Oglinzi deschise

Toti ne naştem cu dorurile şi dorinţele nerealizate ale stramoşilor,
cu zodia lor, cu întamplarile lor scrise cu moarte
în vinele noastre, cu steaua predestinarii
şi a devenirii intrând lăturiş în rost,
cu ele în sange mergem fatal prin viaţă spre împlinirea lor.

Cel mai adesea,
atunci cand noi nu suntem prea meniti de pieirea neamului nostru,
le dăm mai departe moştenitorilor
părţi de viaţă, de suflet, de emoţii, de dragoste,

ca nişte cioburi de oglindă,

în care uitându-se,
să ne vadă şi pe noi
şi pe cei de dinaintea noastră,
uneori si pe ei...,

dar în care să citească cel mai

neîntâmplător firea şi speranţa urmaşilor noştri,
aşa cinstindu-se pe sine,
aşa cinstindu-i pe cei ce vin.