marți, decembrie 31, 2013

In rugul orelor

E liniște peste case,
Zăpada nu a venit,
Doar câinele mare, alb, aleargă spre asfințit,
Aleargă ca o ceată, sunând din clopot tare,
De undeva se aude plângând o bocitoare,
E liniște în fire, neliniștea e-n noi,
Cadavrele de timp, ne trag iar înapoi,
Ne bat inimile în așteptare,
Simțim cu toții anul ce moare,
Dar nu ne pasă, avem speranțe,
Cu optimism și cutezanțe,
Privim nainte, dincolo de ceață,
Va fi o noapte, apoi dimineață,
Ne facem planuri ce sa purtam,
Dar nu ne pasa cum ne purtam,
Să fie rosu, să fie nou, să fie cool,
S-avem ecou...
Norii se așează în carduri de oi,
Ni-i vinde un cioban crescut din noi,
Noi suntem mândrii că suntem noi,
Mai noi ca vremea ce ne ia parte,
Vămi de săruturi în miez de noapte,
Visam sa trecem prin porți de an,
Cu vâsc străjuite și dor avan,
De alte tărâmuri, de alte lumi,
Se aud în aer bubuituri de metale,
Nu clopote de veacuri, ci artificii orientale,
Ne luminează  florile de foc
Si toți strigam s-avem noroc,
Spargem pahare și farfurii,
De ghinioane să scăpăm, copii,
Dar nu ne facem o cruce, nici mică,
E miez intre ani și n-avem frică,
Stele nu sunt, nu-i nici durere,
Doar ceața asta spartă-n junghere,
Casiopeea zâmbește sus,
Sărmani copii, încă un an vi s-a dus!
Si atunci apar colindători,
Din timpuri vechi, ne vin urători,
Să nu uităm cine suntem,
Să nu uităm, cât mai putem,
Să nu uităm sa deschidem poarta,
La plug și urs, la cei cu capra,
Fiindcă altfel suntem vii și săraci,
N-avem zapezi de arginturi, doar draci,
Ne avem pe noi, cei vechi, nu cei noi,
Răsărind ca strigoii timpilor de nevoi,
Înnoite cu ura, cu spaime și frici,
Ce te fac să nu  tai din orele mici,
Chiar ceea ce ești, chiar ceea ce vrei,
Zbor către înalturi și mici odiseei,
Rupeți deci normalul care ne împresoară,
Cu mediocritate și televizoare,
Cu oameni de paie, care strălucesc,
Fii tu lângă tine cu cei ce te iubesc,
Uita-te spre cer la Pruncul Ceresc,
Caci în tine ai chiar o catedrală,
Ce poți sa o umpli cu suflet, nu cu ceară,
Mănâncă cu poftă visele ce ard,
Dă drumul din ceruri la zapezi ce cad,
Ca să întinerească glia și pe noi,
Fiindcă suntem unici prin toți anii goi,
Noi ne umplem vremea,
Noi ne facem veacul,
Noi sunam din clopot,
Noi speriem pe dracul!
Ninge- ce miracol- șchiopătat de vreme,
La multi ani cu bine și fără blesteme!










luni, decembrie 30, 2013

Prietenilor mei dragi le urez "La multi ani!" si le fac un cadou mic la trecerea anilor, acest poem


Oh, timpul acesta, trecut-petrecut,
Mă împunge cu limba clepsidrei în coloana.
Mă impinge înainte spre ceea ce sunt
Eu pe verticală.

Mă trage de mână, mă impinge râzând,
Lacrima aspră a vieţii fecundă
Şi-mi face şi curte subtila secundă,
Să-mi treacă iar ora trăind-netrăind.

Departe de lume, departe de ziuă,
Tramvaiul cu cai rugineşte în camp,
Trecutul a fost demult pus într-o piuă
Şi-l trece pistilu-amintirii nătâng.

Oh, timpul acesta trecut-petrecut,
Răsuflă o viţă ascunsă în mine,
De-aş vrea să se pună clipelor scut,
Să sparg rutina. Nu pot. Deci cu bine!

miercuri, decembrie 18, 2013

Colind cu stea


Te tot caut stea de cer
Cu beteala albă-n ger,
Cu beteala roşă-n sânge
Cine stă şi cine plânge.
Te tot caut stea de humă,
Om de lacrimi şi de mumă,
Om de cer şi om de stea
După mare mila Sa.
Te tot cat, să te-mplinesc,
Stea de gerul pământesc,
Să-mpletesc cerul cu huma,
Să aduc în pântec muma,
Să alăpteze stea de sus,
Pruncul cel venit ce nu-s,
Să lipească huma mea
De împărăţia Sa,
Să lipească cerul meu
De iubire şi de-s eu,
Să aducă mai în mine
Cerul, huma, limpezime,
Ca să pot Să-l spun pe El,
Dumnezeu şi Prunc şi Cel
Dăruit să dăruiască,
Născut ca să ne iubească.
Stea de cer şi Stea de humă
Om din Tatăl nu din mumă
Om din ceruri ca şi noi
Doamne, adu-ne înapoi!