Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2017

Așadar, despre Eminescu ... de Ionel Muscalu

Salut sălașul unde aspru ger o fi fost când s-a născut,
era pe când cu geru'n suflet deveneai prea bine cunoscut,
căci de Gerar se cunoștea tăria, iar mintea ți se limpezea,
de lebede și nuferi galbeni sau albaștri, nici că se pomenea,
iar zălogitele păduri, nevrăjmășești în vremea aceea,
chemă un căminar cucernic și pe Raluca sa, femeia,
el, Gheorghe, ca și sfânt războinic, atâți copii te-ai fi jurat,
că poate să țină în Lume un chemat, vreun fiu de Împărat,
căci nu era nici proletar, nici vreun sărac, ci căminar amurgit
să lase din privirea formalistă spre glasul cunoștinței adâncit
acei bărbați ce bine, dar nu lesne s-au clădit.

Salut zăpezile caline, ce dorurile i-au dospit,
punând atâta alb în pâine, că înger sigur l-a ursit,
așa că firea lui sprințară, de actor și bun poet, de neam,
eu voi tot spune lumii întregi, îl și iubesc, îl și declam!
Voind și pace și iubire, când trecător, când fără soț,
el legământ avea cu tine, român de astăzi și de toți,
căci urâciunea pustiiri…