Postări

Se afișează postări din martie, 2015

Salutări!

Imagine
Cel mai frumos poem nu l-am scris până acum,
Iubita mea, sângele meu, iubita mea fum,
Ştim amândoi asta, am avut ocazii şi m-am descurcat bine,
Iubita mea, gândul meu, iubita mea mâine,
Tocmai de aceea oamenii mă uită mereu,
Iubita mea, setea mea, aerul meu,
Fiindcă eu am trăit pentru tine, lăsându-i pe ei,
Iubita mea, apa mea, iubită de zei,
Aş fi putut să-ţi fac palat, să lupt cu pumnii mei,
Iubita mea, cerul meu, ochii mei,
Dar am umblat să aduc orând în sud,
Iubita mea, limfa mea, unicul gând,
Am căutat să-ţi stric palate, pe care alţii le-au promis,
Iubita mea, steaua mea, unicul vis,
Te-ai logodit cu ploi şi trenuri,
Iubita mea, inima mea, iubită cutremur,
Acum te las, iubită-n veci
De-un rai al sângelui, nu pleci,
Iubita mea, de azi înainte
Eşti gândul meu cel mai cuminte,
Am să încerc un alt poem,
Iubita mea am să te chem
Pe loc peren!


Senin

Imagine
Atât senin nu există niciunde,
Căci cerul lacrimile şi le ascunde
În scoici ce se transformă în nisip
La infinit, la infinit! Pe perle celeste tu te întinzi, iubito,
Atunci când lumea-ţi pare de coşmar
Şi vrei să tragi în piele soarele, vrăjito,
Cleştar, cleştar. Eşti ama sufletului meu de aventurier,
Oceanic cauţi cheia inimii stingher,
Nu te opreşti din căutat nicicând,
E legământ, e legământ. Atât senin e limpede şi-i bine,
Tu eşti seninul din clipele senine,
O tot repet ca marea ce transformă
O nouă formă, o nouă formă. La patru scoici şi-un val calin,
Zâmbim la fel, mă simt copil,
Tu ştii că ieri e prea demult
La mine-n gând, la mine-n gând! În scoici ce se transformă în nisip,
Atunci când lumea-ţi pare de coşmar,
Nu te opreşti din căutat cu niciun chip,
La infinit, la infinit!

Calul sur

Imagine
Spiritul meu alerga călare pe un cal sur,
Vedeam pământul cum se micşora în coama sa,
De departe vedeam vămile văzduhului deschizându-se,
Vedeam Luna şi Soarele  la aceeaşi masă,
Doar că Luna avea rochie de mireasă
Şi, firesc, îi lua faţa mirelui,
Nu ştiu să vă spui dacă era chiar a Soarelui,
Dar era cumva o eclipsă, un soi de lumină lipsă,
Chiar în ziua de echinox, când fuge de acasă câinele mops,
Tu erai o piatră, o steie,
Fiindcă stei nu este femeie,
Dar pe tine te vedeam mai aproape, spre frunte, spre genune,
Unde ecoul nu are nume, pentru că e doar o minune,
Acolo unde tu faci cu privirea să mi se dezgheţe sufletul în şuvoaie de ape,
De se rup stalagmitele de păcate, topind calcarele în şoapte,
Mamă!, cum alerga surul peste fiecare în parte,
Bând apă din fântânele ceriului înalte,
De parcă erau din ochii tăi de clipe şi de fapte,
Că de-ai clipi s-ar stinge imediat lumea,
În trap de sur cu spiritul cumva, ca genunea mea,
Tot prăvălit de căprioare-n vânt,
Prin norii blonzi şi faln…

De echinox în ziua fericirii

Imagine
De echinox şi-n ziua fericirii,
Când soarele şi luna firii
Se întâlnesc într-o egală zi,
Îmi împart timpul după cum îl ştii,
Cu tine într-o nouă  primăvară,
Uitându-ne la lumea din afară
Şi-ţi zic de deochi, cu nevoi şi fecioare,
Cu bărbaţii ce au ochi de ulcioare,
Cu blânzi copii şi balauri de fete,
Cu neveste sfârşite sau cu cele cochete,
C-un crai şi o doamnă, un deşert în sărut,
Nisipul scârţâie în ochi din nou neînceput,
Florile frumoasele se iţesc de sub rouă,
Pe iarbă pasc brume şi-n eclipse ne plouă,
Trec braţele descurajatele necesare ca sarea,
Ce răsare în cruce şi cresc către zarea,
Din doimea de doi ce-am fost să fim trei,
Eu cu tine şi steaua copilului  temei,
În ziua luminii privite prin ciobul cu clei,
Să vedem de-om putea lumina solară,
Cum astru de aur încet o să piară,
Să îţi pun pe deget inel cu lumină,
Să mă iubeşti şi în cer şi în tină,
Să te iubesc doar pe tine, nu alta,
Să mă rog pentru tine la Preacurata,
Primăvara să-ţi intre în sânge şi-n minte,
Sănătate şi v…

Condamnaţii

Imagine
Vine seara nisipului din cruce,
Pe jos mi se varsă şi face plaje pe care le duce
Pe malul tuturor albastrelor mărilor,
Încât noi ne dedăm desfrunzirilor
În fiecare vară, când odată cu soarele
Răsar trupurile noastre goale ameţind ogoarele
De timpi morţi sau trecuţi,
Încât din valuri apar recruţi
Care să toarcă visele-n aer,
Cu faceri de verbe şi câtul în caer,
Că netăcutul, scârţâitul zăcământ,
Ne-a ars la tălpi şi ne-a fost secundelor mormânt.
Iar tu râzi! Cum te cheamă? Soarbe zeamă!
Nu râde, chiar dacă te arde-ntr-un călcâi de-o arcă de seamă,
Fiindcă în celălat călcâi noi am fost condamnaţi
Să stăm în echilibru între viaţă şi moarte pentru a fi salvaţi!

Poem cu lozuri

Eu zgârii hârtia aceasta
Ca şi când i-aş face masaj,
Ca şi când epidermic
I-aş da temperatură
din inima şi mâna mea,
Atât de înaltă,
Încât să-l mişte pe cetitor.
Osârdii, omilii, limfe şi tahicardii
Să i le reglez cu folos,
Hai, cetitorule, că ai tras un loz!

Dragostea nu există

Te iubesc, chiar dacă dragostea nu există!
Dragostea nu există, este doar o vorbă inventată de poeți,
ca să dea de lucru la nătăfleți!
Nu să aibă o conotație hormonala, ci una abisal-astrală!
Să se răsfrângă în tot ce atingi, ce respiri, ce visezi,
în clipa de ieri şi-n visul de mâine,
în apa din ceai şi-n grâul din pâine,
Te iubesc, chiar dacă sună răsuflat, domnule poet!
În ochii copilului şi in sărutul tău!
Aici nu e vorba de răsuflat,
ci de faptul că s-a dovedit științific, nu este adevărat!
Dragostea nu există, dar oamenii au nevoie de modele,
de eroi, de sintagme, de zdrăngănele!
Nici când citim, nu citim, găsim poza unei amintiri,
deci când citim, noi ne reamintim!
Te iubesc pentru că fără tine n-aş putea respira,
dar dacă n-aş fi fost, tu ai fi putut afla că dragostea nu există?
S-a dovedit şi asta pe facebook, iar pe google stă unul năuc,
N-ai fi găsit un alt hăbăuc, care să-ţi inspire un pic de aer de haiduc
Poate era mai înalt, mai frumos, poate îl priveai dragăstos,
Poate …

Women, eternal novelty

Imagine
Women, eternal novelty, Silences crushed only by their lip, With caresses many times stolen And with the smile - weapon, but longing too.

Woman loving once and a half Either flowers, jewelers, stars or sparks, She makes from life share for share, And strong men grow up over her steps.

Women always dissatisfied, Always wanting more and more desire, Ark soil among mourning rains, Crystal echoes over the volcano.

Women in the nest bringing the  pray of salt, With a kiss to their beloved offspring, As beautiful as unspoken books, With vivid spirit, always tireless.

Women – odors, women – ethereal, Inviting women like the new age, That glow like pearly endlessness, Apocryphal oceans into an echo.

Epic women, story pages, Of Penelopes in quixotic odyssey, They stay in soul eternal wiv

Noapte de ianuarie

Sunt eu, Andrei și mama doarme,
Bunica râcâie covoare,
Afara țâncii trag  artificii,
Iar vulturii dorm, micii,
Fiindcă trebuie sa crească în copane ,
In timp ce aerul îngheață a capcane,
Fuioarele de Sfinx se preling gureșe
Pe tâmpla grifonului avid de cireșe,
Ochiul privește 300 de spartani,
Iar piatra ponce gâdilă întâi
Si se sparge în frumusețea ei de călcâi,
Nu ca de plăpândul călcâi al lui Ahile ,
Unde orice săgeată poate curma zile,
Ci ca de călcâiul ei izvorâtor de verbe:
A muri, a cădea, a trece, a pierde,
Ci asa cu însușiri rozacee,
Fiindcă în trandafir renaște o femeie,
Asa cum și aici creste un soim
Peste aripile clipelor căzute în somn,
Încălzind lumina strămoșilor mei,
Cântând și ea sub genunchii ei ,
Asa cum odată canta  muntele pe lup
Din sutele de sulițe ce soarele-l readuc.

Îmi e dor

Imagine
Îmi e dor de mare şi cer,
De alfabetul caligrafiat pe sânul tău
cu acel penel invizibil,
Când cuvintele prindeau viaţă,
Când te sărutam fără voie de la portar,
de la şofer sau de la primar,
Când aveam infinitul sub gene
Şi fixam modest punţi peste apus
Spre răsăritul fragil doar pe al tău surâs,
Îmi e dor să-mi spui că ți-e dor,
Ca şi când ai fi singura apă de izvor,
Singurul soare, singurul nor,
Să-ţi spun te sărut , sărito, până-n dimineţi,
Când ai chef să vezi şi să pupi poeţi,
Până atunci îmi e dor de zbor, de frumos şi adevăr,
Că urât mai e gardul cu care sunt înconjurat,
Lăsându-mi rareori răgaz şi acela estompat
Să te privesc în zenit cu cerul rotat
Şi să-ţi spun adevărul-adevărat,
Eu nu sunt cel cu care te-ai măritat
Doamne, Tu din rugi mă conjugi,
Mă cheamă, Doamne, să-Ţi înscriu îndemnul,
Aşa cum peste apă untdelemnul,
 Iese deasupra orice s-ar afla,
Lasă-mă , Doamne în chemarea Ta  !

Desen eteric la încrucişarea zborului de fluturi de noapte

Imagine

Meşteşuguri

Imagine
Ei săpau în mine ca în mine, Cătând să scoată diamante şi rubine, Eu ochi le-am spus de Homer că le dau, Ei nu înţelegeau, dar eu vorbeam pe şleau, Ei tot săpau, rupând, eviscerând, Sădind în ei lucirea de mormânt, Eu le udam o sete doar de viaţă, Ei inundau cu foame a lor speranţă, Ei tot ofrande ar fi cules din oase, Eu le dădeam doar primăveri ploioase, Ei râcâiau cu dalta şi toporul, Eu le dădeam din tâmplă semitonul, Ei mă trădau, hulubi smulgând din vise, Eu , omul viu, le râuream narcise, Ei muşcau  ce îi făcuse, mâna şi ţărâna, Eu mă rugam ca să-şi închine urma, Ei triumfau cu pielea mea pe-un ciot, Eu eram liber timpul să-l socot Şi minele le închideam în mine, Adio pietre tari, adio cine! Atunci el drumul  crinilor  dădea, Să mă sufoc cu propria  rindea.

Luni

Imagine
Luni e o zi cu tic, de fiecare dată protestăm un pic,
a nevrozelor, dar şi a reinventării,
îţi e greu, dar te simţi şi uşor,
vine de fiecare dată
exaltată,
tu n-ai chef de ea,
dar ea:
-vai, ce bine îţi stă,
vai, ce frumoasă eşti!
Vai, cât de mândri sunteţi!
Falnica zi de luni
nu vinde cununi,
dă cu oiştea-n gard
de parcă ar avea gută,
asediază cafele o sută,
te trimite păgubit în cronica ei vie,
îţi vine să-i zăboveşti duminici peste gură,
dar eşti lefter de duminică încă o săptămână!
Noroc că trece fără să se abţină,
Felicitându-te pentru zilele de odihnă...