pentru România”, un document care cuprinde măsurile propuse de liberali pentru ieşirea din criză şi pentru relansarea economiei. Programul a fost preluat, pentru început, de comisiile de specialitate ale PNL şi urmează să fie prezentat cât de curând publicului larg. „Au avut loc întrunirile Delegaţiei Permanente, Consiliului Naţional Executiv şi Biroului Politic Central, iar „Programul liberal pentru România” a fost prezentat de dl. Varujan Vosganian. Este vorba de un adevărat program de guvernare, în 14 capitole, care cuprinde absolut toate domeniile de activitate, de la economie şi fiscalitate, până la sănătate şi învăţământ”, arăta purtătorul de cuvânt al PNL Giurgiu, Ionel Muscalu.
La întrunirea liberală de la malul mării, Organizaţia PNL Giurgiu a fost din nou evidenţiată. De data aceasta datorită activităţii senatorului Vasile Mustăţea. „Activitatea d-lui Mustăţea a fost evidenţiată şi apreciată în luările de cuvânt ale liderilor PNL de la nivel naţional. PNL Giurgiu a fost din nou în prim plan, fiind menţionate în special amendamentele pe care senatorul Vasile Mustăţea le-a formulat la OG 63 şi la modificările privind Legea finanţelor publice locale. S-a hotărât că PNL va folosi toate procedurile legale pentru a se opune adoptării Ordonanţei 63, iar dacă aceasta va fi aprobată se va proceda la atacarea ei la Curtea Constituţională. De asemenea, PNL îşi rezervă dreptul de a sesiza Congresul Puterilor Locale şi Regionale din Europa, pentru încălcarea gravă a principiilor autonomiei locale”, a mai precizat Ionel Muscalu. S.B.


Ionel Muscalu a avut dreptate de două ori

În ediţia trecută a ziarului nostru am publicat, printre altele, o declaraţie a purtătorului de cuvânt al PNL Giurgiu, Ionel Muscalu, care atenţiona asupra modului în care actualii lideri ai PDL şi PSD înţeleg să facă politică, împotrivindu-se, cu riscul de a deveni chiar ridicoli, oricărei iniţiative aparţinând primarului Lucian Iliescu. De altfel, a devenit aproape o tradiţie pentru veneticii care au condus de-a lungul timpului filialele acestor partide să îl atace pe primar cu tot felul de prostii. Ionel Muscalu s-a referit chiar la aceste obiceiuri, acelea de a lansa zvonuri şi ştiri false despre primarul Lucian Iliescu şi despre proiectele Primăriei, arătând că asemenea practici nu mai au de multă vreme efect în rândul giurgiuvenilor. „Giurgiuvenii au văzut cine munceşte şi cine doar vorbeşte”, spunea purtătorul de cuvânt al PNL Giurgiu, constatând, de altfel, o stare de fapt ignorată doar de politrucii specialişti în vorbe goale.
Este adevărat, rezultatele muncii primarului Lucian Iliescu şi ale echipei sale sunt vizibile la tot pasul, aşa că Ionel Muscalu a avut dreptate. Şi a mai avut dreptate când a spus că pentru afirmaţiile sale va fi atacat de aceiaşi politruci care nu mai au somn văzând că în Giurgiu se derulează în continuare investiţii. O pretinsă gazetă online a sărit ca arsă la gâtul lui Muscalu, pentru că acesta a avut curajul să spună lucrurilor pe nume. Este vorba despre un site aflat la dispoziţia lui Valentin Adrian Iliescu. Cum, nu ştiţi cine este Valentin Adrian Iliescu? Este personajul care în urmă cu câţiva ani făcea exerciţii ridicole de magie (la propriu) în faţa unui candidat liberal la Primăria Gostinari, pentru a-i arăta acestuia cât de mare şi tare este PD-L- ul. Nu este, însă, singura ispravă a celui poreclit Pinocchio de proprii săi colegi. Începând cu ediţiile viitoare vă vom reaminti şi de ce.
Bogdan Sandu


marți, septembrie 21, 2010

La initiativa Bibliotecii Judetene I.A.Bassarabescu Giurgiu, doamna Maria Uca Marinescu a ajuns astazi la o intalnire cu giurgiuvenii

Astazi am avut onoarea sa o intalnesc pe doamna Maria Uca Marinescu la Giurgiu in Port, langa statuia unui alt explorator celebru - Ulysse. Aceasta intalnire nu ar fi avut loc fara initiativa minunatului colectiv de la Biblioteca Judeteana I.A.Bassarabescu, care a avut interesanta  idee de a o avea invitat de Ziua Europeană a Patromoniului.
Dincolo de aceasta fotografie realizata cu telefonul mobil, sufletul extraordinar, enorma modestie, simplitatea fireasca, nelucrata, te cuceresc de la prima intalnire, aproape inainte sa-ti povesteasca despre Tibet, Iran, Patagonia, Tara de Foc, Polul Nord si Polul Sud. Cred ca aceasta intalnire cu un model a ceea ce trebuie sa insemne un om atat de bogat in experiente trebuia sa isi gaseasca un loc aici si o fac cu mana pe suflet spunand ca avem oameni extraordinari in Romania, pe care trebuie sa ii promovam pe toate caile si sa ii aratam in primul rand noua insine, in contrast cu toate non-valorile care se ingramadesc sa ne asfixieze zilele si noptile vietii noastre scurte. Pentru acest dar extraordinar tin sa-i multumesc si domnului Ion Gaghii, care a facutposibila intalnirea si domnului Dumitru Beianu, care m-a trimis sa insotesc in aceasta scurta vizita de prezentare a unui colt din orasul nostru pe atat de celebra exploratoare, dar si doamnei Camelia Filip, cea care este alaturi de noi in aceasta fotografie.
Voi adauga alte cateva fotografii preluate de pe blogul Coltul Liric:

luni, septembrie 20, 2010

DOR VERTICAL


Dor vertical de-o altă făclie,

De-o altă lumină iscată din trup,

Un cer vizcain se aşează în linie

Să îl treci prin sita de ozon cu şurup,

Iubind licărirea cu dor pân’ la moarte,

Dorindu-te aspru, tu stea şi tu ochi,

Mă înec în albastru pe orice parte

Şi suflu şi verde fericirea înspre plopi.

Picură galben frunze de laur,

Oranje eclipse se întorc mai târziu,

Cu pene de phoenix bătute cu aur,

Mă îndemni către sfere ce eu nu le ştiu.

Cer roşu de-o clipă, zăresc de departe

Peste oceanul rănit indigo,

Degeaba în trap violet ne desparte

Malul luminii ce ştie încotro.

Degeaba în istorii gri căutăm salvarea,

Degeaba în sisteme de revoltaţi,

Istoria e moartă, căutând şi ea starea în care

oamenii sunt demni şi curaţi, în texte inedite

scrise pe piele

Cu ace de argint otrăvite îndeajuns,

Caut lumina răsărită din stele

Neprinsă în curcubeul nostru de plâns, în cer sau

în carne, în zile de mâine,

Favoruri de arsenic ţi se servesc în surplus

Şi dor vertical ţi se scurge în pâine,

Iar altă făclie se aprinde în surâs.

vineri, septembrie 17, 2010

EXERCIŢII




Fac exerciţii de aprins libertatea
Suflând în ideea de independenţă şi de dragoste.
Să iubeşti ca zeii cei greci prin podgorii şi păduri,
Să iubeşti ca lumina ochilor luna răspândită,
Să-ţi fie ruşine de cocleala tălpii pe care-o petreci,
Să-ţi fie ruşine de rufele obosite, dar răsfăţate,
Să crezi în linia orizontului deschis peste mare,
Să crezi în măsura pasului apăsat.
Mă gândesc de tânăr la prea dinescianul
templu dintre orizonturi,
Mă gândesc la Boul Mitch al lui Villon damnat.
Să curgă vinul, berea în pahare, răcoare înadins,
Să curgă sânge roşu, festivale de lacrimă-n surâs,
Un exerciţiu clar ca bună ziua, pe termen mult uitat
Un exerciţiu în care bărbatul şi femeia au liber de păcat.
Mă plimbă timpul jupuit de solzii berzei cu şapcă,
Mă plimbă din rai până-n iad descuiat.
Am murit, am înviat, nimic nu am învăţat.

joi, septembrie 16, 2010

O stea desculta...

Am adus o stea desculta
Pana in satul meu,
Se descuraja de trestii,
spunand limpede catre mine:
Piatra e piatra,
dragostea e dragoste,
frunza e un fel de iarba de sus,
Bunaoara asa cum sunt eu
o pasare din curcubeu.

Sta ea impamantenita intre lebede
cand lisitile isi cârâiau dorul,
clocotind mai avan ca Baraganul
si incet incet le tine isonul:
Cartagina a trebuit daramata de tot
pentru profa de istorie
si pentru barbatul ei cu poloboc,
ca sa ne povesteasca despre glorie.

Apoi taciunii din calul Pegas
in teaca si-i prindea intr-adins,
Strigand: Baiete, aici e ocruce
pe care gheturile am stins
In asa fel incat, hieratic,
nouvelles ecclesiastique,
sa prindem un tic:
elefanti sabotarzi,
adica fara saboti,
sa plece cu trompe puternice de doi coti
sa-si caute visele camilelor prin roua,
caci adevar va spun voua:
un alt Adamclisi pe-o turla nu creste,
oricat se catedrăluieşte...


Eu strigam:  haidem sa fim un destin ,
de floare lenesa, de septembrie,
ca sa ne invartim aripile fin,
ca atunci cand invarteam orele,
iar ea tacea plound peste lemne verzi,
dezmintita-n septembrie de suvoaie,
chicotind vieti de cocoare si raţe calatoare,
ca o ploaie de septembrie negrabita si tare!

marți, septembrie 14, 2010

Luminatorul

Si acum, dragule, sa te mint,
asa cum de luni bune simt:
esti o pansea care panseaza,
o stima care doar stimeaza,
ba, uneori, danseaza,
cu umbra sa.

Apoi, oricata apa as bea,
tu tot ramai in setea mea,
nenorocit dupa ceva... ca pielea ta,
respiri prelung din glezna doar
arhitecturi, ciuturi macar,
de la fantani.

Zgarcit in dor, dar pus pe-o chifla,
strajind la nori cu pax americana,
visezi eresuri duse-n pripa,
inteleptind ca pax romana,
stiinta dreptului de carte
pe mai departe.

Fiindca tu ai dreptul la dreptate,
dragostea fiind cea care te imparte
intre-o goana sfanta, brazi si mir,
ca tu incet sa te zefiruiesti de la zefir,
sa te curgi prin rauri in merinde,
umbra mea sa te preseze unde te prinde;

Acum , dragule, am sa te mint,
fiindca iubirea asta eu chiar o simt!

Si daca...

Si daca muzele ar sta asa,
Picior peste picior cumva,
In cafenea,
Fiindca ai cerut-o dumneata,
Incet, confuz sa straluceasca,
Sa se confunde doar cumva
Cu umbra sa,
Apoi, plangand, sa se consume,
De parca roua ar fi pe lume
Si prin desert,
Ca trandafirii in ochii tai,
Miraculos si cu scantei,
As straluci si eu asa,
Un colt de arma undeva,
Fiindca nici eu,
Nu-s nici tacut , nici erezeu,
Ci doar un gand instantaneu
Pe buza ta...

sâmbătă, septembrie 11, 2010

A,b, c politic...os, reluare

 de Ionel Muscalu, după o idee de Tudor Octavian

Adi are case.  Io Ana are o casă. Tu ai mere, Ioana?  Paşcu avea fregate. Nelu avea mineri. Miki nu avea puşti. Nelu nu avea lămpaş.  Hrebe jr. nu mai avea maşină. Nici Turcu nu mai avea maşină. Nici Gigi nu mai avea maşină.  Călin are motocicletă.Ludovic are chitară. Ce bine canţi, Ludovic!  Nicu mai are vodcă. Ce faci 9 ani, Nicule ?  Traian nu bea cacao. Mircea are tricou roşu. La ce-ţi trebuie tricou de 1 Mai, Mirceo?  Emil a căzut în cap la Gheorghe. Te-ai pătat de cacao, Emile?  Victor o are pe Daciana. Victor nu merge cu Dacia. De ce nu reinventezi Daciada, Victore?  Felix este motan. Sorin este mogul. Cum faci tu realitatea, Sorine! Cum torci pe antene, Felixe! Felix face sondaje. Ce culoare roşie are cacaoa ta, Felixe! Crin are culoar. Radu e la început. Ce iepure arunci tu, Felixe?  Irinel nu bea vodcă. Irinel nu are antene. Irinel nu are lămpaş. Irinel nu o are pe Daciana. Irinel nu are tricou roşu. Ce cauţi în povestea mea, Irinele?  Silviu are profeţii. Silviu nu este Brucan. Silviu este rosal şi la toate televiziunile.  Silviu o are/n-are pe Bahmu. Silviu cară cacaoa lui Traian de pe centură. Ai umplut ţara de cacao, Traiane!  Elena e prietenă cu Nuţi. Ai umplut ţara de cacofonii, Eleno!  Nuţi are mere. Nuţi are tichete. Nuţi are guvern. Nuţi are poze. Să-mi dai pozele cu Traian înapoi, Nuţi!  Nuţi are traistă. Şi Flutur are traistă. Flutur are un ou şi o candelă. Ce-o să iasă din oul tău, Fluture?  Miron are dinţi. Mircea are beregată . Adomniţei avea stele.  Gigi nu mai are oi. Gigi are avocaţi. Gigi are/n-are partid. Gigi îl are pe Vadim. Vadim nu vrea consilieri. Vadim nu se mai vede. Nici Miron nu se mai aude. Se aude Vantu. Dar nu se mai vede. #0 de milioane de euro ne-a costat schimbarea asta. Nica a avut telefoane la preţ de 2 ş’un sfert. Scumpe telefoanele tale, Nica.  Marean are judeţe. Marean n-are prefecţi. De ce eşti care este , Mareane?  Emil nu mai e navetist. Emil nu mai are avion. Emil merge cu Traian.  Traian merge cu Loganul. Traian se dă cu ATV-ul. Traian vă udrează să trăiţi bine.  Cum le orgasmizezi tu, Traiane!

vineri, septembrie 10, 2010

CONŞTIINŢA

                                  dlui Toma Vasile












Am fost beat de beţie nocturnă
cu lună plină şi bere brună.

Şi mi-am dus gândurile până la izbucnire în vorbe
de parcă n-aş fi putut să fac altminteri.

Le-am ţipat prietenilor că, şi de sunt cum sunt,
N-au decât să mă accepte aşa sau să n-o facă deloc.

Iar ei au părut că înţeleg.

miercuri, septembrie 08, 2010

Astazi este Sf. Maria Mica si am auzit la Europa FM despre Cristian Marian Olteanu

 La stirile de la ora 15.00 Europa FM transmit in aceeasi stire legata de soarta politistului Codrut Oprea, batut intr-un bar din Targoviste, ca si Cristi Olteanu, presedintele PNL de la sectorul 5, se afla in spital.
Tanarul politician PNLa fost agresat in fata blocului, iar agresorii nu au fost prinsi.
Despre Cristi, a carei zi de nume este astazi, -se numeste si Marian (La multi ani cu sanatate!)- se spune in stire ca intelege ce spun doctorii, dar inca nu le poate raspunde, in timp ce politistul se afla inca in criza profunda. Este prima stire pe care am auzit-o despre Cristi Olteanu intr-o saptamana si... e spre bine.

La multi ani tuturor Mariilor, Marinilor, Marianelor, Marianilor... si un peisaj cadou

marți, septembrie 07, 2010

Ne pierdem ideile, visele, gandurile?

Am aflat de la Florin Alexe despre Cristi ca este mai bine. A fost operat


Am aflat de la Florin Alexe despre Cristi ca este mai bine.
A fost operat, i s-au scos chisturile de pe creier si se asteapta la o stare de imbunatatire a sanatatii sale.
Ii urez insanatosire grabnica si prinderea si pedepsirea agresorului.
Ma gandesc prin clipe trece Cristi,  sotia sa (care a vazut de la balcon scena atacului) si ce poveste trebuie sa-i spuna fetitei, ca sa justifice lipsa  tatalui de acasa...

luni, septembrie 06, 2010

Si eu Sunt alaturi de prietenul meu Cristi Olteanu, alaturi de familia lui si fetita lui, care au o problema de viata si de moarte si despre care nu vad nicio discutie in media







Am foarte mari emotii, de fapt sunt socat, asa ca prefer sa preiau de pe http://lilick-auftakt.blogspot.com .


Cristi Olteanu, presedintele PNL de la sectorul 5, a fost  atacat in plina strada. In prezent se afla la Spitalul Municipal cu capul zdrobit. . Foarte ciudat e faptul ca lucrul acesta i se intampla la scurt timp dupa ce PNL a lansat campania "Jos mainile de pe Bucuresti", cu adresa directa catre PDL, iar Cristian Olteanu va fi candidat la alegerile locale din sectorul 5.


Ieri, pe toate posturile de stiri am fost informati in exces in legatura cu politistul agresat. Politia s-a mobilizat exemplar si, dupa doar cateva ore, agresorul a fost arestat. Deci se poate. In schimb, in legatura cu liberalul Cristian Olteanu, cu acest caz in care e vorba tot de un cetatean roman agresat, nici politia si nici presa nu au mai spus nimic, nici macar despre starea lui de sanatate.


In continuare, postez scrisoarea lui George catre prieteni:


"STIMATI PRIETENI
Exista un om, pe numele sau, Cristian Olteanu sau Cristi cum ii spuneam, cu zece ani in urma, cand il consideram un pusti. Astazi este un om matur, un om de toata isprava. Indeplineste o functie politica, in opinia mea, foarte importanta. Este presedintele organizatiei Partidului National Liberal din sectorul 5 al Capitalei. Adica acolo, unde se face mai putina imagine si se munceste cu adevarat.
L-am simpatizat pe Cristi din prima clipa in care l-am cunoscut. L-am reintalnit, apoi, la grupul parlamentar din Camera Deputatilor al Partidului National Liberal. Parea un apropiat al lui Valeriu Stoica, alaturi de care lucrase. Aveam impreuna prieteni comuni din partid, atat tineri, cat si maturi. Cand Valeriu Stoica, impreuna cu mai multi prieteni ai mei si ai lui Cristi, simtind adierea ciolanului ideologic, au ales sa i se alature lui Basescu, l-am respectat si mai mult pe Cristi, pentru alegerea facuta. Pentru o clipa, am crezut ca se va alatura lui Valeriu Stoica. Am gresit. Cristi Olteanu este liberal, inainte de a fi membrul unui partid.
Am vrut sa stiti aceste lucruri. Pozitia pe care o are in structurile partidului nu-l face vizibil pe Cristi, asa cum nu-i face vizibili pe multi dintre cei care dau partidului si forta nu numai imagine, la televizor.
Tocmai de aceea, am scris aceste randuri.
Cu doar cateva zile in urma, am aflat de la televiziunile comerciale (nu de stiri, sa fim seriosi!) ca un malac, cu o bata de baseball, i-a crapat capul lui Cristi cand acesta iesea din blocul in care locuieste. A foat gasit intr-o balta de sange, dus la spital iar diagnosticul medicilor a fost hemoragie cerebrala, in urma a trei fracturi craniene. In termeni juridici, se numesc lovituri cauzatoare de moarte. Prin urmare, malacul care l-a lovit poate fi suspectat de savarsirea infractiunii de tentativa de omor.
Dupa cele cateva stiri, insotite de o fotografie a lui Cristi, prezentate la cateva posturi de televiziune, s-a asternut linistea. Medicii de la Camera de garda a Spitalului Universitar au declarat ca starea lui Cristi este grava si pareau foarte rezervati in ceea ce priveste sansa de supravietuire.
Astazi dimineata, am sunat la spital, incercand sa aflu cate ceva. Poate a fost o alarma falsa, Cristi o fi fost operat si poate se afla acasa, alaturi de familie? Poate a fost operat si este, inca, in stare grava si are nevoie de ajutor? Poate Cristi, al nostru, ... nu mai este?
Cei de la spital mi-au spus ca nu stiu despre ce pacient este vorba. Revenind si insistand, mi-au cerut dare suplimentare penru a-l identifica pe "Cristian Olteanu".
Atunci, le-am spus ca pacientul despre care cer eu informatii este ... "pacientul despre care nu se vorbeste la televizor". Am inchis si, recunosc, am injurat. Pentru asta, chiar imi pare rau! Pana la urma, nu ei sunt de vina ca liberalul Cristian Olteanu nu aduce tot atati bani televiziunilor comerciale, cati aduce politistul din Targoviste sau dobitocul care l-a lovit in cap, provocandu-i ... fracturi craniene si hemoragie cerebrala.
Eu mai mult de atat, nu pot sa fac. Daca aveti "relatii" la spital, poate incercati si voi. Daca il cunoasteti pe Crin Antonescu, poate rugati conducerea PNL sa se intereseze de soarta lui Cristi Olteanu sau daca au facut-o, sa informeze si opinia publica.
Ar fi si o initiativa buna, in plan psihologic. Nu e rau sa se stie ca cei care cad loviti de maciucile malacilor cocalari, au alaturi de ei camarazii si prietenii."



P.S. - Trebuie sa fac si eu o precizare: singura persoana care a reactionat imediat, in direct fiind la Antena 3, atunci cand a aflat de povestea lui Cristian Olteanu, a fost Victor Ciutacu.

Ieri a fost ziua orasului Borovo, astazi este Ziua Nationala a Bulgariei. Cestit Praznik!






La multi
ani!

Cestit Praznik!



ЗА ВЕРИГИТЕ НА ПОЕТА

Поетите са тези, които носят бижута, вместо вериги
Вериги са за тях един опит да напуснат
други свободни
Тъй като много от тях са Imbeciles, често си мислят
поети дори и да се съхраняват във вериги.
Какви статистически данни не виждам хора, обичам думи
това е, че поетите могат да летят дори да бъде
Помощ вериги като крила.
Поетите не вярвам Христос, защо не отидете на вериги
мисълта, че като ги
греховете на света.
Те получават вериги да покаже на света, че въпреки че
вериги, да рева.
Прометей е първият поет.
След това на Омир, който визия верига.
Последваха много поети и всички носеха вериги
като бижута

duminică, septembrie 05, 2010

Plebiscit cotidian

Amplă publicitate în agitata agora a timpului nostru

Dă agenda setting cu opţiuni calificate după avantaje

Neîndoielnic, zilnic, suficient de importante,

Cât să dea de lucru chimiştilor, fizicienilor,

Politicienilor, agronomilor, renilor, dupa sezon, iepurilor

(au şi ei treaba lor),

Celor care se ocupă de înarmări multinaţionale,

Rebelilor, teroriştilor, neapărat medicilor,

Avocaţilor, ziariştilor, neamurilor, dincolo de Hebron,

În rest, păpuşarul reînoieşte, ca o modalitate firească

Mijloacele tehnice.

vineri, septembrie 03, 2010

FÂNTÂNI PICURÂND


Ochii mei purtând sandale de plastic
Se umplu de nisipul nopţii
Şi scârţâie ca o cumpănă de fântână.
Teleorman, Vedea, ochii mei vărsaţi
În Dunăre cu noapte, cu nisip,
Cu limpezi ochi de bufniti prin plopi.

Aud atâtea şi văd atât de departe,
Până în clipa rostogolită bătrâneşte
În bostan, pe-o rână,
Dorindu-şi mai mult, mai şui, mai aparte,
Cu speranţă şi teamă.

Ochii mei sprijiniţi pe lumi virtuale
Sunt năpădiţi de sângele nedormirii.

joi, septembrie 02, 2010

CU ŞOAPTE NINSE

Prin ochi triunghiular şi sfânt
Zăresc încet a toamnelor coroane,
O mască de aramă lunecând
Îmi aminteşte visul unei doamne.


Numerotand izvoarele luminii
Cu plopi şi brume asfinţind nocturn,
Eu, somnul, i-l ademenesc cu crinii
Străvezi de ceasuri langa vechiul turn.


Adorm cu sufletul pe piatră,
Sfărmat ca o nălucă-n răsărit,
Lasand culorile sa se-ntrevada
Din curcubee picurand soptit .


Cu şoapte ninse, ţipete stridente,
Neprefăcut ca zâmbetul de puşti,
Am să visez întinderile-ardente
Brazdate de ninsori din care gusti.

Mătasea veştejită de talazuri,
Flori argintii de-adastă lângă mal,
Cad fără taină pânzele-n barcazuri,
Covoare moi ţesând val după val.

Trezit deodată, bucurat de soare,
E de prisos să mai visez livresc.
Mă bucur de foşnita şi molcoma răcoare
Pe care-n roua cerului o cresc...

miercuri, septembrie 01, 2010

Magazia de praf şi zânele din ierbar




Când Handac făcea lacăte pentru magazia de praf, eu mă gândeam că nimic nu mai e nou sub soare şi că, dacă întâlneşti vreun deştept care a citit mai mult şi a şi reţinut tot ce a citit, vizionat, ascultat, atunci mai bine te întorci la Protagoras din Abdera cu “omul e măsura tuturor lucrurilor, a celor ce sunt, întrucât sunt şi a celor ce nu sunt întrucât nu sunt” sau şi mai bine la oracolul din Delphi cu a sa : «Cunoaşte-te pe tine însuţi ! ».

Atunci mi-am amintit brusc de clasa a V-a şi de ierbarul meu din cartea de Basme a lui Vladimir Colin, apărută în 1979 la Editura Ion Creangă şi umplută de mine cu ierburi în ’84, adică acum 26 de ani, fiindcă mi s-a părut robustă şi gata să treacă în nemurire orice « medicinală ».

Basmele mi le cumpărasem cu 16,50 lei de la o librărie volantă, al cărei client fidel eram şi de unde mi-am luat şi cadoul de 9 ani, DEX-ul verde, şi aşa am aflat la cei 10 ani ai mei că thagar este unul care merită să fie făcut praf şi pulbere, dacă nesocoteşte munca slujbaşilor, dacă este lacom şi… mai ales, dacă îşi dă seama prea târziu că a rămas singur, iar singurul pe care îl consideră vinovat pentru asta este cel care a muncit, ca în bancurile de pe internet, să ţină în spate 999 de alţi mititei isprăvnicei.

Apoi, considerând că toată viaţa cutremurele sunt doar sforăitul uriaşilor din colibele de piatră, iar marele zbor al anilor o invenţie a Poetului cu plete de iederă, atunci când se dezghioacă stelele şi se rotesc în aer ca nişte musculiţe de aur, am călătorit prin propriul meu timp cu o singură idee în cap : « Drept cuvânt de încurajare/trăieşte mai bine, decat cel ce moare ».

Hemingway teoretizase într-o frază memorabilă acest stil de gândire (pomenit de altfel şi de către William Faulkner în discursul de mulţumire pentru primirea Premiului Nobel pentru literatură, în 1949), spunând că în viaţă cel mai important este nevoie, mai ales, să rezişti. Hemingway a venit pe lume ca să scrie o sumă de povestiri, cronici, reportaje şi romane care au schimbat stilul scriiturii americane şi romaneşti, în general dar mai ales să fie, în ciuda nevoii lui de bravuri, fanfaronade, lupte cu peşti spadă, lupte cavalereşti ori cu tăuraşi sau poate tocmai pentru a înobila sensul unor astfel de lupte şi să devină un nou Don Quijote al iubitei lui Spanii a fiestelor (i s-au ridicat statui în care este numit « prietenul acestui popor, admirator al luptelor sale/cu tauri »), a lealiştilor şi să nu reziste până la urmă acelor lupte cu morile de vânt, cu fetele şi femeile lumii, cu ‘‘Ernest Hemingway special”, cu incendii devastatoare în care se arunca aşa cum se aruncase şi în război de la 18 ani şi, apoi prin tot atâtea lupte cu medicii,până ce aceştia] i-au luat prin şocuri electrice tot capitalul de care dispunea, memoria, obligându-l să rămână un personaj universal.

Mileniul acesta nou, mai puţin romantic, mai puţin eroic, cu mult mai aproape de relitatea virtuală, decât de safari, de vânătorile de grizzly, de pescuitul de păstrăvi sau vânătorile de lei, urlă de fapt de dorinţa de a ucide realitatea, lupta corectă şi leală, povestea frumoasă de dragoste dintre un băiat şi o fată.

Acum nu mai există magia momentului, ci inspiraţia mesajelor instantanee sau a celor pe care le poţi căpăta “gratis” contra modicei sume de 75 cenţi fără TVA.

Vârtejul trăirii şi al simţurilor prinse într-o secundă într-un lan de maci este înlocuit cu teribilul messenger, chiar dacă falsitatea acestuia nu mai aminteşte nici măcar de sfaturile unui Cyrano de Bergerac, bucuria unduioasă a cuceririi unei clipe de neuitat, de amintit, de retrăit, de reîmprospătat prin fapte viitoare este lăsată aiurea nimănui sau tastelor pline de mai multe bacterii decât capacul unei toalete. Acum este, ca întodeauna, timpul cămătarilor, al celor ce te pot trezi la realitatea dură, la negura ceţosă cu înfăţişarea de broscoi pe care o oferă lumii înfăşurată în mantie de cafea cu lapte. Ce e clar e clar. Broscoii nu se transformă în prinţi. E dovedit ştiinţific. Pietrele nu zboară decât aruncate. Nopţile de sidef şi chiar cele mai alese sentimente sunt aduse nu de bani, nu de putere, ci de înţelepciune, de dibăcia de a-ţi folosi cu iscusinţă darurile din părinţi, pe care trebuie să ştii să le preţuieşti şi să le amplifici.

Restul e viaţă, cu urcuşuri şi căderi.

Aşa că, după ce am făcut cartea de basme Ierbar, cu gândul că fiecare plantă va deveni o zână care să-mi îndeplinească o dorinţă şi am văzut că de fapt am distrus cartea, care se umflase ca parchetul lui tata după ce l-am inundat, mi-am dat seama că mai important este să învăţ din necazurile Scrumbiei albastre cu coada tăiată şi din spusa lui Villon. Dănţaşii, zbanghii, ibovnicii, ghiujii pe care-i întâlnesc, îmi sunt cunoscuţi din de alte vremi, acum doar îmi reamintesc cum erau atunci pe vremea lui Villon săracul, de 8 lei, apărut în ‘83 la Editura Minerva. Altfel !

Cel mai frumos a fost când mi-am dat seama că acea carte de basme-ierbar devenise madlena mea, locul în care îmi ascundeam scrisorile la început când erau puţine, bileţelele cu însemnări din Apuleius de genul : « Vai, câte nenorociri ne ameninţă, prea dulcea mea Psyhe ! » şi că basmele acelea, mereu terminate cu moartea unor regi, ţari etc. nedrepţi şi cu instaurarea unei libertăţi de moment, au şi acum miros de plante medicinale.

Poate că, de fapt, ele chiar deveniseră spiritul unor zâne pe care eu prea târziu am reuşit să îl înţeleg,fiindcă mi se terminase copilăria, dar mărturisesc că mi-e dor de ele şi le voi căuta în alte povestiri.

Deocamdată mă opresc la realitatea cotidiană.



Ionel Muscalu

EDRAH_Giurgiu PHASE I