vineri, noiembrie 28, 2014

Prognoză meteo

Şi curând începe iarna,
Iar atunci va ninge aşa,
Ca şi când îngerul goarna
Peste fire va sufla.

Curând vom vedea  îngheţuri,
Oameni mici şi foarte atenţi
Vor călca parcă având greţuri
Pe covoarele de argenţi.


Şi chiar limpedea lumină
Va începe să-nfioare
Suflete din histamină,
Căci lumina toată doare.

Şi-o să ningă lung şi tandru,
Ca-ntr-un vals prea vienez,
Vânturi tari  pe oleandru
Vor purta un pincenez.


Iar în turbata câmpie,
Viscolele  vor juca în ie,
Cale către împărăţia
Unde se răneşte situaţia.

Peste lume fi-va alba
Şi vom respira curat,
Gheţuri ne va dărui baba
Şi un ten un pic crăpat.

Noaptea poate să se ducă,
Se aude zvon de copii,
Bucuroşi pe sănii  urcă,
Colindele noastre vii.

Vă urez, vă fie bine!
Balsam să aveţi în surâs,
Ţine lumea pentru sine
Farmecul din râsu-plâns.









joi, noiembrie 27, 2014

Sens şi haos

Viaţa noastră pe pământ
E o notă într-un cânt,
E un măr plin de păcate
Tot visând la libertate.

Cântul nostru pentru viaţă
Dintr-un plânset ne răsfaţă,
Dintr-un plâns de bebeluş,
Ce porneşte la urcuş.

Mărul cel plin de păcate
E din gânduri amestecate,
Căutând mereu prin vis
Să treci podul interzis.

Libertatea însă greu
O afli-n destinul tău,
Fiindcă binele şi răul
Îţi ţes plasa şi cavoul.

Cauţi dară zi şi noapte,
Întorci obraz pentru fapte,
Zburzi sau zbori sau te târăşti
Şi vezi că doar ameţeşti.

Totul e deşertăciune,
Luptă, aur,  desfătăciune,
Doar copiii sunt ceva:
Ei cresc din inima ta!

miercuri, noiembrie 26, 2014

Cenuşiu



Cenuşiu pare oraşul,
Rânjind ca o babă ştirbă,
Ici-colo bea adălmaşul
Dimineaţa rece, crudă.

Casele mici şi meschine,
Cenuşii şi atât de fade,
Scot un fum de paţachine
Peste străzile jilave.

Mai în centru, mai la blocuri,
Zilnic câte un accident,
Cenuşii stau pe alocuri,
Dar se poartă decadent.

Un rotund cu porumbei
Stă în centrul cenuşiu,
Un' de mult un berlerbei
A săltat un turn candriu.

O reţea de asfalt străbate
Ca un soare cenuşiu,
Radiala tramă-n spate
Înspre turnul fildeşiu.

Umbre cenuşii se scurg
Către jalnice obligaţii,
Până când or da în pârg
Un alt gen de operaţii.

Cenuşiu pare oraşul,
Dar sunt unii mai color,
Care îşi reglează ceasul
Doar după achizitor.
 

vineri, noiembrie 21, 2014

I
Dați drumul!
Deschideți lada cu îngeri vă zic!
Fiindcă în strugurii mei curge câte un pic,
Îmi plâng în genunchi şi-n rărunchi,
Dați drumul îngerilor din ladă vă zic!
Lăsați-i mai liberi în lume,
Să ne înveţe să trăim pe bune,
Să ne înveţe temeri îngereşti,
Cum să tremuri când iubeşti,
Lăsaţi să vină la mine aripile de dor,
Care au nevoie de ape de izvor,
De roua din trecătoare
Pe care buzele noastre ar sorbi-o cu multă candoare,
Dacă n-ar prinde-o brazii printre ace,
Să o usuce soarele în ale lui poloboace,
Lăsaţi acei îngeri să se joace,
Să facă baloane pe cer şi pe pământ pace,
Lăsaţi acei îngeri talentaţi să ne simtă
Iubirea care-i face pe oameni să nu se dezmintă!

II
În ochii tăi acum văd
Că a renăscut Mesia,
Că se deschid cerurile peste România,
Că-n Grădina Sa Maica Preacurată
Iar şi-a găsit sălaş,
În ieslea sfântă aflată
Departe de oraş,
Speranţa cântă-n catedrale
Şi-n sufletele noastre,
Români să nu uităm astrale
Colindele măiastre,
Că se apropie vremea ce adună
În oameni bunătatea,
Pe care-o uită-n urmă,
Când stau pe apucate!

III
Curcanul

Jegul ca parte de vorbire
Face parte din ultima otreapă gramaticală,
Limpezeşte procesul descriptiv şi osmotizează
Fonologia şi situaţiile aparte
Ca cele politice, administrative, bancare, economice şi pe avantaje,
Vreau să precizez că nu reprezintă ideea de jep,
Ci sensul de individ frust,
Plastic, mărginit,
Care nu te slăbeşte cu gloria lui,
Atâta câtă îi dă putere
Să-ţi ia demnitatea,  viaţa şi armoniile imitative,
Aşa cum n-ar face-o un animal de rasă,
Dar pe cine mai interesează curcanul nostru,
Care se chinuie să latre toată ziua prin ogradă?!

IV

Dacă Dumnezeu nu ar asculta
Şipotul izvoarelor, tânguirea pisicii,
Trilul privighetorii, semnele delfinilor,
Ar fi om , nu ar fi cel Nenumit,
Dar ce ar putea să iubească El
Atât de mult încât să păstreze
Această  mărgică albastră
Pe care oameni, animale, peşti,
Cu toţii ne uşurăm
După ce ne-a fost bine
Şi triluim când suntem incinşi?

V

Norii nopții

Eu stau aici la marginea hârtiei
Si -o simt ca pe o lama de cuțit,
Cu ea îmi pot da semnul neroziei
Sau pot sa va arat ce am gândit!

O coala alba e ca propria mea viata,
Un sens, un tel sau poate un accident,
Zâmbind de gânduri asta dimineață
Sau dulcea libertate omniprezent.

Eu, cel născut în margine de țară,
In margine de limba și hotar,
Nu îmi permit deloc vreo greșeală,
Când am crescut de mic sub calendar.

De aceea am sa va spun cu înverșunare
Aceleași șoapte fără de uitare,
Fiindcă aici toți au trecut cu fantezie,
Vânzând, primind sau făcând poezie!

La margine de dor și de speranță,
Atât cât foaia alba îmi e goala,
Eu, Doamne, vreau doar toleranta,
Sa pot sa închipuiesc faptele Tale!


VI.

Sunt navetist în propria mea viaţă,
Alerg spre soare în fiecare dimineaţă,
Răsar prin smârcuri, ceţuri cu speranţă,
Urmând acelaşi insuportabil ruinat destin,

Luminei prin ferestre mă închin
Şi strig asemeni oricărui om,
Secundă zboară grabnic peste pom,
Pe care-l depăşesc cu Dunărea în spate,
Fatidic dorindu-mi numai libertate!

duminică, noiembrie 16, 2014

La mulţi ani, tată! POTECI UMBLATE


Tatălui meu
Născut cu-n dar de-a lumina tot locul,
Pe care-l celebrează poftit sau nepoftit,
Îşi are-n neodihnă tot norocul
Şi-n viforoase zbateri purcede neostenit.
Ca pomii de Rusalii, zâmbind când eu mă scol,
Arată încă verde cu sufletul lui cald,
O spaimă şi-o îndoială, iertare, foc şi viscol,
Cer bântuit de nouri de cositor ce ard.
Bea cu venin din Câlnişti izvoarele divine,
Ce-nseninează stele, polare ca şi noi,
Poveşti despre triumfuri şi iele orfeline
Jucând sub cerul liber ne beau pe amândoi.
I-am cunoscut genunchii şi palmele muncite,
Când ridicat din abur copilul a murit,
Cu arcul de mistere prin codrii risipite
Noi mai vânăm fantasme care ne-au bântuit.

Pregătire de sărbători


Când inima-mi vorbeşte altă limbă
Şi clopotele cerului tot bat,
Mă întorc în mine ca-ntr-o mânăstire,
Să simt un univers înaripat ,
Să plâng cu ploaia,
Să mă risipesc
Într-un prezent mereu necunoscut,
Să aştept câmpia să mă învelesc
Cu râurile ce puhoaie sunt,
Să vin din munţi,
Să mă întorc râzând,
Lăsând deoparte proştii şi moflujii,
Să schimb pe-un rând
De fulgere ce cad,
Plesnind în după-amieze ghiujii,
E-un Domn în lume,
Unul singur este,
Prea-treaz vedenii nelăsând să crească,
Desculţ umblând prin ceruri ce străbat
Această Cale Lactee prea sihastră,
Nedeslușit de ochii minţii bat
Prin lumea mică ritmul ca de tobă,
Să adun  distih de vorbă sobră
Într-o inimă ce tace altă limbă,
Ce pe timpan, scăriţa mi-o colindă!

duminică, noiembrie 09, 2014

Pe lângă noi

Pe lângă noi sunt sfinţi,
Pe lângă noi sunt oameni,
Pe lângă noi sunt inimi,
În care eu mai cred,
Pe lângă noi sunt patimi,
P-aici sunt şi războaie,
Pe lângă noi sunt vremuri
Sub care nu mă aşed,
Pe lângă noi sunt multe,
O lume întreagă a firii,
Dar noi rămânem veşnic
Ostatecii iubirii!

Concurs!

Fiindcă vremurile zic acuma că eu sunt mic,
Fac ce-ar face fiecare, ca să se dea un pic mare,
Dau o carte , două, trei, adică 3 premii întâi
Cui o ştii cum se numeşte volumul meu dintâi,
Iar pe cei care doresc,
La comentarii îi poftesc!

vineri, noiembrie 07, 2014

Lumea asta

Lumea asta e nebună,
Umblă-n lume fără brumă
De căldură şi lumină,
Soarta luminează a tină,

Parcă în jos şi parcă-n sus
Au uitat şi pe Iisus,
Parcă-n sus şi parcă-n jos
Au trădat şi pe Hristos.

Măi oameni de omenie,
Nu lăsaţi ca să mai fie,
Viaţă fără de speranţă
Şi speranţa fără viaţă!

Nu lăsaţi în libertate
Doar oamenii cu păcate
Şi nu ascultaţi stăpânii,
Ce vă strigă ca pe câinii,

Ca pe câinii dumnealor,
Dumnealor, boierilor,
Ce mănâncă la salam,
Haide c-altă treabă am!

Să mergem de acum 'nainte
Spre o viaţă mai cuminte,
Spre o viaţă' mai normală
Ca in Cântăreaţa cheală!

Nu uitaţi în astă viaţă,
Să  iubiţi de dimineaţă,
Să iubiţi şi în apus,
Dacă vreţi vreun răspuns...

Lumea asta e nebună,
Doar fiindcă aşa vrea ea,
Să o trimitem pe Lună,
Că şi-o reveni cândva!

PE BUZA UNEI PAGINI

Cu mulțumiri extraordinare doamnei LILI GANCEVA, un om minunat și un prieten statornic!




Аз не ходя по света като хората,
Аз не угасвам свикващо спокоен,
Аз не мога да придобивам безкрайни форми, 
И дори не се опитвам да се наведа.

Аз не преплитам сняг с целувки ,
Аз не се опивам от мириса на следващи вечери,
Аз не отминавам униженията в правото ми за справедливост,
Не съм продавач на босилек или пелин.

Аз не слушам гръмотевици дори с нагръдник,
Аз не слизам от сребриста небесна синева,
Аз не се храня с коледни звънци ,
Не се отдръпвам от същества, които лъжат.

С парчета от люспести дракони и от злато,
Със сенки на гледани и сладки ябълки,
Живея умело, без нечистотия, живота
На моите красиви и дълги дни.

С преодоляване на знаците на съдбата,
С кръчмарска глъчка погубващо сладострасна,
Разпалвам в моята екзотичност обич към плаващи острови
с жасмин, петунии и розов трандафил.

Видим за работа, нечестив на земята,
Безмълвен, окалян, напукан дишайки,
Викат ме снежинките в снежния устрем
Нужди от реки. Враждите ме притесняват.

В поле от недели и в изтощителни сълзи,
С полет събран в една единствена кама,
Аз, син на селянин, танцувам сред зюмбюли
Пораждащ обезлистяване в една зародишна година.


PE BUZA UNEI PAGINI 

Eu nu umblu prin lume ca lumea,
Eu nu mă sting dedulcit la senin,
Eu nu m-adaug numericelor forme,
Si nu încerc măcar să mă înclin.
Eu nu împletesc zăpezi cu săruturi,
Eu nu beau miros de seri care vin,
Eu nu trec umilinţele în dreptu-mi,
Nu-s vânzător de busuioc sau pelin.
Eu nu ascult tunetul nici cu pieptul,
Eu nu cobor azur din argint,
Nu mă hrănesc cu colinde de clopot,
Nici nu mă trag din fiinţe ce mint.
Cu hălci de dragoni solzoşi şi de aur,
Cu umbre de mere grijite şi dulci,
Duc fără prihană viaţa-mi de faur
Al zilelor mele frumoase şi lungi.
Cu frângeri de zodii la mijloc de soartă,
Cu sunet de cârciumi topind voluptos,
Aprind în exotica-mi dragoste plaiuri
De iasmii, petunii şi trandafiri roz.
Văzându-mi de treabă, abraş ca pământul,
Tăcut, noroios şi crăpat respirând,
Mă cheamă zăpezile-iele-n avântul
Nevoii de fluvii. Pieziş mă frământ.
În duminici de câmp şi în lacrimi debile,
Cu zbor adunat într-un singur pumnal,
Eu, fiu de ţăran, dansez prin zambile,
Iscând desfrunziri într-un an germinal.
Ionel Muscalu

marți, noiembrie 04, 2014

Sârmă de şurub

Mă întreabă de mai scriu şi ce scriu dacă se poate,
Dacă depășesc băşici, alergând spre libertate,
şchiopătând din buze şi sărutând prin noapte,
Faptele tale lucide, translucide şi preatreze,
Oare poate să fumeze, să lucreze, să înfiereze,
Zbaterea noastră abstractă, ai pupat în bot o vacă
Cu tot cu bale şi flori, cu fân şi cu lapte-n zori,
Mă rup pietrele de roată, mi se scurge mierla-n sori,
Fiindcă iarba verde trează, nici acuma nu nechează,
Surmontată, depășită, trece peste ea o vită,
Neclintită-n rădăcină, îmbrățișează o cleată
Prinsă-n fântâni de albastru, ca şi când un fals sihastru
Ar economisi rugăciuni, lacrimile fac minuni,
Mi-ar zbura flămândul zbor, răsărit de adevăr!
Dar ce ar aduce nou,
Nici iubire , nici cadou, nici ou şi nici chiar landou,
Pasăre fără de frică, Ai oţel în lingurică,
Trece mortul- se oftică!
Băi, aţi boierit căderea, facu-v-aş acum averea,
Să vă pururi nori pe ţeavă, să vi se scază puterea,
C-a-veţi peste tot slugoi, d-ăia de dau cu puroi,
Oasele  de prin noroi, mirosind a usturoi,
Inorogi-s sugrumaţi
Peste toţi munţii Carpaţi!

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...