Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie

Un foarte bun coleg din Giurgiu despre un mare om al României şi un subiect mereu important:PERDELELE DE PROTECŢIE

2012-02-18T00:53:00.000+08:00

Unul dintre cei mai mari silvicultori din România, după mulţi specialişti cel mai important, Marin Drăcea, s-a născut în localitatea Cacaleţi – cu puternică rezonanţă în istoria arheologiei româneşti (astăzi Izvorul), judeţul Vlaşca, în data de 14.10.1885 şi a decedat în data de 14 iunie 1958. Profesor la Facultatea de Silvicultură din cadrul Politehnicii din Bucureşti şi timp de 15 ani director al Institutului de Cercetări Forestiere, marginalizat o lungă perioadă de timp în vremea regimului comunist, membru post mortem al Academiei Române din anul 2010, a fost promotorul introducerii în România a silvotehnicii moderne. În memoriul justificativ prezentat Adunării Generale a membrilor Academiei Române din noiembrie 2010, referitor la performanţele sale ştiinţifice, printre alte mari realizări, se preciza că „a fundamentat ştiinţific acţiunea pentru realizarea perdelelor forestiere de protecţie, precum şi necesitatea împăduririi ţinuturilor secetoase ale ţării, în principal ale Dobrogei şi Bărăganului”.

În acest context voi prezenta, în continuare, integral, un document de acum 60 de ani în care se precizau măsurile care trebuiau luate pentru protejarea plantaţiilor de pe marginea căilor de comunicaţii şi de pe zonele de protecţie a acestora:

„Art. 1. – Plantaţiile de pe zona căilor de comunicaţii feroviare, rutiere şi de apă şi perdelele de protecţie de pe zonele acestora contra înzăpezirilor, pentru consolidarea liniilor ferate, apărarea acestora linii, a drumurilor, lucrărilor de artă, cursurilor de apă şi canalurilor navigabile, pentru înfrumuseţarea staţiilor şi punerea în valoare a zonelor feroviare, se proiectează, se execută, se întreţin şi se administrează de Ministerul Transporturilor, prin organele sale, cu excepţia celor de pe zonele drumurilor regionale, raionale şi comunale şi străzilor care sunt în sarcina Sfaturilor Populare respective, precum şi a acelor ce sunt în exploatarea altor ministere sau instituţii în care caz sarcinile de mai sus revin acestora.

Proiectarea şi întreţinerea plantaţiilor de pomi fructiferi şi duzi se va face potrivit directivelor tehnice date de Ministerul Agriculturii, în ceea ce priveşte sortimentele şi repartiţia speciilor pe teritoriu.

Art. 2. – Organele care construiesc linii ferate, drumuri de orice fel şi căi de apă navigabile, sunt obligate să facă şi plantaţiile contra înzăpezirii pentru apărarea şi consolidarea liniei ferate, drumului sau căii navigabile, în conformitate cu normele tehnice stabilite de Ministerul Transporturilor.

Speciile forestiere ce se folosesc la crearea perdelelor de protecţie cum şi schemele de plantare, vor fi indicate de Ministerul Gospodăriei Silvice.

Plantaţiile de orice fel, ce se execută pe zona feroviară, se vor face în aşa fel, încât să se respecte gabaritul liniei ferate, vizibilitatea semnalelor de distanţă şi degajarea firelor instalaţiilor pentru siguranţa circulaţiei.

Dispoziţiile privitoare la gabarit se aplică şi pentru zona drumurilor.

Ministerele şi instituţiile sunt obligate ca pentru orice lucrare nouă de cale de comunicaţie să proiecteze şi plantaţiile de protecţie respective, în conformitate cu normele tehnice ce se vor elabora de Ministerul Transporturilor, Ministerul Agriculturii şi Ministerul Gospodăriei Silvice.

Art. 3. – Ministerele şi instituţiile, care execută lucrări de rectificări, variante sau lărgiri ale traseelor de comunicaţie, vor putea tăia numai arborii ce sunt situaţi în interiorul amprizei noului traseu. Ele sunt obligate însă a executa plantaţiile necesare pe noul traseu.

Art. 4. – Înlocuirea arborilor plantaţi pe şosele şi ajunşi la limita de vârstă, se va face eşalonat în 4 ani, prin tăierea completă în fiecare an a câte unui arbore şi plantarea altuia, împărţindu-se arborii în grupe de câte 4 arbori alăturaţi.

Regenerarea plantaţiilor de perdele de protecţie, în vederea refacerii acestora, se va face după indicaţiile date de Ministerul Gospodăriei Silvice.

În timpul vegetaţiei active a plantaţiilor, se pot reduce parţial coroanele arborilor, spre a permite circulaţia vehiculelor cu înălţime de 4 metri, precum şi a crengilor ce ating reţelele electrice şi de comunicaţie, fără a se descoperi calea.

Tăierea de corecţie sau regenerare, precum şi cele pentru asigurarea gabaritului la duzi se vor face cu avizul Ministerului Agriculturii.

Art. 5. – Înlocuirea arborilor uscaţi şi tăiaţi sau smulşi din orice cauză, se va face în primul sezon de plantare.

Plantaţiile necorespunzătoare ca specie nu se pot tăia decât după 6 ani de la plantarea şi dezvoltarea plantaţiei de înlocuire.

Art. 6. – Ministerele şi instituţiile interesate vor întocmi planurile de perspectivă şi vor organiza pepiniere cu specii potrivite, pentru refacerea şi complectarea plantaţiilor de pe zona căilor de comunicaţie şi de pe zonele de protecţie a acestora, iar planurile lor de cultură se vor întocmi de comuna acord cu organele tehnice ale Ministerului Gospodăriei Silvice.

Comitetele Executive ale Sfaturilor Populare vor înfiinţa pepiniere silvice în fiecare comună în suprafaţă de 10.000 m.p. minimum.

Ministerul Gospodăriei Silvice şi Ministerul Agriculturii, prin organele tehnice locale, vor acorda asistenţă tehnică pentru crearea acestor pepiniere.

Art. 7. – Paza plantaţiilor de pe zona căilor de comunicaţii şi de pe zonele de protecţie ale acestora este în sarcina organelor ce administrează căile de comunicaţie respective, Miliţiei şi Sfaturilor Populare.

Art. 8. – constatarea, judecarea şi sancţionarea încălcării dispoziţiunilor prezentei Hotărâri, se fac potrivit legilor penale în vigoare.

Delictele silvice săvârşite în cuprinsul plantaţiilor C.F.R. sunt supuse jurisdicţiei speciale feroviare.

Art. 9. – Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Transporturilor, Ministerul Gospodăriei Comunale şi Industriei Locale, Ministerul Gospodăriei Silvice, Ministerul Agriculturii, Ministerul Poştelor şi Telecomunicaţiilor, Ministerul Energiei Electrice şi Industriei Electrotehnice şi Preşedinţii Comitetelor Executive ale Sfaturilor Populare vor duce la îndeplinire dispoziţiunile prezentei Hotărâri.”

Damian Ancu

(Epopeea discretă a unui bondar îndrăgostit de o stea ) Stea cu trenă

2012-02-16T02:36:00.003+08:00

Noi facem parte din sistemul solar,
Tu fiind prima stea de la soare,
Cu care stelar am ieşit la plimbare,
Din forfota-mi obişnuită de bondar
Solitar.

Aşa că, elitrele mele zborifere se etalează,
Uite aşa! în lumina ta de stea ce dansează,
Ca şi când mi-ai da un sărut transparent,
Care duios, păsăresc, temperamental aparent,
Nechează.

Chiar şi aşa, eu nu ştiu de adio, de vino,
De foame, de sete, de păsările mâncătoare,
De bondari cu elitrele fantezi,aproape divino,
Ce sari prin Calea Lactee, ca o stea călătoare,
Cvartet de piane.

Dar pretutindeni se vorbeşte despre tine,
Eşti la modă mai ceva decât o cometă,
Şoaptele lumii privindu-te, galactico, ţine
De statutul tău de stea indiscretă,cochetă,
Prima de la soare.

Fiindcă ai luminat ziua, pierzând strălucirea
Pentru un biet bondar cu ursitori ruşinate,
Fiindcă ele au ursit cele şapte păcate,
Caustic şi globalizant prezentând iubirea,
Ca o perspectivă...

Atunci ai plecat, dând sfios din mână,
Uite aşa!, dincolo de lună cu o săptămână,
Ca să orbitezi pe lângă o planetă,
Care să-ţi poată suporta
Trena ta!

Nu mă interesează Valentine s day!

2012-02-14T15:39:00.000+08:00

Prefaţă la Ostatic la ferestrele vieţii - Cel care scrie grădini

A. S. Nu are legătură cu ceea ce urmează, dar vreau să spun: Nu mă interesează Valentine s day! Dacă ne iubim, ne iubim în fiecare zi! Nu cu program... de la supermarket.

Prefaţă la Ostatic la ferestrele vieţii -

Cel care scrie grădini

Poezia lui Ionel Muscalu pare a-şi schimba înfăţişarea de la un volum la altul, menţinându-şi, însă, nealterată, densitatea ideatică. Uneori ai sentimentul că înţelesul spuselor sale lirice nu mai încape în cuvinte, pe care oricând le-ar putea preface în cioburi. Vorbele explodează sub presiunea sentimentelor, adesea devastatoare, adesea de-o graţie fragilă ca pojghiţa de gheaţă.
În esenţă, cartea de faţă adună poeme de dragoste. Iubita apare în cele mai diferite ipostaze – de la cea calină la cea devoratoare. Iar atunci când s-ar crede că nu e prezentă, e bănuită în fiecare vers, ba chiar şi-n semnele de punctuaţie.
Rândurile pe care le aştern acum nu pot face abstracţie de o asemenea prezenţă, autoritar dominantă, copleşind întregul discurs, chiar şi atunci când el este de-o gingăşie aproape eterică. Iată, ca mostră: „Tu m-aşteptai să vin, ca de-obicei,/ Privind avid prin geamul monocrom,/ Aveai luciri de stea în ochii tăi/ Şi geamul tău mă transforma în om.// Obişnuit tovarăş de tăceri/ Ţi-era o zgârietură pe-acel geam/ Ce o făcuseră privirile din seri/ Când tu mă tot vedeai şi nu veneam.// Puteam să fiu la colţul ălei gări,/ Confuz zărite printre ceţuri dese.../ Eu risipeam prin altă parte mări/ Şi-ţi debitam pe albe scoici adrese."
Uneori, însă, tensiunea zicerii învinge inefabilul poeticesc, rostogolindu-se ca o avalnşă de neaşteptate sensuri, atingând intensitatea unui absurd până la urmă atent controlat: „Într-o seară am întâlnit un bătrân,/ nu era nici înţelept, nici nins de vreme,/ era ciudat de tânăr şi înjura/ nu era beat şi nici funcţii nu avea./ Bătrânul nu muncea şi nu-i iubea pe muncitori,/ ai fi putut spune că e nebunul satului,/ dar nu era într-un sat,/ cred că nici nebun nu era./ Mi-a spus că lumea s-a dus dracului!/ L-am întrebat: de când?/ Mi-a spus că toţi suntem nişte tâmpiţi./ L-am întrebat: ce număr poartă?/ Mi-a spus că procrearea e un risc asumat./ L-am întrebat: cine îi sunt părinţii?/ Mi-a spus că viitorul este un veşnic început./ L-am întrebat: în ce an suntem?/ Mi-a spus apoi că el este nepotul meu./ L-am întrebat: cum mă cheamă?/ Mi-a spus să nu sting lumina când mă uit în oglindă,/ fiindcă tulburăril! e vederii nasc îngeri falşi./ Şi a plecat încet strângând din aripi.../ Mi-a spus: simţi cum miroase a caramel!"
Impresia mea este că noutatea de ton a acestei culegeri de stihuri se vădeşte mai ales în recompunerea, tandră şi uşor alintată, a universului copilăriei, înţeleasă ca experienţă existenţială adunând esenţe tari, chiar dacă reprezentările ei sunt, cel mai adesea, pline de căldură şi de o naivitate ingenios jucată şi chiar asumată: „Tati, scrie pentru mine/ Mă auzi,/ Scrie pentru mine o grădină,/ O grădină goală, în care putem ajunge puţini,/ În care să ne vorbim noi, fără să fim ascultaţi de alţii,/ În care putem să creştem flori fără să fim obligaţi să le vindem./ Scrie sentimente, ca şi cum uşile ne-ar lovi în faţă,/ Şi tu ai înjura cu gura ta,/ Uită-te, tati, înapoi, de ce te fereşti?,/ Aici nu te trădează nimeni!,/ Nimeni nu te încearcă./ Îmi place, tati, geaca asta de piele,/ Fiindcă şi eu încă îţi port puloverul,/ Pacea ta interioară şi hotărârea ta,/ De fapt, ştiu că într-un si! ngur loc/ Pot avea trei ore de visări bărbăteşti,/ Aici, unde ziua este liberă de ceaţă,/ Chiar dacă plouă şi e genul fericirii/ Ca într-o biografie recunoscătoare,/ Indiferentă la singurătatea instalată între noi,/ Fiindcă am jucat TABU,/ Iar mama se bucură de întoarcerea mea/ acasă."
Revenirea la vârsta purităţii esenţiale se face cu mijloace poetice aparent simple, dar ingenios împletite: „Povestea zmeului meu cu litere mari scrisă/ Nu o repovesteşte nimeni,/ Nici măcar cei care m-au ajutat să-l ridic." Finalul este de-a dreptul remarcabil: „Dar a venit apa şi l-a luat,/ Înaintea vântului, cu crapii cei mari,/ Cu spinări oglindă înghiţind alfabetul/ Naraţiunii mele cu coada tăiată./ Iar Făt-Frumos tot uita să vină,/ Lăsând locul prietenilor."
În totul, „Ostatic la ferestrele vieţii" este o carte dominată de eleganţa rostirii, de fine aluzii livreşti, de rafinată interiorizare a trăirilor. Ionel Muscalu ni se arată ca un poet matur, pe deplin capabil şi de alte izbânzi, cochetând elegant cu muzele şi neezitând să scoată limba, ştrengăreşte, în faţa oricărei scorţoşenii ori să dea cu tifla gravităţii plicticoase. Semn bun acesta – că maturizarea artistică nu s-a atins de suavitatea copilului pe care continuă să-l păstreze în sine.
Nutresc convingerea că Ionel Muscalu se numără printre puţinii care ştiu să scrie grădini.

Februarie 2011
de Dan Mucenic

Comoara de la marginea curcubeului

2012-02-11T02:50:00.002+08:00

Tu mergi pe vârfuri pe marginea sufletului meu,

Mă laşi să văd îngeri la margine de curcubeu,

Te temi de propria-mi singurătate, ca de tăcerile tale,

Aici sunt limpezi repere şi sfere neafectate de zale.

Pe străzi atât de aspre cu pietre din cetate,

Călcăm cum se cuvine, adesea rupţi în coate,

Ne uităm demni la soare, ne dăm în căluşei,

Sperând să reînviem din vise iar scântei.

Atât de stearpă-i viaţa, nu-ţi dă decât o şansă,

Când trenul acesta pleacă, te urcă sau visează,

Dar dacă ţii la vis, fă-l chiar şi pe picioare,

Măcar atât să simţi, că nu e o întâmplare.

Te luptă cu destinul, alege-ţi propriul drum,

Să mergi prin întuneric, prin ceaţă sau prin fum,

Prin soare sau la umbră, dar fă ceea ce vrei,

Aşa cum steaua îşi croieşte alinierea ei.

Să crezi mereu în tine, să crezi în steaua ta,

Să îţi forţezi destinul, cadouri nu accepta,

Fiindcă ţi se va cere chiar mâine însutit

Şi nimeni nu te iartă în viaţă de-ai greşit!

Dar nu uita de cer, de lebede, de stele,

Cu sufletul tău bun priveşte-le pe ele,

Iar de va ninge iar cu sfârcuri de zăpadă,

E toamnă, nu e iarnă, e ploaie, nu paradă.

Priveşte-mă în suflet, când calci aşa desculţă,

E strada rătăcirii, cu rouă, vin, sămânţă,

Vei vedea catedrale, palate de cristal,

Fântâni de alabastru cu ape de cleştar.

Dar nu le lua în seamă, nici nu dansa prin cer,

Nu te întrece cu vântul, cu serile ce pier,

Căci fiecare are dobânda lui de timp,

Iar timpul nu ne iartă şi clipele nu mint!

Aşa că îţi dau voie să înoţi în al meu suflet,

Ca să te speli cu stele şi florile de nuferi,

Căci ziua mea de ieri şi vorba ta de apoi,

Ne duc pe drumul nostru mereu pe amândoi.

Prins

2012-02-09T20:31:00.000+08:00

Dacă aş fi blocat într-o boabă de rouă,
Mi-aş duce rostogolirea până în mare,
Iubind luna, ferindu-mă de soare,
Ca să mă maturizez într-o perlă nouă.

Dacă aş fi blocat într-o petală de floare,
M-aş rupe la primul vânt şi aş zbura ceresc,
Până la orizontul câmpiilor plin de culoare,
Îndrăgostiţilor să las imparul lui te iubesc.

Dacă aş fi blocat în al meu sufletul meu,
M-aş rupe de mine însumi la primul curcubeu,
Ca să pot asculta, înţelege poveştile lumii,
Ca apoi să îi trec în legende pe unii.

Dacă aş fi o boabă de rouă pe o petală de trandafir,
Scos din sufletul meu nu aş fi, pe-o pală de zefir,
Cerul, orizontul, curcubeul, marea în el s-ar rostogoli,
Uşor ca întrebarea mă iubeşte, nu mă iubeşte, de-aş fi?

Să nu crezi în sărăcia destinului!!!

2012-02-07T22:19:00.002+08:00

Mă dor ochii de atâta iarnă,
Mă doare călcâiul frumos,
Mă doare cenuşiul din toamnă,
Mă doare un prinţ somnoros,
Tăcerea este o taină,
Iubirea este o şoaptă,
Prea doamnă mă doare în scrum,
Atâtea flori ar fi spus că e clar,
Dar eu îţi repet, e păgân,
Deasupra se miros lumi de fân,
La dreapta stă o floare de adevăr,
Dar dedesubt stă lacrima sărată
A celui mai iubit desigur dor din stelar,
La marginea lumii încă găsim puterea
Şi mai luptăm aşa, ca să vă îngrozim,
Fiindcă deasupra stă doar mângâierea
Că am putea să supravieţuim !

Cântec de dor de cei ce nu mai sunt

2012-02-07T03:31:00.002+08:00

"Şi mi-e dor de roşul măr din oglindă cu adevăr, Ce-l punea bunica-n cergă, rai de iarnă efervescentă."

Reazem aerul subţire
Cu răchite de omenire,
Reazem aerul mai gros
Cu brazde de om frumos.

Foaie verde , dor de ducă,
De fântână şi nălucă,
Mă doare un fum candriu
Pus în cerul vioriu.

Mă doare un coş de barză
Pus pe cucumeaua arsă,
De dor flămând de copii,
Fiindcă, maică, nu mai vii!

Înapoi în fulger bate
Dulce dor de bunătate,
Când bunica ne da lapte
Covăsit în oale sparte.

Mă doare lumina turmei,
Ce-mi lăsa doar praful urmei,
Către seară, dor de jar,
Prins din focul milenar.

Şi ceapa spartă în pumni,
Zimbrule ce faci minuni,
Rumegând la sânziene
Ouă, jumări şi himere...

Doamne, dă viscol în Rai,
Foaie verde ca de nai,
Cumpănă de iezi şi fapte
Pune-n sufletele toate.

Şi mi-i scoate dor din dor,
Dunăre de adevăr,
În lumina dumnealor,
Aer sfânt într-un pridvor!

Aleluia, Sfinte icoane,
Mi-a dat aerul de foame,
Mi-a dat apa de izvor,
Să vă plâng în gând cu dor!

Hibernalia

2012-02-05T05:08:00.002+08:00

Oraşu-i alb ca un spital,
Stomacu-mi latră, ochii-mi plâng
Şi printre plopii tremurând,
Se vede-un cal.

La colţ ţiganca vinde ghiocei
Mai albi decât zăpada îngheţată,
I-aş lua cu mine să ţi-i fac cercei,
Pe toţi odată.

Dar ea îmi cere doi bănuţi în plus
Şi-mi lasă-n minte ultima întrebare,
Cu gându-acela, care mi l-ai spus
Din întâmplare.

Oraşul alb ar tăcea, dar e frig
Şi un vânt avan se lăfăie prin oase,
Un ciob de ochi mă uită într-un zid
De chiciuri groase.

Un cal se vede tremurându-mi plopii,
Ţiganca vinde ghiocei,
Îmi plâng la colţ de zid şi ochii
Ţi-i pun cercei

Mori de frig

2012-02-03T21:21:00.001+08:00

Aveam atunci un chef nebun să strig
Arşiţa din ogorul meu din creier,
Ce născocea în zile mori de frig,
Uimind înecurile ce le treier.

Şi încredinţam pământului mirarea,
Ciulind din şerpii nesătui cuvântul,
Când ridicam spre ceruri întrebarea,
De ce pe răi îi mai rabdă pământul?

Un singur leac primeam atunci de sus,
O ploaie caldă, ce-mi fărma genunchii,
Rupându-mi starea cu femeia fus,
Care tăcea, de mă dureau rărunchii.

Oh, prea-mireasmă a duhului zăpezii,
Ce-mi fluieri marmuri dintr-un soc sălbatic,
Tu mi-ai smintit şi iepurii şi iezii,
Tu, ciumă eşti, râzând exantematic!

Adâncul tâlc al drumului tău alb,
Cu felinaru-l caut, ciulind din şerpi cuvântul,
Prin pulberea perfectă de smarald
A ochilor ce consonesc pământul.

Şi chefu-mi trece parcă şi de zbor,
De cal, de iepure,de ied, de tot ponosul,
Fiindc-o secundă rupi din adevăr,
Şi-mi spulberi de prin lacrimi tot prisosul.

Si daca in ierni zapada acum are o miza…

2012-02-03T21:10:00.001+08:00

Motto:'' Sa tinem in noi un moment de reculegere

si-n suflet sa ne ploua

lacrimi amare pentru durerea semenilor nostri".

Si daca in ierni zapada acum are o miza,
Pasunile strivind si pestii de la rau,
O tara nu-i in ape, in cer si nici in grija,
Ci-n singura putere, deasupra mult de rau.

Obosit, gandind ca mine, cazand astazi din picioare,
Omorandu-ti astazi gandul, vrei sa strigi cu disperare,
Fiindca ai Lacrima pe fata, ochiul catre Dumnezeu,
Tu, prieten bun, desigur, simti la fel cum simt si eu,

Ei nu pot sa salte diguri la inecuri si-ntre spaime,
Ei ne ard acum copiii,aruncand cu ploi pe drame,
Cand tu iesi incet din glodul si pe malul revarsat,
Nu Speranta o vad in tine, tragedia n-am uitat!

Doamne, ei nu au dreptate! fie vrerile spurcate,
Caci nu si-au ajutat fratii, nici copiii cei firavi,
Doamne, trimite-le pace, ca sa aiba sanatate
Macar lor, batranii care inca vor sa fie bravi!

Bodoganind incet, plangand cu voce tare,
Cu ape tulburi, repezi , infipte pana-n soare,
O ceapa si o coaja chiar de mai au prin case,
Cutreiera prin balti, puhoi de suflet arse.

Ei inca vad in Tine al ranilor raspuns,
Dar cum sa inteleaga al sufletului plans,
Cand si-au pierdut copiii, rapusi de nepasare,
Urata, inumana? Pe rani ei au doar sare!

Si-atunci incet zavoare de ape se deschid,
Sa rupa nesimtirea si prea sinistrul zid,
Care ne inconjoara cu morti si cu nevoi,
Cand ai de sus uitara de grija pentru noi!

Si daca-n ierni zapada nu avea nicio miza,
Ea are primavara, cand umfla si-un parau,
De-aceea voi va temeti de verile de criza,
Ce izbucnesc in toamne, strivind rau de pe rau!

Culori

2012-02-02T07:30:00.002+08:00

Eu sunt schimbat în tine ca de ploaie,
lăsat încet şi moale din sărut,
prea modelat de somn, ca şi de lut,
trezit doar pentru a primi culoare
de albastru, verde, galben, început.

Sunt o iluzie în propria-mi oglindă,
o coală de hârtie arsă în şemineu,
un om şi atât, ascuns de grindă
în fluturii zugravi de becul tău,
ascuns ca o scrisoare prin sertare.

Să nu mă simtă ploaia, nici gândul să mi-l ude
şi reîntors prin gineceu în florile fecunde,
mă las pictat pe suflet, pe oase şi pe oale,
adus cocoş de roşu în muzici şi ulcioare,
ca să-ţi repet în cântec de roşu părul tău.

Copacul din tabloul cu îngeri

2012-01-31T01:10:00.001+08:00

În seara aceasta Andrei mi-a spus:
Tati, hai să ne uităm spre stele în sus !
Să vezi şi tu golul din cerurile grele,
Prin care Dumnezeu luminează de ele.

Nu, Dumnezeu nu aprinde stelele,
Nici nu ne întunecă nopţile,
Ci stelele sunt găuri de sus
Prin care harul Domnului s-a adus.

Pe acolo coboară în fiecare seară,
Diafană, strălucitoare şi clară- o scară.
E scara cerului adevărată
Cu trepte după fiecare faptă.

Uite, nicio seară n-a fost mai frumoasă,
Decât seara asta, când tu ai stat acasă!
Nici o stea nu a mai luminat aşa,
Ca noaptea aceasta de îngeri grea.

Eu m-am uitat în sus şi n-am văzut stele,
Cu atât mai puţin scările spre ele,
Ba şi cerul mi s-a părut posac,
De parcă şi-ar ţine zăpezi în hamac.

-Uite, acolo, Dumnezeu pictează icoane pe sticlă,
Înmoaie stelele într-un cer plin de har şi de frică!
Simţeam în aer miros de mir şi gust de tămâie,
Ce peren îmi stăteau în gât, ca pumnul de cuie.

Îngerii se învârteau pe lângă Creator,
Agili, sprinteni, de ajutor şi uşor,
Aveau bidoane de culori imateriale,
Neştiute, dar clare, solare, imperiale.

Identităţile lor se descopereau fericirii
Cui avea puterea să-i privească în slavă,
Iar cine putea privi tabloul de lavă,
Rămânea emigrat în imperiul iubirii.

Aşa ne trecea seara, scurgându-se-n meri,
Munţi fabuloşi încremeneau în tăceri,
De izvoare, de păsări, de magicii peşti,
Eterităţi strălucinde în ferestre cereşti.

Dumnezeu se apleca atunci şi colora un Ocean,
Timpul fierbea zgomotos de frumuseţe avan,
Ieşeau virtuţile ascunse ale sfinţilor la iveală
Şi spinii din trupuri se smulgeau spre afară.

Înfricoşată era zarea şi firea tăcea,
Început sau sfârşit nu se desluşea,
În apusul dumnezeiesc un singur copac,
Răsărea plin de îngeri, virtuos şi sărac.

Bă, fiţi nobili! Caragiale veghează dintr-o noapte furtunoasă!

2012-01-29T23:45:00.000+08:00

Aud că poporul român e incapabil să se ridice din propria-i agresivă şi neiertătoare pieire, fiindcă nu are calităţi cetăţeneşti, fiindcă este băşcălios şi uneori vulgar.
Aşa că, în minte cu domnul Caragiale, m-am gândit să aduc aminte şi că, mai pe scurt, suntem un neam de mitocani, de coate-goale, maţe-fripte, bagabonti, pastramagii, moftangii, ca avem lingoare fără ceferticat medical şi nu vrem să ieşim la ezirciţ, ba nu avem nici cine ştie ce ambâţ, iar la onoarea de familist, rezon! Desigur, până ne cunoaştem mai bine, până ne batem pe burtă şi ne spunem-bă, fiţi nobili, ce dracului!
Pe urmă, e foarte clar că e unii care mănâncă sudoarea poporului, care ar trebui să ajungă la cremenal.
Nişte scârţa-scârţa pe hârtie! 'I ştim noi! Mănâncă pe datorie, bea pe veresie, trag lumea pe sfoară cu pişicherlicuri... şi seara... se gătesc frumos şi umblă după nevestele oamenilor să le facă cu ochiul. N-ai să mai ieşi cu o femeie pe uliţă, că se ia bagabonţii laie după dumneata.
Dar când ne înamorăm:"Angel radios! De când te-am văzut întâiaşi dată pentru prima oară, mi-am pierdut uzul raţiunii... (îşi comprimă palpitaţiile.) Te iubesc la nemurire, Je vous aime et vous adore: que prétendez-vous encore? Inima-mi palpită de amoare. Sunt într-o poziţiune pitorească şi mizericordioasă şi sufăr peste poate. O da! Tu eşti aurora sublimă, care deschide bolta azurie într-o adoraţiune poetică infinită de suspine misterioase, pline de reverie şi inspiraţiune, care m-a făcut pentru ca să-şi fac aci anexata poezie:

"Eşti un crin plin de candoare, eşti o fragilă zambilă,
Eşti o roză parfumată, eşti o tânără lalea!
Un poet nebun şi tandru te adoră, ah! copilă!
De a lui poziţiune turmentată fie-ţi milă;
Te iubesc la nemurire şi îţi dedic lira mea!
Al tău pentru o eternitate şi per toujours." În timpul acesta dramă în stradă.
Aşa că, zic tot pe scurt, am avut ţaţo, parte că a sărit nenea Dumitrache şi cu Nae ipistatul! aminteri, mitocanul scosese şicul de la baston pentru ca să mă sinucidă... Ei! Ce zici dumneata, ţăţico, de nasul care şi l-a luat mitocanul?...(podidind-o plânsul) Fir-ar a dracului de viaţă ş-afurisită! Că m-a făcut mama fără noroc! (pleacă.) N-am avut parte şi eu pe lume măcar de o compătimire!
Nu striga, madam, (se târăşte un pas în genunchi) fii mizericordioasă! Sunt nebun de amor; da, fruntea mea îmi arde, tâmplele-mi se bat, sufer peste poate, parcă sunt turbat.
Da; chiar de atunci seara, când privirile noastre s-au întâlnit, am citit în ochii tăi cei sublimi că şi tu corespunzi la amoarea mea. M-am luat după tine chiar în seara aceea până la Stabiliment. Simţisem că mitocanul de cumnatu-tău mă mirosise, ştia că mă ţiu după voi; şi, abandonându-mă curajul de a mai intra într-o stradă fără lampe gazoase, m-am întors îndărăt, pentru că-mi era frică să nu paţ vun conflict cu mitocanul. Alaltăieri seară, amoarea mi-a inspirat curaj; m-am ţinut după voi până în această suburbie, în colţul stradei; dar când să-ţi văz justaminte adresa, mi-a tăiat drumul nişte câini. Când am aflat că şezi pe aci, te-am curtat la nemurire şi m-am informat prin băiatul de la cherestegeria lui cumnatu-tău cum stai cu familia ta. Am aflat că acum eşti liberă, ţi-am scris prima mea epistolă într-un moment de inspiraţiune, ai primit-o, mi-ai răspuns să viu, şi am venit... pentru ca să-ţi repe! t că: (cade iar în genunchi) nu, orice s-ar zice şi orice s-ar face, eu voi susţinea, sus şi tare, că tu eşti aurora, care deschide bolta înstelată într-o adoraţie poetică, plină de...
Am scăpat până acum! Sfinte Andrei, scapă-mă şi de acu încolo: sunt încă june! Geniu bun al venitorului României, protege-mă; şi eu sunt român! (răsuflă din greu şi îşi apasă palpitaţiile.) O ce noapte furtunoasă! Oribilă tragedie! (i se pare că aude ceva şi tresare.) Ce de peripeţiuni!... Ies pe fereastră şi pornesc pe dibuite pe schele! Mă ţiu binişor de zid şi ajung în capătul binalii... Destinul mă persecută implacabil... Schelele se-nfundă; nici o scară... Cocoana perfidă mă indusese în eroare... Vreau să mă-ntorc şi d-odată auz pe inimici venind în faţa mea pe schele. O iau înapoi fără să ştiu unde merg; mă împiedic de un butoi cu ţiment... O inspiraţiune,... - eu ca poet am totdeauna inspiraţiuni! - m-ascunz în butoi! Paşii inimicilor s-apropie în fuga mare, mulţi inşi trec iute pe lângă butoiul meu înjurându-mă; eu, ca june cu educaţiune, mă fac că n-auz... Toţi se depărtează... Auz un zgomot, st! rigăte, ţipete de femei, în fine o împuşcătură. Zgomotul apoi cu încetul se stinge, totul rămâne într-un silenţiu lugubru, numai din depărtare se aude orologiul de la Stabiliment bătând unsprezece şi douăzeci... oră fatală pentru mine! - Ies binişor din butoiul meu, mă târăsc de-a buşele pe schele şi mă pomenesc înapoi aci... Ce să fac? Pe unde să ies? Îmi trebuie o inspiraţiune ingenioasă... (pune mâna la frunte şi caută în gând.) Da, am găsit-o! Să ies pe uşe. (merge repede în vârful degetelor la uşa din fund, o deschide; afară, în sală, e beznă.) Obscuritate absolută! (merge la fereastră.) A! Auz paşi; vine cineva pe schele. (se repede la uşa din dreapta, a odăii lui Spiridon.) P-aici! (Spiridon intră în acelaşi moment repede, şi se lovesc amândoi în piept.) Ah! Cum m-ai speriat! (îi vine rău.)

Nene Dumitrache, nu-mi asasina viitorul!
Finalul apoteotic suna cam aşa : Domnule, Dumnezeul nostru este poporul: box populi, box dei! Noi n-avem altă credinţă, altă speranţă, decât poporul. (Jupân Dumitrache ascultă uimit.) Noi n-avem altă politică decât suveranitatea poporului; de aceea în lupta noastră politică, am spus-o şi o mai spunem şi o repetăm necontenit tuturor cetăţenilor: "Ori toţi să muriţi, ori toţi să scăpăm!"
Jupân Dumitrache: (răpit) Dacă dumnealui cabulipseşte să ne onoreze cu atâta cinste... de! Zestrea nu-i aşa mare, şi dumnealui e... ştii, ceva mai sus... noi suntem negustori.

Rică: (coborând) Cetăţene, suntem sub regimul libertăţii, egalităţii şi fraternităţii: unul nu poate fi mai sus decât altul, nu permite Constituţia.

Ipingescu: Rezon!

Cărţi Audio: I.L.Caragiale - 1 Aprilie (28.I.1979 )

2012-01-29T23:27:00.000+08:00

Cărţi Audio: I.L.Caragiale - 1 Aprilie (28.I.1979 )

Mâine se sărbătoresc 100 de ani de când Ion Luca Caragiale a trecut în nemurire şi 160 de ani de la naşterea sa în această ţară.Deci , ori toţi să muriţi ori toţi să scăpăm, vorba celui ce simte enorm şi vede monstruos viaţa politică a românilor!(O probă audio în lectura lui Dem Rădulescu.)

Incertitudine

2012-01-28T22:05:00.000+08:00

Imi atarna la fereastra

Iarba cerului, albastra,

Din care, pe mii de fire,

Curg luceferii-n nestire.

Sufletul, ca un burete,

Prinde lacrimile-ncete

Ale stelelor, pe rand,

Sticlind alb si tremurand.

Scama tristetelor mele

Se-ncurca noaptea cu ele,

Genele lui Dumnezeu

Cad in calimarul meu.

Deschid cartea: cartea geme.

Caut vremea: nu e vreme.

As canta: nu cant si sunt

Parc-as fi si nu mai sunt.

Gandul meu al cui gand este?

In ce gand, in ce poveste,

Imi aduc aminte, poate,

Ca facui parte din toate?

Scriu aci, uituc, plecat,

Ascultand glasul ciudat

Al mlastinii si livezii.

Si semnez:

Tudor Arghezi

Cântec de dor de cei ce nu mai sunt

2012-01-28T15:25:00.002+08:00

"Şi mi-e dor de roşul măr din oglindă cu adevăr, Ce-l punea bunica-n cergă, rai de iarnă efervescentă."

S-a spart tăcerea, s-a spart frica!

2012-01-26T01:09:00.000+08:00

Dicţionarul meu enciclopedic al milei,
M-a făcut fratele grâului, tinei, făinei,
Mi-a dat rariştea în grijă, s-o fac ogor,
Să-mi vibreze inima şi pe stomacul gol.

Am fost şi sunt o aspră palmă
Dată tăcerii ce nu simte o rană,
De la bătrân, de la pupil,
Simt disperarea, e-al meu copil!

Rămân de pază, urlu pe creste,
Sunt lup din dacii aprigi-e-o veste,
Fiindcă în suflet ei îmi cresc toţi,
De la bunici până la nepoţi.

Lupt pentru ei, ca pentru mine,
Lupt pentru astăzi şi pentru mâine,
Creşte un prunc, dar creşte-l bine,
Nu-i da destinul ce nu-i aparţine!

Să spargem frica, tăcerea să crape,
Punţi între oameni şi pod peste ape,
Avem curaj, tineri suntem,
Ne batem pentru dreptul ce-l mai avem.

Păcate n-am, Domnu-i cu mine,
Haide să creştem ziua de mâine,
Să nu ne trecem, rupând din vise,
Să atacăm zări interzise!

CLOPOTE

2012-01-23T18:28:00.002+08:00

Lanţul florilor întrerupte,
Cătuşa ce doare într-un oraş mic,
Oraş cu stejari şi salcâmi
Şi clopote de biserici,
Chipuri de oameni asemeni nouă,
Toţi aşteptând de undeva
Inima care-l toarnă pe Dumnezeu
În forme de lavă,
Serii de câte două erupţii acordate
Pe câte un „te iubesc» zbuciumat.
Cu ochii
La tine mă pot uita cântec înserat.
Aştept scrâşnetul vioriu.
Ţine minte pogorârea din Fiu.
Clopotele rămase peste oraş,
Cu salcâmi şi stejari,
Singure alături de oameni.

Mori de frig

2012-01-23T04:24:00.000+08:00

2012-01-22T16:38:00.002+08:00

Ionele, vor veni şi troienele!

Postat de Editor pe 20 ianuarie 2012

Mai cunoscut giurgiuvenilor ca omul “de pe sticlă”, comunicatorul de mesaje al PNL Giurgiu, Ionel Muscalu, şi-a lansat vineri, 13 ianuarie, la ora 13 şi 13 minute, la Cafeneaua Artiştilor din incinta Teatrului “Tudor Vianu”, cel de-al patrulea volum de poezie intitulat “Respir brume, beau zăpezi”.Volumul, precedat de “Războiul cailor pe pereţi” – 1997,„Baladele oraşului meu. Chipuri de prieteni” - apărut în 2000, şi “Ostatec la Ferestrele vieţii“ – în 2011, vine, pe lângă faptul că mângâie sufletul cititorului iubitor de lirism, să aducă şi o confirmare indubitabilă a valorii scriitorului care depăşeşte cadrul local şi intră în cursa pentru o recunoaşterea naţională, aşa cum preconiza încă de anul trecut editorul cărţii, conf. univ. dr. Constantin Stoenescu. Dar mai presus de toate, aşa cum ne-a mărturisit autorul, mai în glumă, mai în serios, vine să mângâie chiar sufletul autorului: “După atâtea funcţii administrative pe care le-am ocupat, după ani de politică, am ajuns totuşi ce mi-am dorit, măcar pentru câteva zile – poetul Ionel Muscalu. Mi-am dorit ca acest volum de poezii să apară într-un decembrie cu zăpadă, cu troiene. Cum n-a fost să fie, l-am lansat în ianuarie, dar măcar este un ianuarie cu brumă”.

Pentru cei care au avut plăcerea să-l citească pe Ionel Muscalu, “Respir brume, beau zăpezi” este, fără nicio urmă de îndoială, de departe, cea mai bună realizare a sa. A reuşit ca din acelaşi filon – nostalgia copilăriei la ţară, bunici, ape, derdeluşuri, familie şi datini care trezesc nostalgie – să extragă albul pur pe care numai o zăpadă frumoasă ţi-l poate releva în clipe de graţie.

Mai rămâne „să-l troienească” şi recunoaşterea oficială a valorii sale la nivel naţional, pentru că la ce trafic are pe net după fiecare poezie, se poate spune că a depăşit deja graniţele, atât timp cât în Brazilia cineva a încercat să-i traducă deja poeziile.

Ioan Mănăilă

Zăpezi de azur

2012-01-22T01:37:00.000+08:00

Când tu deschizi fereastra,

În mine curg zăpezi,

Albastre, înverşunate,

Ca apele repezi.

Dragă femeie, în ierni patriarhale,

Zăpezile-s în mine şi toamnele în vane,

De aceea nu deschide, parfumul tău doboară,

Prin lumea anodină trufia-mi de ocară.

Şi-n ospicii de nea, bucoavne se-nvechesc,

Miroase şi pământul a vechi hrisov domnesc,

Chiar de deschizi fereastra, ca pe-o poruncă nouă,

Să scotocesc chinovii prin boabele de rouă.

Priveşte-mi întristarea, zâmbind a mântuire,

Lumina strălucească pe faţa ta, de tremur,

Iară dogoarea vorbei, n-o lăsa să respire,

Zăpezile sihastre ale vreunui cutremur!

Renasc aicea pricini, când tu deschizi fereastra,

De aceea încă odată, cu cerul te conjur,

Priveşte-mă prin sticla-i, îngăduie şi, basta,

Să curgă-n mine repezi, zăpezile de azur

Memoria copacului

2012-01-20T03:52:00.000+08:00

Să cânt doborârea copacului pe care acum scriu,
Pe care tu acum citeşti foşnet de aspiraţii,
Stări de zig-zag din adâncul sufletului meu,
Din adâncul pădurii , de unde a venit,
Cetăţeneşte copacul, ca o pulsatorie stare a substantivului
Copac , limpezit în acţiunea practică
-Eu scriu pe el, tu citeşti în venele mele
Tot sângele trecut al pădurii.

Miros a muşchi şi a izvoare până în omuşor,
Mă inundă-n capilare vinovăţia
De a-i fi luat lunii mâinile de pe munte,
Zădărât de umbra fecioarei deloc castă,
Fantastică memorie trebuie să aibă
Pădurea aceasta,
Care a umplut de mii de ani bibliotecile,
Vasele de lut
Şi minţile noastre schimbătoare!

Apelul președintelui PNL, Crin Antonescu, cu prilejul ”Mitingului pentru libertate”

2012-01-19T01:58:00.002+08:00

“Dragii mei compatrioți,

Sunt doi ani de când în mintea multora s-a înfiripat o nedreaptă idee despre acest popor, pentru unii motiv de dezamăgire, pentru alții de dispreț sau de nedisimulată bucurie: aceea că românii nu vor ieși nicicând în stradă să protesteze, pentru că nu au curaj, pentru că sunt prea resemnați sau prea slabi; pentru că nu-și cunosc drepturile sau pur și simplu nu le pasă. Că România va rămâne surdă și tăcută oricâte abuzuri, oricât nedreptăți i se vor face, iar oamenii vor prefera să închidă ochii și să plece capul, oricâtă umilință și sfidare va manifesta puterea față de ei. Nimic mai neadevărat și nimic mai puțin onorant. Această idee însă a alimentat credința puterii că stăpânește România, că poate face orice și nimeni nu-i va sta în cale vreodată, că poate desființa statul de drept, că poate trece peste orice regulă a democrației și, mai mult, că poate călca în picioare demnitatea celor care trăim în această țară.

Propria noastră istorie ne arată că toți cei care au subestimat acest popor au plătit scump. Este o lecție pe care actualii guvernanți n-au înțeles-o, dar cei care vor conduce România de acum înainte și nu doar în următorii ani, ci întotdeauna, trebuie s-o țină minte: să nu confunde bunătatea cu slăbiciunea, răbdarea cu nepăsarea și buna-credință cu ignoranța. Dacă românii au ales să iasă în stradă în ianuarie 2012 și nu altă dată este pentru că acum s-a umplut paharul. Acesta este momentul în care n-a mai rămas nimic de sperat, nimic de răbdat și nimic de așteptat.

Ce n-au mai înțeles conducătorii de astăzi este că trebuie să-i respecte și onoreze pe cetățeni, nu doar pentru că aceștia i-au ales, ci pentru că așa e în firea lucrurilor. Un conducător care nu-și iubește poporul, care îl disprețuiește și desconsideră, nu are ce căuta în fruntea lui. Nu e vorba atât despre criză – perioade grele au mai fost și poate vor mai veni de-a lungul istoriei, nu e vorba nici măcar despre salarii tăiate, pensii mici și taxe nenumărate – deși viața românilor este mai grea azi ca niciodată în ultimii 20 de ani. Ci este vorba în primul rând despre umilință. Guvernanții nu au conștiința faptului că, în ultimă instanță, pot lua măsuri de austeritate, pot face împrumuturi dacă asta e tot ce știu, dar nu pot lua demnitatea, nu pot suprima drepturile și nu pot îngrădi libertatea.

Mărturisesc sincer că au fost momente în care m-am simțit descumpănit, în care eu însumi m-am îndoit, nu de forța acestui popor, nu de justețea demersurilor opoziției, ci de viitor. Și m-am întrebat dacă, folosind cele mai oneste și corecte mijloace, vom reuși să câștigăm o bătălie împotriva unei puteri care nu are limite, care nu se sfiește de nimic, nu se dă în lături de la nici un abuz, de la nicio minciună, care nu crede în nimic și nu are nici măcar frica lui Dumnezeu.

Iată, românii care au ieșit în stradă, în mod pașnic, să-și ceară drepturile, să-și spună clar și răspicat opinia, au dat ei răspunsul la întrebare. Și pentru asta le mulțumesc, îi apreciez și îi respect. Da, putem câștiga. Împreună. Fără să facem compromisuri și fără să renunțăm la principii.

Drumul care s-a deschis în aceste zile este ireversibil. O dovedește faptul că în ciuda diversiunilor, în ciuda încercărilor de a deturna sensul manifestărilor pașnice, în ciuda frigului, tot mai mulți români, în toate mai multe orașe ies în stradă și protestează pașnic. Sunt câteva mii, dar milioane de alți români îi urmăresc cu speranță, pentru că simt la fel. Așteptările lor sunt diverse, la fel ca nemulțumirile lor. Unii pentru că le-au fost tăiate veniturile, alții pentru că nu au unde munci în propria țară, alții pentru proiectul Roșia Montana, alții pentru sănătate. Dar dincolo de toate acestea, ceea ce ei sancționează de fapt este un stil de face politică, felul de a fi și de a se comporta al celor care conduc România: cu aroganță și cinism, cu înverșunare și dispreț.

Noi cei din opoziție suntem departe de a fi perfecți. Sunt lucruri pe care nu le-am realizat, sunt așteptări pe care nu le-am împlinit, sunt momente pe care poate nu le-am gestionat așa cum ar fi trebuit. Suntem oameni obișnuiți cu bune și mai puțin bune. Dar un lucru vă pot spune cu certitudine și din suflet: că avem un angajament pentru această țară, că vrem să lăsăm în urma noastră o Românie a oamenilor liberi și demni, conștienți și respectați pentru valoarea lor.

Vă chem alături de noi la „mitingul pentru libertate” care va avea loc joi 19 ianuarie, de la ora 15.30, pornind de la Arcul de Triumf”.

Crin Antonescu,
Președintele Partidului Național Liberal

Din prea multă dragoste

2012-01-17T20:50:00.000+08:00

Din prea multă dragoste poţi greşi,
Poţi întoarce lumea pe dos
Ca pe o piele de miel,
Neauzind disperatul deznodământ,
Al lumii tale, al mielului,
Din prea multă dragoste
Poţi închide ochii până la prăsele,
Dincolo de genunchi
Lăsând lacrimile să se reverse
Inundând clepsidrele, turlele, donjoanele,
Viorile, cerurile, macii, trandafirii şi cucii,
Mările, pădurile virgine cu toţi indienii din ele,
Din prea multă dragoste poţi opri sau schimba
Mersul trenurilor, vapoarelor, Titanicelor, istoriei,
Dar nu poţi uita ochii ei,
Inima ei bătând risipit,
Atunci când ţi-a spus la revedere
Din vârful degetelor
Cu care închisese casa de bani.
Din prea multă dragoste nu te poţi întoarce
Nici la zmeele copilăriei,
Nici la dragonii solzoşi şi de aur,
Fiindcă armura ta de inocenţă
Ai băut-o din prea multă dragoste!

Poezia, mai apetisanta decat sampania... | Opinia giurgiuveanului

2012-01-16T19:26:00.000+08:00

Poezia, mai apetisanta decat sampania... Opinia giurgiuveanului

Poezia, mai apetisanta decat sampania...
Paharele de sampanie (rose) au ramas pline pe masa… Va vine sa credeti ca in Giurgiu, poezia lui Ionel Muscalu a fost mai apetisanta si mai spumanta decat sampania? Ionel Muscalu a comis-o din nou. Ionel Muscalu “si-a marcat” teritoriul literar giurgiuvean cu un nou volum de poezie – “Respir brume, beau zapezi”. Fix la ora 13:13, in ziua de 13, a fost sa fie sa se intample sa se cante lerui ler si sa se colinde steaua…Mircea M. Ionescu, Ion Gaghii, Constantin Stoenescu – sunt doar cativa dintre cei care au avut cuvintele pentru un laudatio, asa cum se cuvine in astfel de momente.Poate ca fiecare dintre cei prezenti ar fi avut de spus cate ceva – in primul rand despre… prietenul Ionel Muscalu si mai putin despre poetul Ionel Muscalu.Privirea poetului (sper ca n-a fost doar o inchipuire de-a mea), a fost indreptata patern si barbateste, aproape continuu spre Familie – careia i-a fost dedicat volumul lansat vineri la Cafeneaua actorilor.Daca vorbele de lauda nu au reusit sa impresioneze prea mult auditoriul, actorul Vasile Toma, care a recitat trei poezii semnate Ionel Muscalu, a reusit sa trezeasca in fiecare din noi, sentimente si trairi pe care le credeam de mult uscate.Bravo Ionel, ai reusti sa faci poezia mai spumanta decat sampania!

RĂSĂRIT

2012-01-16T13:25:00.002+08:00

Dau de-a dura neputinţă şi spaimă

Acelor bufniţe care se cred ereţi

Şi-n zilele de toamnă deschid cramă

Boboc întru iubire pentru poeţi.

Rup bucurii cu dinţi de alabastru,

Şi le-ntorc jefuite ca pe foame,

Iar celor stând în albastru,

Le las nisipuri flămânde-n bastoane.

Cu ochii-aud lumini tot neculese,

Ivite dintre cetini de clopot mult bătrân,

Lumină prelungită, virile-mi metrese,

De abur ghilotină din cer ce-l răzbun.

Dau de pomană fumul nopţii mele,

Târşâit pe-asfaltul unui vechi roman,

Scris doar în clipe surde, rupt în clipe grele,

De un erou bărbos, dostoievskian.

Dau de-a dura din mâna mea stângă,

Din vena mea rotundă şi avară,

Dau de pomană gloria-mi nătângă,

Din pagina ursită să răsară.

Păstrez numai spinarea de poet.

Dură şi arcuită, urlând ca o fiară,

Dau tropotul de cai ce-or să dispară

Din scumpul şi nepăsătorul meu sipet.

Mai ţin de-o vertebră femeia din lună,

Să-mi lingă cu pleoapele-i lunge tot pasul,

Umbrit de un soare ce vrea să apună,

Deşi-a răsărit chiar când nu a fost cazul.

Si daca in ierni zapada acum are o miza…

2012-01-14T22:45:00.000+08:00

Motto:'' Sa tinem in noi un moment de reculegere si-n suflet sa ne ploua lacrimi amare pentru durerea semenilor nostri".

Respir Brume, Beau Zăpezi

2012-01-14T05:14:00.000+08:00

Respir brume, beau zăpezi!

2012-01-14T04:25:00.006+08:00

http://fotomagica.ro/#/content/Evenimente-Events/Lansare%20de%20carte%20Ionel%20Muscalu/Fotografiileevenimentului

http://wwutube.com/embed/qTCkrLFr8ys" frameborder="0" allowfullscreen>

http://giurgiu-net.ro/2012/01/13/respir-brume-beau-zapezi/#more-19373

Lansarea cartii domnului Ionel Muscalu a dovedit polivalenta acestuia care ne incurca de multe ori cand trebuie sa ii alegem atributul care sa il defineasca. Poetul Ionel Muscalu, omul politic Ionel Muscalu, experimentatul in administratie Ionel Muscalu , toti au fost prezenti la lansarea de carte a …prietenului meu, Ionel Muscalu
Poetul Ionel Muscalu a cules aprecieri remarcable de la critici de seama ai judetului Giurgiu pentru opera sa deosebita, iar asta nu o spun eu, ci multitudinea de vorbitori prezenti la evenimentul cultural al inceputului de an. Cei ce isi doresc sa-si formeze o parere personala despre viata si opera poetului Ionel Muscalu pot citi fragmente din carte pe blogul sau http://ionelmuscalu.blogspot.com

Organizatorul Ionel Muscalu a reusit sa faca un eveniment real din lansarea cartii sale in sala Cafenelei Actorilor din Teatrul Valah care, la modul efectiv, a devenit neincapatoare, multi dintre participanti nemaiavand locuri, foarte multi dintre cei prezenti alegand sa sa ramana in picioare pentru a participa la eveniment.

Omul politic Ionel Muscalu a reusit prin lansarea cartii sale la orele 13. si 13 minute sa lase fara prea multi ziaristi conferinta de presa a PDL programata in aceeasi zi la orele 13 pentru ca cei mai multi si unii dintre cei mai de seama ziaristi ai judetului Giurgiu au preferat sa participe la lansarea cartii poetului Ionel Muscalu in detrimentul subiectelor prezentate in conferinta de presa de catre politicienii PDL.

Prietenul meu, Ionel Muscalu, a oferit timp de mai multe de doua ore autografe tuturor participantilor la evenimentul cultural ocazionat de lansarea cartii sale, a oferit gratuit carti fiecaruia dintre ei, singurul vaduvit de bucuria unei carti fiind subsemnatul, cel care ii cunoaste indeaproape opera din blogosfera.

Nu vreau sa inchei inainte de a nota cateva impresii personale de la eveniment.

1.Dintre toti vorbitorii prezenti la eveniment, singurul care a vorbit din suflet despre omul Ionel Muscalu a fost Vicepresedintele Consiliului Judetean Dumitru Gavrila.

2.In ciuda criticilor mele obisnuite la adesa domnului M.Ionescu, astazi, ca gazda a evenimentului, domnia sa a avut o prestatie apreciabila dovedind ca este un un comentator profesionist pentru orice tip de eveniment.

Si 3. Tot ca impresie personala spun ca poeziile lui Ionel Muscalu au avut rezonante deosebite in cadrul evenimentului, in functie de persoanele care le-au recitat, pentru ca, poezia ca si muzica se potriveste unui interpret mai mult decat altuia, in cazul de fata emotia maxima fiind transmisa salii de actorul Toma Vasile,

La Ora 13:13, In 13 – Ionel Muscalu Respira Brume Si Bea Zapezi! http://opiniagiurgiu.ro/timp-liber/cultura/la-ora-1313-in-13-ionel-muscalu-respira-brume-si-bea-zapezi/

DISTRIBUIE

TAGURI

La ora 13:13, in 13 - Ionel Muscalu respira brume si bea zapezi!

In data de 13, la ora 13 si 13 minute, Ionel Muscalu, in calitate de poet, isi lanseaza un nou volum de versuri.
Ionel Muscalu – nu stiu cand are timp sa scrie… Ziua administrator de judet, seara liberal, iar noaptea tarziu poet… Daca nu se temea de apocalipsa, ar fi putut astepta cu lansarea pana in 2013… Ar fi fost interesant…
Respir brume, beau zăpezi! – acesta este noul volum de poezie.
Poetul ne spune pe blogul sau ca va oferi gratis trei carti (desi ar fi fost in tema cu 13, nu-i asa?). Criza ii vine in ajutor si cititorii vor intelege…

LANSARE DE CARTE IONEL MUSCALU

Scris de Mihaita Grigore
Vineri, 13 Ianuarie 2012 10:20
Astazi, 13, la ora 13:13 poetul giurgiuvean Ionel Muscalu isi lanseaza cel mai nou volum de versuri. *Respir brume, beau zăpezi*! Ofer 3 carti gratis celor mai obiective comentarii despre poemele mele.In acelasi timp cu lansarea, voi anunta castigatorii.Comentariile se fac aici pina astăzi, joi, orele 24.00. Cartile si transportul sunt gratis, pe cheltuiala autorului. In caz de incendiu, voi sparge geamul si voi oferi premii speciale. Juriul va fi pur subiectiv si este format din mine si editor! Salutari si Doamne ajuta!

Puterea în degringoladă!!!

2012-01-14T02:36:00.002+08:00

•    Ieșirea de astăzi a lui Traian Băsescu este o dovadă a degringoladei din zona puterii. Faptul că președintele se substituie guvernului, vine cu inițiative legislative, cum și când trebuie dezbătute, când trebuie retrase, este o încălcare flagrantă a Constituției. Practic, în tot acest interval, guvernul, primul ministru și ministrul Sănătății au lipsit complet din dezbaterea publică cu privire la sistemul sanitar, la Legea Sănătății. Dezbaterea a fost purtată, din partea puterii, doar de președintele Băsescu, care nu are nicio atribuție și nicio expertiză în acest domeniu.
•    Traian Băsescu, cel care propovăduia întoarcerea la popor, a acționat acum sub imperiul fricii de același popor. Acest lucru arată clar faptul că sfârșitul acestei puteri corupte și profund anti-democratică se apropie.
•    Gestul președintelui de a-i cere premierului retragerea proiectului de Lege a Sănătății reprezintă o reușită a societății civile, a opoziției politice și a tuturor celor care au avut curajul să ia o poziție publică împotriva inițiativei actualei puteri și a măsurilor care loveau în cetățean, în interesele pacienților și într-o structură funcțională precum sistemul de urgență. Românii pot răsufla ușurați că au scăpat de un risc major.
•    În România s-a dat semnalul că doar prin unitate - societate civilă, parteneri sociali, opoziție, putem stopa abuzurile lui Traian Băsescu și ale guvernului pe care-l conduce. Doar împreună putem reuși să ne impunem punctul de vedere. Românii încep să reacționeze la aberațiile lui Traian Băsescu.
•    Astăzi s-a demolat mitul impus de Traian Băsescu, acela că puterea poate face orice. Iată că avem mijloace să ne opunem. Tot ceea ce contează este mobilizarea și implicarea noastră.
•    Este inadmisibil faptul că președintele Băsescu și puterea nici în ceasul al 12 nu-și asumă responsabilitatea. Șeful statului a ieșit să dea vina pe popor, să ne spună răspicat că cetățenii României nu merită o reformă în sănătate.
•    Este nevoie de o reformă a sistemului sanitar, dar proiectul avansat de putere nu însemna reforma sistemului sanitar, ci punerea patrimoniului sistemului sanitar la dispoziția clientelei politice, transferarea costurilor pe umerii categoriilor defavorizate, anularea dreptului la sănătate, distrugerea unui sistem funcțional.
•    Dezbaterea despre reforma în sistemul sanitar nu se rezumă la acest proiect de lege și nu se încheie când decide Traian Băsescu. USL va depune un proiect care să reformeze sistemul sanitar în interesul cetățeanului, nu al clientelei de partid.
•    O adevărată reformă în sănătate va putea fi făcută cu consultarea tuturor celor implicați, cu consultarea tuturor actorilor politici, putere – opoziție, ținând cont de interesele pacienților. Sănătatea nu are culoare politică!

--

„Ostaticul... Respiră Poezie"

2012-01-13T02:09:00.000+08:00

2012-01-12T16:07:00.001+08:00

Mâine, 13, la ora 13:13 voi lansa cel mai nou volum de versuri. E adevărat că am aşteptat să ningă!
A NINS DE SF. IOAN!
Deci e adevărat,
Respir brume, beau zăpezi!
Ofer 3 carti gratis celor mai obiective comentarii despre poemele mele.In acelasi timp cu lansarea, voi anunta castigatorii.Comentariile se fac aici pina astăzi, joi, orele 24.00. Cartile si transportul sunt gratis, pe cheltuiala autorului. In caz de incendiu, voi sparge geamul si voi oferi premii speciale. Juriul va fi pur subiectiv si este format din mine si editor! Salutari si Doamne ajuta!

România nu va reduce taxa pentru podul Giurgiu-Ruse, aşa cum a promis guvernului de la Sofia

2012-01-12T13:16:00.002+08:00

România nu va reduce taxa pentru autovehiculele care trec peste podul de la Dunare din zona localităţilor Giurgiu-Ruse, având nevoie de banii atraşi din aceasta sursă, în pofida deciziei guvernului de la Sofia de a reduce unilateral acest tarif.

Decizia autorităţilor române de a menţine taxa la actualul nivel este indicată într-un document oficial înregistrat la Guvern la sfârşitul anului trecut, exact în perioada în care Simeon Djankov, vice-prim ministru şi ministru de Finanţe al Bulgariei, anunţa, după o vizita efectuată în România, că a primit asigurări că autorităţile de la Bucureşti se pregătesc să reducă la rândul lor taxele pentru trecerea podului peste Dunăre.

În vara anului trecut, guvernul bulgar a redus taxa pentru autoturismele care traversează podul dinspre Ruse spre Giurgiu de la 12 leva (6 euro) la 4 leva (2 euro). Taxa de pod din direcţia Giurgiu – Ruse, stabilită de România, nu a fost însă modificată, fiind menţinută la echivalentul a 6 euro. Guvernul român a dat însă repetate dovezi de neseriozitate. Spre exemplu, în primăvara anului 2010, după o discuţie cu prim-ministrul bulgar, premierul Emil Boc afirma că speră ca maşinile să circule “cu mai puţine taxe” peste podul Giurgiu-Ruse încă din sezonul estival al acelui an. El anunţa că cele două guverne analizează posibilitatea eliminării taxelor pentru maşinile care trec podul peste Dunăre la Giurgiu-Ruse, măsură care să fie aplicată în etape, începând cu o diminuare a sumei de plată şi ajungându-se ulterior la desfiinţarea taxei. Podul dintre Giurgiu şi Ruse este la acest moment singurul peste Dunăre aflat la graniţa dintre Bulgaria şi România, fiind traversat zilnic de aproximativ 900 autovehicule.

Albumul de poze neclare

2012-01-12T04:56:00.000+08:00

Amintiţi-vă ce cuvânt aţi strigat la venire,
Ce anume aţi privit prima oară,
Privirea tâmpă a tatălui de odinioară,
A mamei era obosit solidară.

Amintiţi-vă ce cuvânt aţi strigat la plecare,
Cum aţi căzut din picioare,
Un pic sofisticat, un pic ciudat,
Fiindcă era veritabila ieşire şi ultimul act.

Amintiţi-vă ce i-aţi spus în primul vis,
Ce cuvânt solemn în iubire aţi deschis,
Cum un anotimp aţi ales cuvinte ce nu mint
Şi cum, atunci când le-ţi găsit, era totul sfârşit.

Amintiţi-vă prima seară de vară,
Cuvântul acela spus de voi pe afară,
În gura marii bucurii copilăreşti,
Că puteţi face lucruri ştrengăreşti.

Amintiţi-vă cuvântul spus la altar,
Privirile din jur, ce-n ochii de jar
Aveau şi refuz şi mândrie şi stele,
Iar voi nu aveaţi nici măcar timp de ele.

Amintiţi-vă cândva-ul din cuvântul cuvânt
Şi pielea şi oasele şi stelele şi cerul şi când
Aţi făcut acea poză a cuvântului dor,
Fiindcă-n amintire se păstrează uşor.

Rugă

2012-01-11T03:35:00.002+08:00

Doamne, Tu mi-ai dat rădăcini pe terase,
Mi-ai găsit un rost în lăturişul sufletului meu,
M-ai umplut de evlavie şi de sfinte lacrimi,
Mi-ai întins un deget în Canaanul răbdării,
Mi-ai adus neînsetarea şi liniştea trupului.
Doamne, Tu m-ai scos din lupta cu mine însumi,
Mi-ai lăsat sete de viaţă să-mi covârşesc emoţiile,
Doamne mi-ai deschis ochii să văd splendorile lumii,
Pe lângă care treceam orb ca o cârtiţă,
Mi-ai limpezit pietrele de apa verde,
Ca să pot trece printre râuri de lavă şi sânge,
Doamne, m-ai scos din Egipt de atâtea ori
Şi mi-ai arătat tot ce are lumea mai bun,
Dar, Doamne, mi-ai dat efemeritatea macului,
Zborul libelulei şi stilul covârşit de dor al privighetorii,
Ca să nu uit că într-o zi îmi voi scălda fericirea
În mare mila Ta!
Aşa că, Doamne, Te rog încă ceva,
Lasă-mi clipele frumoase în loc
Până când cerurile vor lua foc!
Ca să-mi văd lumina ochilor mei,
Înveselind lumea cu cântecul ei.

PAN

2012-01-11T02:23:00.000+08:00

Te văd când ştiu că trăieşti lângă cineva
pe care nu-l cunoşti ca pe mine.

Hodinească-n bucurie
Viţa de argint şi ţapi,
Dilatând în sindrofie
Prozatori şi fii napi.

Nai privit cu cerul gurii
Cu cerneală şi-ncordat,
Scrie frigul pluş al lumii
Printre trestii animat.

Prin bodegi mai rupe o moarte,
Disponibil la iubit,
Obosind caprine-n parte,
Ca un faun ruginit.

2012-01-10T19:49:00.002+08:00

Prietenia la nevoie se cunoaste sau Comentati si veti fi comentati! Respir brume, beau zapezi

2012-01-10T03:15:00.003+08:00

Cred ca vom avea ce vorbi pe aici! Vineri, 13, la ora 13,13 voi lansa cel mai nou volum de versuri. E ADEVARAT CA AM ASTEPTAT SA NINGA! A NINS DE SF. IOAN! DECI E ADEVARAT, Respir brume, beau zapezi!Ofer 3 carti gratis celor mai obiective comentarii despre poemele mele.In acelasi timp cu lansarea, voi anunta castigatorii.Comentariile se fac aici pina joi, orele 24.00. Cartile si transportul sunt gratis, pe cheltuiala autorului. In caz de incendiu, voi sparge geamul si voi oferi premii speciale. Juriul va fi pur subiectiv si este format din mine si editor! Salutari si Doamne ajuta!

Clovnii

2012-01-09T07:02:00.000+08:00

Viaţa era din ce în ce mai toxică,

Toţi oamenii trăiau altceva,

O parodie a propriei existenţe,

În care ei îşi luaseră la revedere

De la ei înşişi. Alegând să le facă altcineva cinste

Cu o altă viaţă, cu o realitate copleşitoare, de spectacol.

Toţi trăiau în pielea actorilor pe care îi jucau,

Fără detaşare, rolurile li s-au prins pe faţă,

De suflet, neştiind că evenimentele curente

Sunt trecătoare, curente şi evenimenţiale,

Trăind cu vina propriei lor încercări

De a supravieţui zilei de mâine,

Doar mâinele curgându-le prin vene,

Aservindu-i, ca să nu-i ucidă foamea,

Nu mai există idei, doar umilinţe,

Nu mai există duetul, tangoul cu soarta,

Nici zurbagii deranjanţi,

Ci numai oi unice,

Gata să dea pastramă

Din turma aceasta,

Sperând că nu e rândul ei.

Bine că a mai rămas ceva,

Deşi e clar,

Asta nu este viaţă !

Mama -primăvara noastră eternă

2012-01-08T22:43:00.002+08:00

Tu ai venit pe lume să-mi fii mamă,
Să crezi în mine şi să mă dezmierzi,
Să mă înconjuri cu îngeri, când mi-e teamă,
Să mă iubești oricând, orice să crezi.

Tu ai pe lume doar două păcate,
Cu siguranță două-s despre mine,
Căci te-ai trufit cu mine peste poate,
Lăsând în urmă dragostea de sine.

Eşti înger, ştiu şi eu şi multe stele,
Cu care ai stat de vorbă nopţi întregi,
Veghindu-mi somnul sau rugând pe ele,
Să-mi dea o cale în vremile vitregi.

Mi-ai fost şi vis, oglindă, drum în viaţă,
Mi-ai dat şi hotărâre şi speranţă,
Mi-ai fost şi leagăn, sânul plin de dor,
M-ai alăptat cu cer şi adevăr.

Eşti şi acum o lebădă şi-o zână
A lacului acela fermecat,
Unde-am murit şi am simţit o mână,
Prin gândul tău pe loc m-ai înviat.

Trec anii peste tine, mamă,
Privind imaginile acelea de demult,
Te văd şi soră şi copilă iară,
În mintea mea eşti tânără oricând.

Ai şi nepoţi, ca ghiocei în viaţă,
Mărgăritare sfinte, râzi, le vrei,
-Copile, spui, priveşte doar în faţă!
Un abur creşte peste ochii tăi.

Şi ştiu atunci că primăveri eterne
Le porţi în suflet, ca să ni le dai,
Când vieţile ne sunt blesteme,
Tu ne renaşti iubind în flori de rai.

Cadouri De Sfântul Ion

2012-01-07T23:48:00.001+08:00

Hibernalia

2012-01-07T08:18:00.000+08:00

Scriam acum doi ani Despre presa din Giurgiu… într-o clipă de amintire

2012-01-07T05:03:00.001+08:00

În 11 septembrie 1930, Aristide Briand a rezumat cu o amară ironie eşecul proiectului său referitor la organizarea unui regim de Uniune Federală Europeană: « Ideea Uniunii Europene a primit un coup de chapeau de la poeţi şi aceasta a pricinuit un prejudiciu. Ideea era deja într-o vitrină. Eu sper să capete un loc mai bun într-un muzeu » . Astăzi Uniunea Europeană este o realitate, dar foarte puţini îşi amintesc de proiectul acestui precursor al ideii.
Astăzi, Giurgiuveanul apare cotidian, alte patru gazete giurgiuvene sunt săptămanale sau bisăptămanale, dar mai sunt giurgiuveni, mai cu seamă cei mai varstnici care îşi amintesc că-n nebunia anilor ’90, la Giurgiu apărea un cotidian, apoi un cotidian din săptămânale pe care scriitorul, ziaristul remarcabil care este Dan Mucenic reuşea să le facă să existe, cu păcatele şi frumuseţea unui act artistic, cu nebunia unui dute-vino Giurgiu-Alexandria, cu şpalturi, miros de tipografie proaspătă şi nopţi nedormite, cu tineri care voiau nu să facă presă, nu să trăiască din presă, ci să trăiască pentru un vis legat de cum se poate face presă independentă în Giurgiu, ca Liliana Nicolae, Irina Peia, Ioan Mănăilă, Mirela Neaţă, Gelu Brebenel, Cosmin Cretu, Gabriel , Marian Stancu, Costel Spânu, subsemnatul, Costel Chiosea, Pepi Mustăţeanu, fetele lui Gene, Monica Gherghi, Claudiu Cimpoieru şi atâţia alţii. Nu aş vrea să se supere pe mine ceilalţi seniori ai gazetăriei giurgiuvene, Ion Gaghii, Emil Talianu, Liviu Popazu, Traian Metaxa, Florian Tincu, dar acel spirit de la Giurgiu Express şi " niciodată nu mi-e lene că lucrez la firma Gene", ne-a dat o identitate giurgiuveană unui mare număr de tineri pe care Dan ne hârjonea, ne ispitea cu experimente. Eu am fost pus să fac multe din ceea ce astăzi s-ar face cu camera ascunsă. Am lucrat la gazetele locale, întâi cu domnul Emil Talianu, apoi cu domnul Ion Gaghii şi apoi cu profesorul Dan Mucenic. Însă cea mai lungă experienţă giurgiuveană de presă a fost la Radio Giurgiu, unde Călin Eliade era redactor şef şi m-a primit fără ca Mihai Preda, patronul de-acolo, să ştie şi oarecum chiar împotriva voinţei lui. Apoi m-am împăcat excelent şi cu Mihai, si cu ceilalti. Am fost, dupa aceea, coleg de platou în televiziunea Techno Sat cu Denisa Cristescu, Camelia Bigan, Mariana Ciobanu, Mihai Decu, Pepi Mustateanu, Dixi, Dan Ofiteru şi multi altii. În radio am lucrat bine şi cu Gim Diaconescu şi cu Daniela Neagu şi cu Liliana Nicolae, şi cu Ioana Popescu, şi cu Emi B, si cu Nicuşor Popescu… Apoi, am scris, mai mult sau mai putin constant, în “Giurgiu Express” şi-n “Informaţia de Giurgiu”, alături de Gelu Brebenel, Ioan Mănăila, Sorin Berbeniciuc, Traian Metaxa, Gil Mocanu şi Cosmin Creţu, cu care Dan Mucenic mă pusese să fac echipă, înainte la cotidianul din hebdomadare. Liliana Nicolae fusese poreclită atunci, sper că datorită vitezei cu care îşi făcea materialele ca un adevărat profesionist, obiectiv, cinstit, fără patimi, într-un fel anume, pe care nu-l amintesc pentru a nu crea confuzii politice. Apoi şi ea şi familia Năeştilor şi alţii au plecat la Bucureşti, unde au devenit numărul unu în presa naţională în domeniul lor de competenţă. Liliana Nicolae a fost premiată ca şi redactor de la BBC, ca şi redactor de la Radio România Actualităţi pentru acurateţea informaţiei, originalitatea perspectivei din care a fost tratat subiectul, obiectivitatea abordării şi capacitatea temei alese de a genera dezbatere publică. A fost reporterul anului la nivel naţional. Acum am regăsit-o scriind în Giurgiuveanul prieteniei ei şi m-am bucurat că am avut aceeaşi idee şi că Vasile Arcanu şi Marcela Petcu au acceptat. Totuşi, acum, când există două televiziuni locale, care încearcă şi fac zilnic eforturi de a-şi prezenta marfa în ştiri şi emisiuni, când avem un post de radio important în judeţ, când deja piaţa media locală are stass-ul ei, când unul dintre săptămânale rezistă datorită eroismului directorului şi echipei editoriale , când toţi colegii din presa locală muncesc pe puţin, ca să realizeze mult, eu mi-aş dori acea frumoasă nebunie a anilor ’90 când mă gândeam să îmi impun ca slogan:”Voi fi mereu slab şi al dracului!”.
Ca să parafrazez ce spunea Nichita, aşa cum scoţienii îşi umplu castelele cu stafii, noi ar trebui să ne umplem lipsa noastră de castel cu stafia unora care nu calcă pe aici, care ne văd de la distanţă şi care ne judecă în lumina spectrală a unui viitor anunţat. Cu sau fără Dan Mucenic se face presă zilnică la Giurgiu. Presă care aprinde pasiuni, care naşte monştrii nerăbdării, care dezghioacă trompetele în floarea unei primăveri electorale în care se nasc domni pe propriile lor inimi, doar fiindcă sunt daţi la ziar. Neavând nimic cu dreptul la imagine al unor cetăţeni, care fac parte din populaţia gânditoare şi ideofixă a polititichiei din alba-dalba Isarlâc, mă întorc la foştii şi actualii mei colegi din presă, cot la cot, umăr la umăr, cu cineva, cu ceva, cu cândva, cu undeva, cu din cauza şi-i poftesc să avem cinstea a consemna mofturile zbuciumate ale viitoarei perioade ca-n imortalitatea ‚,D’ale Carnavalului“, având tendinţa de a rămâne importanţi pentru urbe şi nemuritori măcar în spiritele noastre.


Dan Mucenic spunea...: La multzi ani, inainte de orice, draga prietene Ionel Muscalu! Evocarea ta, plina de caldura, mi-a amintit de o perioada traita cu intensitate, cu incredere si sperantze, ca o clipa de nebunie surpinsa din intamplare de un fotograf cu inspiratzie de poet si intuitie de gazatar. A trecut un deceniu si jumatate de la acea aventura grava, prin care, la Giurgiu, au coexistat - lucru nemaintalnit pana atunci, dar nici dupa - doua cotidiene. Tu esti inca foarte tanar, ai a nutri sperante mari. N-as spune ca pe mine ma apasa varsta, dar asteptarile s-au imputzinat, la fel ca parul si puterile. Asta nu inseamna ca n-as porni, fara ezitare sau spaime pe acelasi drum de odinioara, chiar daca pasesc mai agale si simt mai des nevoia de odihna. In ceea ce te priveste, ai pornit o frumoasa cariera, pe care sunt sigur ca o vei incununa stralucit, mai devreme sau mai tarziu, dupa cum vor voi vremurile, sub care suntem, orice-am face si oricat ne-am impotrivi acestui gand. Dar indiferent ce vei face si incotro te va duce viatza, nu uita indemnul (mult) mai varstnicului tau priten, acela de a-tzi urma harurile cu care natura te-a inzestrat cu asupra de masura. NU lasa, asadar, sa-tzi treaca ziua fara necesara hrana a lecturii si nu lasa stiloul cu penitza uscata. Restul sunt, adesea, simple amagiri. Ma gandesc si acum cu drag la totzi cei enumeratzi de tine (chiar la totzi!, stii bine ca nu pot purta ranchiuna cuiva, indiferent de feluritele intamplari ale vietzii), purtat de acelasi dor care m-a tot readus, prin timp, in targul de care sufletul meu se va simtzi intotdeauna legat. Si azi as porni intr-acolo, convins ca as gasi tineri carora invatzaturile mele sa le fie utile. Pentru ca n-a pot face, timpurile fiind acelea pe care le stim cu totzii, dar mai ales cei de-un leat cu mine, nu-mi ramane decat sa te imbratzisez de la distantza si, prin tine, pe giurgiuvenii daruitzi scrisului. In fine, o urare:RAMANETZI VII!

Un tigru-dragostea

2012-01-05T15:14:00.000+08:00

Dragostea nu are dimensiuni, termene, abilitati, lungimi, latimi.
Dragostea nu este o floare, chiar daca se hraneste cu flori de la florarie,
impachetate frumos, atente, ingrijite sau cu cele din campuri salbatice.
Dragostea nu este o rumegatoare, chiar daca se hraneste cu flori.
Dragostea nu se vinde si nu se da gratis, nu se ia de la piata.
Dragostea nu este parfum, nici roua, chiar daca se prelinge in aer in stropi sau vapori.
Dragostea nu este un obiect, un inel diamant, o verigheta, un act la primarie, un lantisor,
o bratara de aur, platina.
Dragostea nu inseamna nici macar un copil, doi copii, trei copii,
Priviti la vedetele lumii....
Dragostea poate sa nu-ti fie data niciodata, iar cand ti-e data
poti sa nu stii ca esti posesorul unei bijuterii de pret,
fiindca dragostea nu este o bijuterie, nici o ploaie nu este,
chiar daca la fel de hranitoare sunt.
Dragostea este un tigru, nu un leu, fiindca leii ataca in haite,
dar nici tigru nu este dragostea,
fiindca ea te sfasie fara a te rani mortal.
Dragostea este rasarit sau apus, orizont sau zenit,
indiferent de ora, anotimp sau caderi de meteoriti.
Dragostea este insensibila cu asupra de masura
la cat de sensibili sunt indragostitii,
care cel mai adesea se cred singuri in doi
in portile universului privind Luna.

GRAŢIA A PATRA,

2012-01-04T14:38:00.000+08:00

un soi de scrisoare, dar nu psalm

Aici, la noi, Dumnezeu ne lasă să ne facem de cap,
Ne lasă să ne îngropăm în manele şi-n bere,
Ne lasă să ne ascundem în peşterile prostului gust.
Aici, la noi, Dumnezeu ne dă lumină din spaime,
Ne depăşeşte uşor de parcă ne-ar deparazita,
Ne lasă să simţim mai curat pe de-a-ncetul.
Aici, la noi, Dumnezeu ne răsuceşte ca pe nişte frunze
Ne învârte în ţigara lui de tămâie şi smirnă,
Ne înghesuie lăturiş în rost, uitându-se în ochii noştri.
Câteodată, noi-frunze, noi-păsări, noi-petale,
Simţim în preajmă că Dumnezeu ne pune la masă
Şi-atunci ne dăm cu capul de praguri de sus.
Indiferent de rasa noastră, aici, la noi, spaimă nu e,
Dumnezeu ridicat din împietrirea privirilor noastre
Ne zâmbeşte scuturând frimiturile din barbă.
Doar presiunea străzii şi stresul din capul nostru
Ne împiedică să vorbim cu el. Altfel
Graţia aceasta ne-ar fi cuprins şi pe noi.

DE DUNĂRE

2012-01-04T03:55:00.000+08:00

Perfecţiunea a fost descoperită.

Este responsabilitatea clasică

Ridicată la rang de artă

De malul ostroavelor verde sălbatic

Rănind apele blânde de Dunăre

Cu succesive castele de nisip fin.

În ciuda dicţiei bolborosite

A bulboanelor de la piciorul Podului,

Manierele de paj ale Mocanului

Taie aerul în două cu panaşul

De salcâmi al pălăriei sale.

Agurida din viţele căţărate

Prin sălcii dă explicaţii

Despre neîmplinitele visări.

Îngânând starea de fericire.

Raţia de părăginire

2012-01-03T02:19:00.001+08:00

N-am cuvinte de laudă pentru legendă.

Omul a pierit gol şi s-a făcut statuie.

Oricâtă purpură am pune fantasmelor noastre,

Ele se uită în trecut asemeni păsărilor călătoare.

Năclăit de adevăr, prezentul ezită între clisă şi cer,

Supravieţuind doar fracţiuni pentru a deveni evocare,

De aceea distrug sistematic arhivele

Şi-mi majorez rodnic raţia de părăginire lucidă.

Pentru că doresc să zbor dincolo de halucinaţiile

Amintirilor.

Ne îmbolnăvim, vorbind de sănătate

2012-01-02T09:25:00.002+08:00

Azi n-am să divaghez pe nici o temă,

Cu toţii ştim că-n lume sunt omizi,

Poveşti din frunze, simboluri de stemă

Şi-o stea de lut din ciob de cărămizi.

Aceeaşi lume, doar repovestită,

Schimbând regina din dicţionar,

Cu roata, spada, funia, ursita

Ce o transformă-n sfântă-n calendar.

O lume languroasă prinsă-n aventură,

Atât din carne, tot zvârlind păcate,

Pe care în orice formă o pui, e tot tortură

A enigmaticei lipsiri de libertate.

Fandăm cuvinte, ne uimim cu scheme,

Ne îmbolnăvim, vorbind de sănătate,

Ne sărăcim prezentul prin dileme,

La care dau bogaţii răspunsuri reşapate.

Un cântec, un pahar, un sân, o crupă,

Un cal, o vânătoare, o mare, o nălucă,

Un teatru absurd, război cosmicizat,

Când adevărul simplu e E=mc².

La multi ani! Incepem un nou an, sa vedem ce facem cu el.Cristina Branco Ai Vida

2012-01-02T06:39:00.000+08:00

Bă, fiţi nobili! Caragiale veghează dintr-o noapte furtunoasă!

2012-01-02T00:53:00.002+08:00

Tuturor oamenilor de treaba: Happy New Year (ABBA)! Vreau să vă urez ceva extraordinar, Ca în noul an să fiţi plini de har!

2011-12-31T23:29:00.000+08:00

Vreau să vă urez ceva extraordinar,
Ca în noul an să fiţi plini de har!
I want to wish you something amazing:
Be full of divine grace!
Je tiens à vous souhaiter quelque chose d'étonnant:
Soyez pleins de la grâce divine!
Quero desejar-te uma coisa incrível:
Ser cheia de graça divina!
Quiero desearle algo sorprendente:
Estar lleno de la gracia divina!
Ich wünsche Ihnen etwas Erstaunliches:
Voll der Gnade Gottes!
Θέλω να σας ευχηθώ κάτι καταπληκτικό:
Να είναι γεμάτη από θείας χάριτος!
Искам да ви пожелая нещо невероятно:
Бъдете пълни с Божията благодат!
Sana bir şey şaşırtıcı diliyorum:
Ilahi lütuf dolu olun!
Я хочу пожелать Вам что-то удивительное:
Будьте полны божественной благодати!
Haluan toivottaa teille jotain ihmeellistä:
On täynnä Jumalan armoa!
Noriu palinkėti Jums kažkas nuostabų:
Būti pilnas Dievo malonės!
Azt akarom, hogy szeretném, ha valami elképesztő:
Legyen teljes az isteni kegyelem!

איך וועלן צו ווינטשן איר עפּעס אַמייזינג: זייַן פול פון געטלעך חן!

Ik wens jullie iets geweldigs:
Vol zijn van de goddelijke genade!

Anul care vine
Să ne fie bine,
Sa traim de toate,
Să avem sănătate
De 30 karate,
Să avem fericire
Câtă omenire,
Să avem dragoste
Toată-n suflete,
Să fim sănătoşi
Şi cei mai frumoşi,

La multi ani! 2012 sa fie doar puntea fericita spre o viata lunga si implinita!

Urare

2011-12-30T20:11:00.000+08:00

. .
Clopotele norilor,
cu ding-danguri de ninsoare,
la-nceputul orelor,
iată-le, bat ora mare.
Crugul anului se schimbă,
un cuvânt rămâne-n urmă,
însă prea frumoasa limbă
niciodată nu se curmă,
ci azvârle înainte
noi urări, numai de bine,
prevestite de cuvinte
ninse sus, în înălțime:
Să vă fie anul-an,
suplu ca pe râuri unda,
să nu fie bolovan
peste suflete secunda,
nori să fie doar de ploaie
peste câmpuri jos, la vale,
niciodată să-ntretaie
raza fragedă de soare:
fie aerul curat
plin de păsări liniștite,
niciodată sfâșiat
de lungi fumuri stalactite;
limpede vă fie apa,
verde pururea pământul,
nu vi-l tulbure cu sapa
semnul rău înnămolindu-l;
pasul zvelt și luna albă,
gestul mâinii prietenos,
niciodată steaua slabă
cu luci mohorât de os;
pâinea să vă stea pe masă
aburindă, aburind
gheața ultimă rămasă
pe ferestrele din gând;
pură fie-vă zăpada,
încălzind la subțioară
floarea albă din livada
înflorită-n primăvară.
(Nichita Stanescu)

La multi ani! 2012 sa fie anul reintrarii noastre in rostul normal al unei vieti normale, intr-o tara normala, nu intr-una cu -25%! La multi ani tuturor prietenilor dinRomânia şi din întreaga lume!

2011-12-30T19:55:00.000+08:00

DE PRIN VII…

Vorbind astăzi despre ieri, fulguind a primăveri,

Printre blestemate zboruri împăiate de prigorii,

Adun fapte prinse-n şoaptă lângă mâna mea cea dreaptă

Şi rup ceasuri ce scâncesc dulci secunde armenesc

La mijloc de nopţi bogate-n curcubee diamantate.

Taina visului armonic bând cucuta teutonic.

O port ca pe verighetă pusă pe deget cochetă.

Iluzoriu ca o glumă ce se leagănă-n picioare

Împletind cu fantezie rugăciuni întâmplătoare

Vând potire de Ostrov cu fineţuri de albastru

Şi mă legăn ca un cal din galop în trap buiastru.

Vorbind astăzi despre ieri, răsărit simţit de tauri

Potopesc podgorii dragi aruncând din frunte lauri,

Cu paharul de cleştar tot moşesc la berze sfinte,

Adunând de prin Cotnar poama dulce şi cuminte,

Ca să strâng în vine soare de Pietroasă-ntăritoare,

Iară vis aborigen prind dintr-un Jidvei peren,

Biciuit ca grâu-n raze Drăgăşaniul pus în vase,

Strânse-n vesela-mi figură.

Mă trăiesc doar cu căldură.

Cuvintele

2011-12-29T14:46:00.001+08:00

de Ionel Muscalu

Cuvintele nu se azvarl pe pagina, nici macar pe fereastra,
nici macar nu se potrivesc, nu se mestesugesc, nu se mesteresc,
ele nu se judeca, nici nu se rumega, nu se fumeaza cuvintele,

Ele trebuie asezate sfios,
lasate sa se foiasca inca,
sa se miste, sa susure, sa fosgaie,
sa-si limpezeasca, sa-si traiasca, singure sensurile.

Cuvintele trebuie tratate cu rabdare,
cu solutii speciale, scoase din istorii personale,
culturale, senzoriale, individuale,
Ele se pipaie si uneori se dau de la Domnul.
Alteori vin din legume, soare si apa,
din aer - eterice sau din pamant - sferice.

Cuvintele nu se zgandaresc si nu se zadara,
cuvintele tactil se aluneca pe langa corp,
cuvintele se fosnesc, dar nu ca paginile, nu ca banii,
ci ca sensurile pline ale obiectelor, ale lucrurilor,
cu ale lor senzatii nocturne,
cand isi trosnesc oasele de aer si sticla
prin toate ungherele caselor, ca niste mistere.

Cuvintele se viseaza ziua, uneori pe tocuri,
si se dumiresc noaptea, cand ele te viziteaza,
in timp ce tu ti le asterni in liniste si-n anvergura lor,
in amintirea cutelor sapate la ochi, la gura, la frunte.

Cuvintele se strecoara prin semnele de punctuatie,
cum strecura prin sedila bunica branza:
Asta la om, asta la paseri, asta la porci!
Cuvintele nu-s de aur au de platina,
cuvantul aur fiind atat de scurt,
cat si apa, cat si cer, cat si aer,
iar cuvantul diamant fiind slefuit,
ca de aer pasarea zburatoare,
nu zburatacitoare,
ci cea coboratoare din soare.

In clepsidrele noastre fosnind a clipe
la timpul trecut,
cuvintele obisnuite se duc,
cele importante trecand
nu in viitor,
ci prin ziceri si combinatii
de alte si alte maini generatii.

Ce splendoare universală eşti tu, Nichita!

2011-12-29T07:35:00.000+08:00

Ce splendoare universală eşti tu, Nichita!

Să tăinuieşti tăcerea unui înger
Atât de blond, atât de hămesit
De porţii mari de aer până-n cer
Ar fi iubit, ar fi trăit, ar fi iubit.

Să spui de el, gândindu-te la viaţă,
La verdele ei verde ca de mac,
Când adevărul spus de el ni se răsfaţă,
Ca o vocală pusă-n cozonac.

Să dormi de el, şoptit cum se cuvine,
Lucid şi fără vâsle de la glezne adunând,
Mascul lucind printre întinse vine,
Înţelepţind tristeţile pe rând.

Să ţopăi despre el, ca şi o capră neagră
Acolo sus în munţii respiraţi,
Cu demâncarea prinsă-n luna întreagă
Pe cobiliţa vremii sărutaţi.

Să hărăzeşti îmblânzitorilor de catedrale
O turlă sus, mai lângă Dumnezeu,
Să clocoteşti de vieţi universale
Curbate-n sus, invers de curcubeu.

Vorbirea trează să i-o porţi în minte
Şi să miroşi ca teii când e ceaţă,
Să cazi din înger către cele sfinte
Şi înarmat să zbori spre-o nouă viaţă.

Apoi, din coaja ta de ou funebru,
Născut să mori, adăugat la frig,
Să te-alăptezi cu visul unui dor celebru,
Înfulgerat de Ana pusă-n zid.

Cu sânge gros să-i scrii onorul,
Râzând-plângând cu şapte vieţi,
Nerisipire din delfin-cocorul
Cântării pe care-o aştepţi!

Dor de apocalipsa

2011-12-28T22:10:00.000+08:00

...Şi atunci sfârşitul lumii s-a prezis,

Să fie mai târziu, doar dinadins!

Oamenii aveau în sânge dorul de Apocalipsă,

Ca şi când din cauza fluturilor galbeni ne râde foamea,

Când fideli zăpezii,lăsăm urme-n starea

De amăgiţi ai sorţii,folosiţi din scutec,

Deşi nici o gropa nesăpată-n drum

N-ar primi înţeleptul ce-i rănit acum

La numita Eva s-a trezit Adam

S-o sacralizeze fără paravan,

Iar dacă iubirea se ascundea-ntr-un măr,

Omul cu preludiul, mirosind sindrom,

A fugit de acasa într-o sfântă lipsă,

Ce ne aminteşte de Apocalipsă.

Dar fiindcă zemoasă experienţă avea,

Se ascundea prin bozii şi se însera

Într-un peisaj de pictorial,

Arhetip turistic,deci deloc banal,

Care costă mult,astăzi chiar o viaţă,

Din cer la pământ,noapte,dimineaţă,

Conştientizare a marii prostii

A născut relaţii, cu prunci mai întâi ,

Ucişi de rău, din prea multă muncă,

Că-n Apocalipsă e mereu osândă,

Deci să nu ne mire că-n sânge purtăm

Chiar Sfârşitul Lumii şi îl tot cărăm

Prin pământ şi bulgări, astăzi este scurs

De la un copil la bunic apus.

Uitarea cu turtă dulce

2011-12-28T13:45:00.000+08:00

De mâine sigur am să îmbătrânesc

Şi am să-ţi uit mirosul pielii,

Cu vinul vechi,cleştar ceresc,

Îţi beau sărutul cotropirii cărnii.

De mâine sigur am să îmbătrânesc,

Căci ard şi acum în sânge îngeresc

Poveri de fructe în serile prea-lungi.

Şi-ţi voi aduce turte dulci.

De mâine sigur am să îmbătrânesc

Şi am să-mi bat în cuie ţâţânile odăii,

De ispite leneşe să mă feresc,

Când scumpe tolăniri voi vinde ploii.

De mâine sigur am să îmbătrânesc,

Fiindcă tu pleci alint sfinţit în somnuri,

Plin de păcate o să înfloresc,

Din fum şi ceţuri ridicându-ţi domuri.

Scăpat aşa de soarta rătăcită,

Voi împila prin zâmbete ursita,

Căci ameţit de învârtitul sorţii,

Mi-am prins în riduri însăşi harta morţii.

Prin zăpezile pure ale copilăriei

2011-12-26T06:53:00.003+08:00

Nu ştiu de ce atunci când am primit invitaţia de a scrie aici, m-am gândit imediat la mituri, ca la vehiculele ce au umplut spaţii socio-culturale întregi cu poveşti care au avut mai ales rolul de a transmite o serie de legende, practici tradiţionale şi chiar oprelişti ce se puneau în comportamentul omului în vreme de sărbătoare, dar mai ales în timp de post. Sacralitatea evenimentelor la care se face referire adesea ne-a fost transmisă fie direct, fie subtil, nu doar prin obiceiuri, prin »aici faci aşa, aici faci aşa », că aşa spune cultura şi tradiţia, dar mai ales prin cântecele ritualice sau de colindă, prin aluzii fine, bătrâneşti (doar bunicii ştiu să rezolve toate problemele nepoţilor, fără să îi supere deloc !). Reale sau imaginare, povestind despre oameni sau entităţi supranaturale, istoriile noastre personale ne trimit ele însele în timpurile mântuirii şi ale începutului fiinţei noastre, când mici fiind şi foarte cucernici, ne închinam la toate icoanele şi beam agheasmă în fiece dimineaţă pe stomacul gol, după ce ne spălasem faţa şi mâinile, după care ne începeam ziua cu Tatăl Nostru şi abia aşteptam să mergem la biserică împreună cu bunica, iar dacă nu ne lua, o aşteptam aşa cum mă aşteaptă acum pe mine Andrei să vin de la suprmarchet. Mereu zilele sărbătorilor de iarnă miroseau a gutui puse în fereastră să alunge moartea şi a foc de lemn de salcâm din pădurea bufniţelor cu ochi mari şi rotunzi, apoi mai erau o mulţime de mirosuri şi de sentimente, din ce în ce mai amestecate, din ce în ce mai alerte, odată ce se apropia Crăciunul. Îmi amintesc biciul pentru Pluguşor, împletit de bunica Marina şi sfârcul de mătase ( Vârf flexibil al cozii animalelor, al biciului) pus ghiduş de bunicul Marin să dea aerului zbateri şficuitoare, dar şi clopoţelul pe care nu voiam să îl port la nicio sărbătoare, ca să nu zică lumea că sunt mic. Mai era buhaiul pe care îl trăgeau băieţii mari pe drum şi-n care ni se spunea că vom fi băgaţi dacă nu suntem cuminţi. Plugul–plug de lemn acoperit de brazi şi împodobeli după cum îi tăia capul pe unii şi pe alţii. Însă cred că toţi ne amintim trăiştile pline cu covrigi şi mere de Dâmboviţa, aduse de merari sub coviltire şi schimbate cu bunica pe grâu sau pe porumb încă din noiembrie. Mirosea în traista de bumbac a toamnă de deal şi în mintea mea era mereu livada Popii Stelică din Fieni, fratele bunicii, care cădea într-una de plină ce era şi trebuia susţinută mereu cu araci, ca să nu se strice recolta. O văzusem doar de două ori, dar n-am uitat-o nici acum!Sigur, istoria noastră bulversantă ne crea ceva probleme. Moş Gerilă ne aducea stilouri chinezeşti şi banane sau portocale ascunse prin diverse colţuri de cămară, ca să nu stricăm bucuria moşului. Crăciunul era mereu Crăciun. O sărbătoare cu guiţat, tăiat de porc, pârlit de porc, sfinţirea porcului şi neapărat brezarea copilului cu degetul mare înroşit de sânge pe frunte, ca să fie sănătos tot anul ce vine. O vedeam atunci pe bunica venind repede cu oala cu tămâie să scoată dracii din porcul ce trebuia curăţat nu doar de păr prin foc şi jeg prin apă, ci şi de tot ce-i fusese dat să audă aşa omenesc tot anul, mai ales când primise sârma în rât sau când rupsese poarta şi plecase cu ea în cap pe uliţă.

Acum îmi dau seama că noi n-am ştiut ce e aceea uliţă, până nu am învăţat la limba rusă că e o stradă, care nu e ştrase şi nici corso! Deh, subiectivism românesc! De fapt, bunicii mei foloseau cuvântul “drum” pentru tot ce tăia satul prin laterale, restul erau poteci, iar în centru era şoseaua. Aveam voie să ieşim la drum şi să ne repliem pe poteci, dar la şosea nu mergeam decât însoţiţi. Iarna însă spaţiul se deschidea mirific, liniile orizontului de aşteptare se topeau sub tălpicile saniei, fie cea mare cu cai, fie cea mică, cu copii sau cu bunic, iar trestiile deveneau simple jaloane pe imensul patinoar. Mai ales când făceam drumuri lungi ne plăcea, fiindcă eram înveliţi în velinţe şi sub noi aveam preşuri, toate ţesute la războiul din tindă, unde era clacă mai tot timpul şi auzeam cele mai grozave poveşti.Pregătirea în sine de drum începea cu o seară înainte. Bunica scotea ciorapii de lână, cojoacele din odaie şi le aducea în “casă” lângă foc, ca să stea calde când le îmbracă ăştia mici. Tot atunci noi mergeam cu bunicul să luam un cal sau doi de la nea Stan sau de la altă rudă, fiindcă el nu avea cal. Asta era o treabă bărbătească şi plină de aventuri, iar noi ne simţeam haiduci şi am fi şi cântat dacă nu se întorcea ăl bătrân să ne taie elanul. Nu aveam voie să cântăm pe drum, că nu eram Stanca proasta ! Pe urmă, pregătirea în sine nu mai conta, însă ştiam că trebuie să ne trezim foarte de dimineaţă, dar tot nu dormeam până nu auzeam o poveste adevărată care i se întâmplase lui Bâtu (iar ne venea greu să înţelegem ce e cu băţul ăsta, fiindcă mereu avea alt prenume) cu iele, zâne, draci, ţapi fantomatici, până adormeam de frică.

Dimineţile însă erau direct din basm.Pomii aveau bărbi de promoroacă, albul gârlei îngheţate ne oferea cel mai solid şi fastuos patinoar, iar troienele, în care cădeam cu cizmele noastre de cauciuc, luate cu coadă şi greutăţi de la Motanul încălţat, nici nu mai contau. Plutea o duioşie sobră în aer că-ţi lipea nările doar dacă îndrăzneai să respiri. Bunicul scoatea sania din curte, apoi pe noi ne urca şi ne învelea în sanie cu velinţe şi cu blăni de oaie argăsite de el, în timp ce bunica închidea porţile. Urma câte un drum printr-un vis troienit nu numai de aduceri aminte, cât şi de bandajele albe ale chiciurei întinse pe crengile dezgolite. De obicei mergeam cu treabă în câte un sat la şase-şapte kilometri, dar nouă ni se părea că trecem peste mări şi ţări, cu siguranţă treceam peste văi , dealuri, ape îngheţate şi poduri martore la cheful lipsit de evlavie al vizitiului de ocazie, care-şi mâna caii cu cele mai spectaculoase îndemnuri, pe care ştiam că nu avem voie să le repetăm nici măcar în şoaptă. Aşa se apropia seara magică a Ajunului. Repetam întruna Sus la Poarta Raiului, Florile dalbe şi alte colinde pe care numai bunica Marina le ştia şi nu vroiam deloc să învăţăm partea cu ne daţi ori nu ne daţi. Păi ce, cântam cele mai frumoase cântece şi ei aşteptau să îi întrebăm dacă ne dau! Era normal să ne dea, nu-i aşa ?! Trăiştile ne cam împiedicau la mers. Erau neapărat albe şi ne atârnau de gât. Şi atunci eu am zis cam aşa- auzi, eu cred că noi suntem stupizi!Ăilalţi râdeau, dar moşul nu râdea. Nu, doar tu, dar nu eşti stupid, eşti prost, că de când e lumea asta, aşa s-a dus lumea la colindat!Îi auzeam pe ăilalţi râzând pe înfundate:stupidule! Râdeau puii de ţăran, nu fiindcă eram prost, ci fiindcă inventam cuvinte ca să nu fiu ca ei.Dar trecusem drumul şi am cântat îngereşte cu toţii. „Taci puiuţe nu mai plânge, florile dalbe, când m-oi duce, ţi-oi aduce, florile dalbe, două mere, două pere şi-un buchet de floricele”. Eram convins că florile dalbe sunt fulgi de îngeri ce cad prin zăpezi.

Aveam o mulţime de covrigi, de colăcei, de nuci şi de mere, ba şi câteva bomboane lipite de colăcei, mai aveam şi o mulţime de lumânări (raţia pe cel puţin o lună, fiindcă erau destule seri în care aveam lumină de la lampă şi muzică de la Vocea Americii). Oamenii mari ne primiseră cu bucuria venirii noastre, a micului nostru grup de cuceritori hibernali, chiar dacă ne curgea nasul, stâlceam unele cuvinte sau ne împiedicam la refren, când unul o lua înainte, iar altul tot insista cu florile dalbe, de parcă ne aşteptaseră tot anul şi comentau sincer cu noi despre venirea micului Prunc şi despre plânsul lui, ba câte unul ne punea şi întrebări suplimentare. Atunci noi credeam că Bethleem este pe undeva prin judeţ sau pe aproape prin poveştile bunicilor şi îi întrebam dacă au văzut peştera naşterii, fiindcă o iesle ca aceea aveam toţi acasă, iar despre vaci, boi, oi, unii ştiau mai multe decât cărţile încă necitite.Când am ajuns acasă am pus fiecare grămada lui pe o pânză întinsă special de bunica. Ne-am numărat comorile. Eu am mai mulţi covrigi! Eu am mai multe bomboane!Apoi am mâncat şi ne-am culcat. Urma dimineaţa o altă tură şi trebuia să fim printre primii, ca să mai aibă gospodinele ce să ne pună în traistă. Iar dimineaţa, nu înţeleg de ce, taina noastră o ştia tot satul, care răsuna de Bună dimineaţa la Moş Ajun!, deşi eu insistam că ajunul era seara, cete de copii trecând ba pe stânga, ba pe dreapta gheţii, ca să taie satul în două. Colţul acela ferit de lume, colţul acela plin de mister, mai există şi astăzi şi cu toate acestea mie îmi este dor de acel tărâm al zăpezilor, al troienelor uriaşe pe care abia le escaladam, fiindcă acolo părea că se strânseseră toate misterele originare ale lumii mele, seara când bunicul meu cizmar ne citea în latineşte dintr-o carte secretă a lui, spunându-ne să luăm aminte, iar iezii şi mieii, băgaţi în casă la căldură, ţopăiau prin pat sau pe covoare, ca să ne strice nouă fântânile magice din coceni de porumb. Nu ştiu cum se organizau datinile, nici ce folclor se cânta prin zonă, dar ştiu că am colindat de-adevăratelea şi nu ca proştii prin purele zăpezi ale copilăriei.

Apoi, când eu însumi am îneput să înţeleg că dragostea aceasta a omului pentru Dumnezeu este mai mult decât orice dragoste, am încercat eu însumi să scriu pentru a deveni poet cântat în nopţi geroase de copii frumoşi şi plini de sinceritate. Am reuşit un pic să alung ciulinii viforului din nişte suflete, încălzindu-le cu:

Muguri calzi de tămâioară

Muguri calzi de tămâioară,

Lerui ler, lerui ler,

Peste lume se pogoară

Pruncul Domn din Bethleem.

Peste lume se pogoară

Pruncul Domn din Bethleem.

Azi cu lumini de inimi calde

Ne luminează la fereşti,

Din cerurile acum curate,

Îngerii dalbi, ne dăruiesc.

Şi-şi ning din aripi dalbii fluturi,

Nemuritori şi minunaţi,

Cu flori ne calcă prin săruturi,

Îngerii toţi, îngerii toţi.

Muguri calzi de tămâioară,

Lerui ler, lerui ler,

Peste lume se pogoară

Pruncul Domn din Bethleem.

Peste lume se pogoară

Pruncul Domn din Bethleem.

Pătrunde-n casa ta, Sărace

Şi-n casa celui mai bogat,

Dar grijă are acum de tine,

Că o duci rău şi eşti sărac.

În Noaptea de Crăciun vestită,

Maica din cer veghează lin,

În orice casă, pe orice plită,

Să fie brad şi-un strop de vin.

Muguri calzi de tămâioară,

Lerui ler, lerui ler,

Peste lume se pogoară

Pruncul Domn din Bethleem.

Peste lume se pogoară

Pruncul Domn din Bethleem.

Şi-ţi vin în inimă colinde

Din vremuri când ai fost copil,

Când aşteptai pe lângă streşini,

Să-ţi umpli traista cu senin.

Cu mere, cu covrigi, bomboane

Şi cu poveşti cu ger nespus,

Copilăria noastră vine

Mereu cu Domnul mai presus.

Muguri calzi de tămâioară,

Lerui ler, lerui ler,

Peste lume se pogoară

Pruncul Domn din Bethleem.

Peste lume se pogoară

Pruncul Domn din Bethleem.

26.12.2011

Colind cu stea Ionel Muscalu

Colind cu stea
Ionel Muscalu
Te tot caut stea de cerCu beteala albă-n ger,Cu beteala roşă-n sângeCine stă şi cine plânge.Te tot caut stea de humă,Om de lacrimi şi de mumă,Om de cer şi om de steaDupă mare mila Sa.Te tot cat, să te-mplinesc,Stea de gerul pământesc,Să-mpletesc cerul cu huma,Să aduc în pântec muma,Să alăpteze stea de sus,Pruncul cel venit ce nu-s,Să lipească huma meaDe împărăţia Sa,Să lipească cerul meuDe iubire şi de-s eu,Să aducă mai în mineCerul, huma, limpezime,Ca să pot Să-L spun pe El,Dumnezeu şi Prunc şi CelDăruit să dăruiască,Născut ca să ne iubească.Stea de cer şi Stea de humăOm din Tatăl nu din mumăOm din ceruri ca şi noiDoamne, adu-ne înapoi!

Muguri calzi de tămâioară

2011-12-25T22:43:00.000+08:00

Acest colind, pe versurile mele, mi-a fost transmis de un prieten . Versurile Ionel Muscalu, Muzica şi interpretarea Costel Chiosea.
Dacă mai aveţi chef de colindat , daţi un ochi şi o ureche pe aici!

Întâlnire cu îngerul de Crăciun

2011-12-25T22:27:00.001+08:00

Sarea din ochi mi se varsă în sânge,

Speranţa în mare şi oceanul mă plânge,
Un înger mă încearcă în azi, ca în ieri,
În suflet înec azi şi mâine tăceri.

Lumina aceea va spune ce simt,
O clipă înainte de a ştii cine sunt,
Cu toate acestea noi ne credem buni,
Creând prin ocazii, bucurii şi minuni.

Indiferent de vise, indiferent la moarte,
Domnul e cu tine şi viaţa ţi-o împarte,
Lăsând mai puţin din rău pentru om
Şi luând El potirul amar, de Domn!

Să nu uit om să fiu în lume şi faptă,
Fiindcă Domnul Iisus ne-a dat prima dată
Puterea de a învia şi din morţi şi din viaţă,
Aşa cum pe cer soarele se răsfaţă.

Să rămân mereu viu, mereu om, mereu clar,
Îmi zâmbeşte al meu înger, aşa plin de har

Vă colind cu Katharsis - Colindăm iarna şi vă urez din partea mea

2011-12-23T04:08:00.002+08:00

Dragi prieteni de peste an,

acum vă spun La multi ani!

Să aveţi sarbători cu bine

şi în anul care vine!

Moşul să vie încărcat

şi de n-o fi cu bănat ,

să aducă în case la noi

doar trifoi cu 4 foi,

una pentru fericire,

una numa pentru iubire,

una pentru sănătate

şi alta pentru dreptate

sau pentru cele ce vreţi,

c-aveţi voie s-alegeţi!

Să vă fie casa plină de iubire şi odihnă! La mulţi ani!

Rudolph

2011-12-22T23:31:00.000+08:00

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie

Un foarte bun coleg din Giurgiu despre un mare om al României şi un subiect mereu important:PERDELELE DE PROTECŢIE

(Epopeea discretă a unui bondar îndrăgostit de o stea ) Stea cu trenă

Nu mă interesează Valentine s day!

Prefaţă la Ostatic la ferestrele vieţii - Cel care scrie grădini

Comoara de la marginea curcubeului

Prins

Să nu crezi în sărăcia destinului!!!

Cântec de dor de cei ce nu mai sunt

Hibernalia

Mori de frig

Si daca in ierni zapada acum are o miza…

Culori

Copacul din tabloul cu îngeri

Bă, fiţi nobili! Caragiale veghează dintr-o noapte furtunoasă!

Cărţi Audio: I.L.Caragiale - 1 Aprilie (28.I.1979 )

Incertitudine

Cântec de dor de cei ce nu mai sunt

S-a spart tăcerea, s-a spart frica!

CLOPOTE

Mori de frig

Ionele, vor veni şi troienele!

Zăpezi de azur

Memoria copacului

Apelul președintelui PNL, Crin Antonescu, cu prilejul ”Mitingului pentru libertate”

Din prea multă dragoste

Poezia, mai apetisanta decat sampania... | Opinia giurgiuveanului

RĂSĂRIT

Si daca in ierni zapada acum are o miza…

Respir Brume, Beau Zăpezi

Respir brume, beau zăpezi!

http://fotomagica.ro/#/content/Evenimente-Events/Lansare%20de%20carte%20Ionel%20Muscalu/Fotografiileevenimentului

http://wwutube.com/embed/qTCkrLFr8ys" frameborder="0" allowfullscreen>

http://giurgiu-net.ro/2012/01/13/respir-brume-beau-zapezi/#more-19373

La Ora 13:13, In 13 – Ionel Muscalu Respira Brume Si Bea Zapezi! http://opiniagiurgiu.ro/timp-liber/cultura/la-ora-1313-in-13-ionel-muscalu-respira-brume-si-bea-zapezi/

Puterea în degringoladă!!!

„Ostaticul... Respiră Poezie"

România nu va reduce taxa pentru podul Giurgiu-Ruse, aşa cum a promis guvernului de la Sofia

România nu va reduce taxa pentru autovehiculele care trec peste podul de la Dunare din zona localităţilor Giurgiu-Ruse, având nevoie de banii atraşi din aceasta sursă, în pofida deciziei guvernului de la Sofia de a reduce unilateral acest tarif.

Albumul de poze neclare

Rugă

PAN

Prietenia la nevoie se cunoaste sau Comentati si veti fi comentati! Respir brume, beau zapezi

Clovnii

Mama -primăvara noastră eternă

Cadouri De Sfântul Ion

Hibernalia

Scriam acum doi ani Despre presa din Giurgiu… într-o clipă de amintire

Un tigru-dragostea

GRAŢIA A PATRA,

un soi de scrisoare, dar nu psalm

DE DUNĂRE

Raţia de părăginire

Ne îmbolnăvim, vorbind de sănătate

Cu toţii ştim că-n lume sunt omizi,

Poveşti din frunze, simboluri de stemă

Şi-o stea de lut din ciob de cărămizi.

Aceeaşi lume, doar repovestită,

Schimbând regina din dicţionar,

Cu roata, spada, funia, ursita

Ce o transformă-n sfântă-n calendar.

O lume languroasă prinsă-n aventură,

Atât din carne, tot zvârlind păcate,

Pe care în orice formă o pui, e tot tortură

A enigmaticei lipsiri de libertate.

Fandăm cuvinte, ne uimim cu scheme,

Ne îmbolnăvim, vorbind de sănătate,

Ne sărăcim prezentul prin dileme,

La care dau bogaţii răspunsuri reşapate.

Un cântec, un pahar, un sân, o crupă,

Un cal, o vânătoare, o mare, o nălucă,

Un teatru absurd, război cosmicizat,

Când adevărul simplu e E=mc2.

La multi ani! Incepem un nou an, sa vedem ce facem cu el.Cristina Branco Ai Vida

Bă, fiţi nobili! Caragiale veghează dintr-o noapte furtunoasă!

Tuturor oamenilor de treaba: Happy New Year (ABBA)! Vreau să vă urez ceva extraordinar, Ca în noul an să fiţi plini de har!

Urare

La multi ani! 2012 sa fie anul reintrarii noastre in rostul normal al unei vieti normale, intr-o tara normala, nu intr-una cu -25%! La multi ani tuturor prietenilor dinRomânia şi din întreaga lume!

Cuvintele

Ce splendoare universală eşti tu, Nichita!

Când adevărul simplu e E=mc².

Acest colind, pe versurile mele, mi-a fost transmis de un prieten . Versurile Ionel Muscalu, Muzica şi interpretarea Costel Chiosea.
Dacă mai aveţi chef de colindat , daţi un ochi şi o ureche pe aici!