Nişte Seri de după « Dikanka »

Ce bucurie a fost pe mine când am aflat că am fost premiat la Moştenirea Văcăreştilor de la Târgovişte!

Un festival naţional cu pretenţii şi cu vechime, un festival al unei şcoli de poezie, un loc al sentimentelor în Chindie, în care numai strada principală cu numele ei de Calea Domnească şi răsuflă a istorie până departe în veacuri. Eu venisem cu rata.

Cel mai mult însă m-a bucurat, recunosc, întâlnirea cu Ştefan Caraman, cu Ştefan Ion Ghilimescu, cu „Dinastia Ciorăneştilor” şi mai ales cu serile acelea speciale în care tineri poeţi, laureaţi sau simpli căutători de reclamă în percepţia estetică citeau într-un stil uneori teatral şi aproape de extaz, alteori ridicol, din propria lor creaţie, seri sfărâmate lângă ruinele Cetăţii de scaun în intro cu o ţuică fiartă şi încheiate româneşte cu mămăliguţă cu sarmale şi vin la carafă de lut.

Să fii văzut atunci poezie, să fii reprodus atunci proze, să fii aclamat atunci monologurile abisale şi cu o muzică de o inegalabilă prozodie !

Călcam cu atenţie pe ruinele unui trecut eroic şi sângeros într-o înserare tipică Târgoviştei, cu gândul la examenul de a doua zi, pe care nu doream să-l pierd nici în ruptul capului. Încercam să-i conving pe organizatori să-mi dea premiul înainte de premiere, fiindcă a doua zi mă duceam să dau un examen important pentru viaţa mea, iar premierea avea loc abia a treia zi, la fel de spectaculos, ca şi întreaga desfăşurare a festivalului.

Pe de altă parte, eram foarte curios să aflu ce resorturi interne extraordinare, convisese juriul că merit acel premiu, de vreme ce la Giurgiu niciodată nu am reuşit să conving.

Trimisesem câteva proze, pe care nici nu le citisem cuiva, nici într-un caz nu le publicasem şi mi se păreau îndeobşte eşuate printre număratele pagini de proză scrise de mine. Iluzia că ezitările mele în a dezvălui această latură prozaică a relaţiei mele cu muza se face vinovată de eşecurile mele giurgiuvene, mi-a fost spartă în bucăţi de vicepreşedintele juriului care mi-a spus că el a insistat ca eu să primesc locul I-îi pentru că şi el este grec, dar fiind singurul grec din juriu nu a reuşit să-i convingă decât să primesc locul al doilea. Mi-a zis că scriu ca un grec.

Dan îmi zisese să scriu cum povestesc, ca un povestaş care călătoreşte sub lună ca să nu se schimbe obiceiurile şi să-mi ascult soarta. Eu vroiam, întotdeauna mi-a plăcut să fac pe interesantul, să scriu ca Unamuno (Problematica Eurilor a dezbatut-o şi Miguel de Unamuno. Trei Ioni sunt în unul singur:

1. Ion cel real, cunoscut doar de Creatorul sau;

2. Ion cel ideal al lui Ion niciodata cel real si adeseori foarte deosebit de acesta ;

3. Ion cel ideal al lui Toma; niciodata Ion cel real si nici Ion al lui Ion, ci adeseori deosebindu-se foarte mult de amandoi.), să fac exerciţii de realism fantazat ca Hemingway şi să prind din umorul extraordinar al lui Mark Twain.

Iar domnul acela, un scriitor cu barbă, îmi povestea despre neamul lui minunat…

Grecii mei erau de fapt nişte giurgiuveni, pe care nici nu-i cunoşteam, ci despre care doar auzisem. Povestirea o scrisesem într-o seară La Calul Bălan, când lăutarii cântau de inimă albastră, iar bătrânul acela beţiv s-a împiedicat şi a căzut peste masa unde nişte indivizi cu feţe de infractori goliseră a treizecea butelie de Murfatlar.

La început au vrut să-l bată, dar el, cu o replică de profesor universitar ratat din cauza alcoolului, i-a pus la punct ironic şi au dorit să-l cinstească. A refuzat cu demnitate şi a ieşit din cârciumă strigând că altădată el ar fi făcut moarte de om pentru un aşa afront, însă o singură dată i-a ajuns.

Ţăranul din mine, cu scorniri sau realităţi deformate până la limita bântuirii de fiinţa vie care a generat metamorfoza şi imaginara realitate, s-a oprit înainte de a merge prea departe. Grecul meu bătrân murise de durere, încercând să-şi salveze fiul, care ucisese din gelozie şi ură, dar în loc să-l ajute, îi pecetluise astfel destinul, atât el, cât şi mama lui fiind accidentaţi mortal de un tramvai în timp ce se îndreptau spre puşcăria în care tatăl alesese să stea în locul celui tânăr. Vestea l-a dus la sinucidere. Destinul nu-i iartă pe greci nici când fac daruri, fie în bine, fie în rău…

Nu ştiu de ce în noaptea aceea am citit din Borges până dimineaţa, gata să prind până la urmă cheia rescrierii aceleiaşi cărţi de către toţi scriitorii. Urma să dau la Universitate un examen foarte important, care nu avea în mod direct atingere cu Borges. Apoi, dimineaţa, cam pe la tăiatul cocenilor, am mers la Mânăstirea Dealu să mă rog pentru reuşită şi chiar înainte de micul dejun m-am întors la hotel. Eram mândru de mine, că reuşeam să-mi distribui, vorba lui Caraman, tinereţea prin areal într-un mod atât de incitant, când m-am dus să-l caut pe domnul Ghilimescu să-mi dea premiul înainte de premiere, apoi, ca tigrul lui Borges voiam să-mi las urma în mâlul malului unui râu al cărui nume nu-l ştiu şi, constituit din tropi literari să mă înfiinţez în faţa unor personaje reale, colegii mei pe care să-i surprind încă odată. N-am primit niciodată diploma, doar banii câştigaţi ca premiu.

Trist, am plecat acoperit de fumul şi praful unei alte rate spre Bucureşti, dintr-o autogară slinoasă din Târgovişte, lăsând în urmă, pentru a o regăsi mai târziu, atmosfera extraordinară a unui loc din centru în care în fiecare seară chiar poţi face poezie, dacă nu cumva pleci înainte de vremea în care să ţi se întâmple ceva ca lumea.

„Acum vă povestesc vouă. Ce va mai fi mâine?”

GLOSSA, de Mihail Eminescu

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.



Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.



Nici încline a ei limba
Recea cumpana-a gândirii
Inspre clipa ce se schimba
Purtând masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.



Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.



Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.


Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama.



Nu spera când vezi miseii
La izbânda facând punte,
Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dânsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.



Cu un cântec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.



De te-ating, sa feri în laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.



Tu ramâi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.

(1883, decembrie)

Cu tot dezgustul, vă stau la dispoziţie!

Exersând participarea la evenimente, văd din ce în ce mai mult nevoia de a căuta sprijin în altă parte, undeva unde nu e loc pentru dispute, undeva unde lucrurile s-au lămurit deja. Mă uit în jur, iar reperele sunt strâmbe, mă uit mai sus, către conducători, dar în afara provocărilor, laşităţilor, a jocului la două sau mai multe capete, văd doar vlăstarele trădării altoite pe propria lor micime. Mă uit intuitiv la miracolul pe care îl avem la îndemână, la Crin Antonescu şi îmi dau seama că unii deja refuză evidenţele-acesta este viitorul preşedinte al României. Citind în semnele timpului şi descifrând disperarea FSN-ului, PSD_PDL, de a-şi perpetua puterea prin oricare dintre matrozii prostănaci ai baroniadei locale, forţele ce se coalizează pe faţă împotriva lui Crin Antonescu înseamnă doar 15% dintre români, restul este praf în ochi, prin intermediul sondorilor de 4 000! Ca să avem o compensare în bine, trebuie să  le arătăm prietenilor, colegilor, vecinilor adevărul- Crin Antonescu are cu 3% mai mult decât Geoană şi îl va snopi pe Băsescu în turul 2. Pe 6 decembrie, seara, voi bea şampanie, de la cei care au ţinut pariul, chiar în euforica ataraxie a unei lumi căreia îi voi sărbători agonia, acompaniat de fiorurile glasului meu de cobe:  e timpul căderii camarilelor, a clicilor şi a îmbuibaţilor. Până atunci, cu  tot dezgustul, vă stau la dispoziţie!
Prietenilor mă gândesc să le ofer un dar rar, .

Glossă

a lui Mihail Eminescu.

Cum am ajuns să sărbătoresc Halloween-ul?

Deşi sunt împotriva tuturor importurilor occidentale legate de tradiţii, mai ales în detrimentul propriilor noastre sărbători, astăzi m-am trezit cioplind şi colorând un dovleac. Fiul meu se pregăteşte de Halloween, care este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de multe popoare din lumea occidentală, ea răspândindu-se în secolul al XIX-lea prin intermediul imigranţilor irlandezi din Statele Unite ale Americii. Ea este sărbătorită în noaptea de 31 octombrie, deşi în unele ţări data sărbătorii variază — de exemplu, în Suedia este sărbătorită în prima sâmbătă din noiembrie. Numele provine din limba engleză, de la expresia All Hallows' Even, numele sărbătorii creştine a tuturor sfinţilor, sărbătoare cu care Halloweenul a devenit asociat în ţările unde predomină creştinismul occidental — catolic şi protestant, deoarece în aceste culte creştine, ziua tuturor sfinţilor este sărbătorită pe 1 noiembrie. Specific pentru Halloween este dovleacul cioplit, care reprezintă Lanterna lui Jack. Cu ocazia acestei sărbători, copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte personaje şi colindă pe la case întrebând „Trick or Treat?” (Păcăleală sau dulciuri?), ca o ameninţare că dacă nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsă. În alte ţări Halloween este serbat prin parade şi carnavaluri.
Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Halloween
Aşa că a trebuit să mă ocup să îi confecţionez sau să îi cumpăr costum, toţi colegii lui de grădiniţă au. A trebuit să mă ocup de dovleac, toţi taţii colegilor ori mamele lor se ocupă de treaba asta. Şi, chiar dacă în sinea mea mă bucur doar pentru că vrem să fim interesaţi de cum se integrează fiul nostru, în şi mai sinea mea cred că ar trebui să ne păstrăm sărbătorile, să le cultivăm cu aplomb şi dăruire. Altfel, în această supă mondială de cultură, nu vom conta nici cât  pătrunjelul din ciorbă. Tocmai de aceea, cred că de mâine mă apuc să îi aduc traista de colinde acasă.

Pe Basescu... nici copiii nu-l mai suporta!

In timp ce se afla in mijlocul unei multimi la Craiova, in Parcul Tineretului, presedintele Traian Basescu a fost amenintat cu un postol de jucarie.




Un copil s-a furisat printre SPP-isti si a indreptat un pistol catre Traian Basescu, informeaza Adevarul.



Speriati, agentii au sarit imediat sa il apere pe presedinte si sa dezarmeze copilul, insa imediat si-au dat seama ca era vorba despre un pistol de jucarie.



Copilul a primit, drept pedeapsa, cateva castane in cap din partea SPP-istilor.

De ce nu îl suport pe Traian Băsescu?

Nu îl suport pe Traian Băsescu.
Nu îi suport gaşca de ciraci, răspândaci, suflători în ureche şi specialişti în apariţii televizate.
Nu îi suport gloata care stă în spatele lui şi fură ţara până la os.
Nu îl suport pe Traian Băsescu, mai ales din cauza Elenei Udrea, a Monicăi Iacob Ridzi, a lui Gheorghe Pogea, a lui Radu Berceanu şi a altora.
Nu îl suport pe Traian Băsescu, pentru că în 2004 am muncit pentru el.
 Am muncit pe brânci, până dimineaţa. Am muncit cu toţi liberalii şi i-am urcat în spatele nostru pe PD, ca să îi trecem râul.
PD-ul avea atunci 6%.
Şarpele crescut la sân muşcă.
A muşcat încercând să distrugă PNL-ul, un partid de tradiţie, condus extraordinar de bine de către Călin Popescu Tăriceanu.
Tăriceanu l-a tăvălit efectiv pe marinarul Băsescu, utilizând diplomaţia, politeţea, onestitatea, bunul-simţ.
Nu îl suport pe Traian Băsescu, fiindcă se joacă de-a Dumnezeu într-o găleată cu apă.
Nu îl suport pe Băsescu, pentru că în timp ce guvernul Tăriceanu se lupta cu puhoaiele pe bune, el îşi punea un fes pe cap şi se plimba prezidenţial.
Nu îi suport fesul, fiindcă nu există fes prezidenţial, nu există în uzanţe,  iar mie mi-ar fi plăcut să ştiu că cel care mă reprezintă, mă reprezintă elegant, chiar şi atunci când eu nu pot fi elegant.
Nu îl suport pe Traian Băsescu, pentru că  aduce golănia la rang de politică de stat, deşi nu este nici pe departe aşa cum vrea  să pară, promovând  băşcălia şi demagogia.
Nu îl suport pe Traian Băsescu, pentru că a distrus educatia României.
Nu îl suport pe Traian Băsescu, pentru că o pune pe Elena Udrea să se tragă din el, iar ea o face public.
Pentru că mai am un milion de motive pentru care nu îl suport pe Traian Băsescu, mă opresc aici, cu gândul că va mai urma.
Totuşi...
Nu îl suport pe Traian Băsescu, pentru că se filmează când bea şpriţ şi se urcă la volan. Aşa, ca să ne arate că el este preşedinte.
Şi încă una: nu îl suport fiindcă a reuşit să pună pe toată lumea să se certe cu  toată lumea în România, în timp ce toţi avem o stare mizerabilă de trai.

ECONOMIE – Varujan Vosganian dénonce une fuite du budget de l’Etatwww.lepetitjournal.com

L’ancien ministre des Finances, Varujan Vosganian (PNL), craint que le déficit budgétaire de l’Etat ne dépasse 8% à la fin de l’année si le gouvernement intérimaire reste en place jusqu’à l’élection présidentielle - à noter que la proposition du président Basescu de désigner Lucian Croitoru comme nouveau Premier ministre n’a pas encore été validée par le Parlement.

La Roumanie dépasserait ainsi la limite de déficit de 7,3% imposée par le FMI. Vosganian estime que la dette publique pourrait également augmenter de 15 milliards d’euros en 2009. "Depuis quelques semaines, il y a une force centrifuge qui part de la Trésorerie vers les zones d’intérêt du PD-L", a déclaré Varujan Vosganian ce dimanche à Cluj, lors d’une conférence de presse. "Il s’agit d’une hémorragie de fonds du budget central vers certains budgets locaux et vers certaines sources clientélistes du PD-L", a-t-il ajouté. La rédaction (www.lepetitjournal.com / Bucarest) mardi 20 octobre 2009

Zilele şi orele trec tot mai repede. Undeva se ţine un AMR al trecerii aceseti perioade prin viaţa noastră. Ştiu sigur că după 06 decembrie vom avea un alt preşedinte decât cel de astăzi. Aseară la Tvr 1 am văzut un Crin Antonescu stăpân pe sine, gata să îşi asume mandatul de preşedinte cu demnitate şi pentru demnitatea românilor. Talentul şi geniul său, alături de steaua norocoasă pe care se vede că o are, face din Crin Antonescu nu doar un preşedinte de succes al României, ci şi din România o ţară gata să reintre în concernul ţărilor importante ale Europei. O Românie în care sistemele mafiote mai noi sau mai vechi îşi dispută întâietatea cu o sfâşietoare lipsă de bun simţ şi o ostilitate pe măsura intereselor lor. Noi îi vedem pe cei doi lupi rupându-se între ei, doar pentru a deveni şefii haitei, în mârâielile haitei însetate de carne şi oase proaspete.
Crin Antonescu , cu eleganţa-i caracteristică"E limpede, dupa cateva zile de campanie electorala, ca exista oameni care fac efortul de a ne convinge (...) ca suntem condamnati sa alegem intre doi candidati care exprima perfect acest sistem in care traim si pe care il vor duce mai departe daca vor castiga. Se sugereaza ca nu avem de ales decat intre Traian Basescu si Mircea Geoana, ca nu avem de ales decat intre o dictatura vulgara a lui Traian Basescu sau, daca asta nu ne convine, pastrarea mai departe a sistemului ticalosit, cum a fost el numit, nesimtit sau nepasator, cum ii spun eu, pe care sa-l reprezinte la vedere domnul Geoana si pe care sa-l coordoneze, sa-l conduca si sa-l pastoreasca in continuare grupurile de baroni care sunt in spatele domnului Mircea Geoana. Cu alte cuvinte, avem de ales (...) intre clanul Basescu si baronii lui Mircea Geoana", a declarat Antonescu.Candidatul PNL la Presedintie a afirmat ca doar prezenta masiva la vot va putea duce la o schimbare profunda.

Mesaj pentru tinerii din România şi din judeţul Giurgiu

Am aflat că PDL-ul nu mai are acces la inimile alegătorilor în judeţul Giurgiu, indiferent câţi poştaşi ar trimite Rădoi să adune semnături, indiferent câţi pădurari vor avea timp să sperie noii proprietari de Romsilva, indiferent câţi poliţişti vor convinge noii vechi şefi. Că la modul în care lucrează aceştia l-au lăsat pe Băsescu atârnat de toţi stâlpii. Aşa atârnat, singur şi disperat prin toată ţara, Băsescu se amăgeşte cu formule de genul : de ce le este frică nu scapă! Cine? Românii?! Păi românilor le este frică de sărăcie, de foamete, de, Doamne fereşte, război!
 Pe astea ni le promite candidatul nostru, Băsescu?! (Zic al nostru, că din banii poporului român se duce cu elicopterul la sâmbra oilor, la răvăşitul caşcavalei, la înviorarea păunilor, la sărbătoarea sarmalelor din carne de cal etc.) Păi, românii nu votează decât împotriva ăstora care promit foame, dezastre, scandaluri, lipsă de onestitate .
Ce dracu şef de campanie are? Aoleu, e ministresa Elena împărăteasa Udrea de Pleşcoi, aceea cu călăritul la turism,  care ne spune că nu scăpăm de Traian, că doar ne tragem toţi din iel, din iel împăratul Nerv, nervos-cheliosul Traian!
Ce nu ştie blonda deputată de sectorul 6 e că după moartea acelui Traian tuturor împăraţilor li se ura la urcarea pe tron, în Senat,  să fie felicitor Augusto, melior Traiano (adică mai norocos ca Augustus, mai bun ca Traian)!    (Senatul vrea să-l desfiinţeze acest Traian.)
Bre, doamna cu agenda lui acest Traian, ai probleme la mansardă sau la extracţii?! Păi acel Traian a condus Imperiul Roman cu duhul blândeţii, de aia i s-a şi spus cel bun, nu s-a bătut cu parlamentarii, nu şi-a înşelat poporul la referendumuri şi, pentru că tot ai mata pasiuni pentru coafuri, avea freza cu breton, era tuns tip roman adevărat sau castron franţuzesc şi nu avea pic de chelie. Pe vremea acelui Traian imperiul a avut întinderea lui maximă, nemaiatinsă după aceea în timpul nici unui alt împărat. Apăi, acel Traian, născut din mamă iberică, nu a trăit cu dace, iar eu sunt din neamul dacilor liberi, rămaşi de capul nostru, după ce bunul rege Decebal s-a săvârşit curajos şi demn de propria-i sica. Asta pentru inexsistenta ta cultură generală, iar în ceea ce ne mai priveşte, el în ce calitate a făcut bannerele alea mari cu garantat vanghelie pe dos? De candidat gata să-şi dea demisia în 5 minute? De preşedinte? De prieten al lui Vangelie, pe care îl promovează? De unic beneficiar al banilor din contractele camarilei lăsate singură la supt ţara? De yazig, de cuman, de tralalatraian?
Dacă e clar că foarte curând acest Traian se va extrage în mod firesc din paginile manualului de istorie unde va fi trecut la paginile despre isterie, neîndoielnic este faptul că tinerii nu trebuie să se mai laswe manipulaţi, şmecheriţi, dominaţi de o ideologie a indiferenţei. Sensul viitorului nostru nu stă în explicaţiile sfertodocte de tip găinuşe ale elenei ot  pleşcoi (oare de când o fi plecat din sat, că face comunitatea de râs, în pofida acelor minunaţi cârnaţi şi a covrigilor de Buzău!), ci în regăsirea sinelui nostru nealterat de nimicnicia politicianistă şi distrugătoare a trecerii lăcustelor acestora prin România. Vremea secetei a trecut, e vremea acelei ploi binecuvântate, izbăvitoare, rodnice! E timpul ca puterea să ne înţeleagă pe noi nu ca obiecte ale propriilor ei interese, ci ca subiecte ale propriei noastre vieţi. Ajunge cu minciuna, cu desfrânata lipsă de rezistenţă morală! E timpul să facem apel la toate energiile noastre pentru a nu ne mai lăsa viitorul pe mâna acestor geambaşi de destine. E timpul să spunem nu discordiei semănate neîncetat de Băsescu şi ciracii lui. E timpul să spunem nu acestor politici îndreptate împotriva spiritului nostru liber. Băsescu şi EBA vor să ne dea prostituţie şi droguri uşoare în interesul menţinerii noastre în stare de letargică beatitudine şi a lor la putere! Pentru că, "acolo unde puterea se exercită mai mult decât iubirea, se caută propriile interese şi nu pe acelea ale lui Iisus Hristos, având loc o îndepărtare de normele legii divine."Pawel Wladkowic
Ca protagonişti ai propriei noastre deveniri, spunem nu prostituţiei, spunem nu depărtării de Dumnezeu şi într-o zi sfântă, ca cea a Sfântului Nicolae, ne vom face datoria de creştini, de tineri părinţi , de bunici, de tineri gata de zbor şi îi vom da lui Băsescu ceea ce merită: iubire creştinească şi mult timp de reflecţie la ceea ce a făcut.

Limba secretă a Zagrebului

 Am avut o întâlnire cu cinci persoane cu dizabilităţi mintale într-un apartament din Zagreb, în care ei încearcă să îşi ia viaţa în serios şi de la capăt. La finalul întâlnirii toţi cinci îmi spun boc, boc, boc, boc, boc. Mă gândesc la faptul că eu nu  sunt Boc, aşa că singura explicaţie este aceea că domnii şi doamnele din Croaţia îl cunosc pe marele nostru actual fost prim-ministru Boc şi  vor să le vorbesc despre el. Scap uşor. Doamna director a NGO-ului care se ocupă  de aceştia mă lămureşte: Boc în croată înseamnă la revedere. Dacă aş fi ştiut mai demult, aş fi vorbit în croată politica naţională, ceva de genul: boc, gospodine Bocom! sau simplu: Boc, Bocom! Voi reveni cu amănunte.

Giurgiu news spune

Dan Pasat, unul dintre cei doi deputati liberali, a anuntat vineri ca renunta la PNL dandu-si demisia. Dan Pasat nu a spus daca se va inscrie intr-un alt partid, insa este foarte probabil sa faca un anunt zilele viitoare.
Conform zvonurilor de pe piata politică, o data cu plecarea lui Pasat, din filiala PNL Giurgiu trebuia sa-si dea demisia si senatorul Cezar Magureanu. Acesta insa nu a mai facut nicio miscare, preferand sa ramana sub aripa lui Lucian Iliescu.
Pe de alta parte, avand in vedere tensiunile de care vorbeam, credem ca Magureanu va pleca totusi din PNL. El este prins acum intre “ciocanul” Iliescu si “nicovala” unor posibile alegeri anticipate care se anunta tot mai limpede pe scena politica. Daca acestea vor avea loc, probabilitatea ca Iliescu sa-l desemneze din nou candidat pe Cezar Magureanu este, practic, zero. La fel este si sansa de a mai ajunge senator candidand ca independent. Prin urmare, ori se reorienteaza rapid ori spune adio politicii mari.