SUBSTITUIRE DE BALADĂ DE PRIMĂVARĂ

Femei galbene, femei roşii,


Aduse de un vânt idiot pe deasupra,

Râd târşâindu-şi galoşii

Pe obrazul învelit cu surâs supra.


Matadori fără tauri,

Lovind bigudiuri cu sete,

Câştigă coroane de lauri,

La fete cochete.


Milenii de sete se varsă în apă

Pentru un minut fără ceva stres,

Încăpăţânate- secundele crapă,

Prefăcând păcatul într-un interes.


Prima busculadă e tehnicoloră,

Abandon de frunze, flori doar pe ales,

Lacrima se sparge rănind ceva floră,

Viaţa se consumă fără inteles.


Proaspătă, zvântată, de palidul soare,

Udându-şi obrazul cu sloiuri de frig,

Primăvara-şi ţine fiorul ca atare,

Perpetuua glumă să nu pot să-i strig.


Bun prilej de farse, dar cu consecinţe,

Primăvara asta va strivi balauri,

Colţii ei de muguri, răcnet de fiinţe,

Valorează sigur greutatea în aur.


Hoinărind prin lume, încăpăţînată,

Dă şanse egale celor ce-o doresc,

În maiou de acasă stă destrăbălată,

Fără să îi pese de cei ce-o bârfesc.


Femeile verzi născocite-n pripă,

Într-o confruntare de basm răsuflat

Îşi examinează viaţa ghemuită,

Apoi explodează în trai uşurat.


Enervanta aripă de îngeri lehuză,

Care în istorii s-a tot impregnat,

Bate şi prin rima vântului mofluză,

Ca să închidă în urmă versul meu ratat.


Însă traiectoria ritmului tălâmb,

Creşte buruiana neplivită-n câmp,

Foşnind îndărătnic către prăbuşire,

Excelent postludiu pentru o sclipire.

zahar ars

Intr-o seara am intalnit un batran,
nu era nici intelept, nici nins de vreme,
era ciudat de tanar si injura,
nu era beat si nici functii nu avea.
Batranul nu muncea si nu-i iubea pe muncitori,
ar fi putut spune ca e nebunul satului,
dar nu era dintr-un sat,
cred ca nici nebun nu era.
Mi-a spus ca lumea s-a dus dracului!
L-am intrebat de cand?
Mi-a spus ca toti suntem niste tampiti,
L-am intrebat ce numar poarta?
Mi-a spus ca procrearea este un risc asumat,
L-am intrebat cine ii sunt parintii?
Mi-a spus ca viitorul este un vesnic inceput,
L-am intrebat in ce an suntem?
Mi-a spus apoi ca el este  nepotul meu,
L-am intrebat cum ma cheama?
Mi-a spus sa nu sting lumina cand ma uit in oglinda,
Fiindca tulburarile vederii nasc ingeri falsi
Si a plecat incet strangand din aripi...
Mi-a spus: vezi cum miros a caramel!

Stante stinghere

I


Să încep cu un element de context:
Sunt şi iubesc
O fată de care mă îndrăgostesc în fiecare seară.
Să mijlocim cu un corp de tranziţie,
Că abia am chef să scriu
Cuvânt albastru, liliachiu.
Să închei cu un final amânat:

Pe altădat’.

II

Două fără un sfert-omniprezent
 îmi latră în noapte
Cu taxiuri albastre,
Aproape…
 6500 pentru… până-n x loc.
Hai noroc!
Du-mă până la bloc!
Show de miriapode
Pe scări incomode.
De soare răsare
O femeie tresare.

O haită de lupi îi urlă prin sânge
Şi la antipozi de idee ea plânge.
Singură luna zbârnâie ca telefonul:
Aha, a rămas singur Ionul
Cu capul pe tavă de Salomee.
Liftul aduce altă dansatoare femeie,
Sirena mişcă lumina pe boltă
De-ajuns să secere singură o holdă,
Iar eu şi tu
privim toată săptămâna
Luna.

III

Eu vreau puterea de a fi singur în caracter,
De a ajuta lupul şi femeia adulteră.
Nu mi-e dor de drum şi nici de stat.

Acetilena din bidon sperie vântul
Care sparge liniştea,
S-o las baltă!

Nu mi se pare nimic mai nostim
Decât mirosul ăsta de secunde pârlite
O dată cu naşterea laptelui în chestiune.

Da, noaptea era gravidă de Dumnezeu
Şi a născut sfinţi lacto-vegetarieni
In sens socratic.

Mie nu mi-e de sensul fanteziei,
Ci de dificultăţile reprimării subiectivităţii.

Aşa că frâng pâinea cu mâna stângă,
Încercând să smulg aripi de înger cu dreapta.
Ca să mestec pâinea în dinţii mei de lapte
Trebuie să mă gâdil cu pene de înger. Hâc!

Vă ordon creaţi stări în chestiune!

ANOTIMPURI

Gata! Paharele cu anotimpuri le-am băut.

La marginea şoselei abandonate

zac două balastiere în care am

mestecat steguleţele toamnei.

Acuma vinul ăsta nici nu ştiu

de care este.

Poate că la vară vom coresponda

de la mare cu toată lumea.

La noi sunt valuri şi stelele răsar,

mierla fluieră-n cerul gurii

lângă don Francisco d’Assisi.

Atâţia sturzi la marginea privirii,

ca să poată lumina ochilor să

zboare mai departe,

dincolo de orizontul ucis

de orbul găinilor.

Poate că vom primi poeme

despre oglinda şlefuită între plopi,

ca să dea cu soţ,

poate că pe sistolă şi diastolă

vom pune masa de prânz

din care să mâncăm

luna caşcaval de aseară.

Secunda urla în gura mare

la uşa cocioabei mele:

noaptea e grea cu un mahalagiu!

DEPANARE

Cum am dejucat farsa depanării acestor versuri,
Cum am întors de-a-ndoaselea critic după critic,
Cum am fost, am văzut, am vrut şi-am făcut,
Cum am dorit fără să înnasc inseparabile idei,
Cum am magazine de arme din condeie fără cerneală,
Cum?
Am dormit liniştit pe o pânză de păianjen.
La cap aveam călimara mea din stei de bazalt,
La cap aveam cerneala stoarsă dintr-o sepie,
La cap aveam pana albă cu peniţa din oul de aur,
La cap fantezia modela cuvintele persiana cu stor,
La cap, fără voce, muza mea neomologată,
La cap, mă provoca să joc farsa depanării.

RONDEL DE IARBĂ

Trupe de iarbă ridică destin de societate,

Gata să lupte, să certe, să crească,

Aducând cenuşărese şi troli mai aproape

Ca viaţa lor să se citească.


Era şi o iarbă de ceai, ce creştea pe-nfundate,

Nefăcând gălăgie, necerşind nici o stea,

Distanţe îmbrâncite între bozii răzbate,

Când coasa bătrână tulpina le vrea.


Uşor ca suspinul se-ngălbenesc toate

Şi iarba cea proastă se face bun fân,

Iarba de ceai se topea peste poate,

Degeaba-ncălzită de soare la sân,

Iar bozii răzbat ridicate - destin de societate.

RONDEL CU COASTĂ

E ora trei din noapte peste ghilotina

Ce-mi retează capul plin doar de idei,
Ce amintesc în parte tainică de tine,
Ce suflase Domnul peste coasta ei.

Eva deşteaptă ce-şi punea botina,
Pe Adam ce-n vise se credea trăznit,
Şarpele îmbătase pregătindu-i cina,
Cu mărul ce dinţii i-au păcătuit.

Cresc poveşti de taină - hieroglifă tihna,

Între ore mici, când doar eu domnesc,
Limpezind ideea, nărăvindu-mi vina,
Galopând cristale, scrisu-mi ogoiesc,
Că-mi retează-n noapte capul ghilotina.

GRĂDINA RUINATĂ A CARPAŢILOR

rezoluţie a BPN TNL, Băile Herculane, 1 august 2010


În urma sedinței lunare desfășurate la Băile Herculane, Tineretul Național Liberal a observat încă o dată faptul că guvernarea lui Traian Băsescu şi a Elenei Udrea este o sumă de vorbe nefondate, ce nu se regăsesc în reformele pe care statul român le necesită. Situaţia dezastruoasă a staţiunii Băile Herculane şi a staţiunilor turistice din România în general, ne fac să înţelegem necesitatea reorganizării şi structurării obiectivelor turistice care apoi pot ele însele deveni un brand, o imagine a României.
Avem brand, dar acesta este gol de conţinutul ce trebuie să îl promoveze. Un logo furat se doreşte a fi imaginea turistică a României. Tineretul Naţional Liberal îşi arată îngrijorarea cu privire la modul în care acest guvern falimentar înţelege a aborda reînvigorarea turismului din ţara noastră. Turiştii vor veni în România pentru serviciile bune ce le putem oferi şi nu pentru ruinele unui bătrân nume ce astăzi stă să se prăbuşească.
PD-L demonstrează în fiecare zi ca partid de guvernământ, că nu este în stare să reprezinte interesele românilor, ci doar a camarilei de partid. În încercarea sa de a defini o bună guvernare, cabinetul Băsescu – Boc – Udrea, a reuşit să distrugă şi ultimele speranţe ale românilor în statul democratic de drept.
După ce au reuşit să le scadă salariile medicilor şi profesorilor, după ce au reuşit să crească TVA-ul, se pare că următorul pas este batjocorirea culturii şi patrimoniului românesc.

Săptămâna aceasta, la Shanghai, Ministerul Turismului nu a binevoit să arboreze steagul roşu – galben şi albastru al României, ci un simbol furat de la o firma de salubrizare din Europa. Nu avem pretenţia de la Elena Udrea să îi invite pe străini pe urmele lui Brâncuşi, Eliade sau Enescu, dar am avea totuşi pretenţia de a nu mai lega numele României de tertipuri ieftine şi mercantile, menite a umple buzunarele clientelei pdl-iste.
Tineretul Naţional Liberal îşi exprimă îngrijorarea profundă faţă de această politică de deningrare a spiritului naţional. Având pe umeri istoria înaintaşilor liberali care au făcut din România un centru cultural al Europei, ne permitem pe această cale să îi invităm pe actualii guvernanţi să înţelegă că arta guvernării nu echivalează cu arta furtului, a spăgii sau a ilegalităţilor.



Guvernarea PDL se prezintă astăzi precum viitura ce a inundat şi sărăcit România. Guvernarea PDL reuşeşte să dărâme tot ceea ce românii şi-au construit în viaţa lor, privându-i de proiectele lor, de o viaţă decentă şi de un trai european, dar aducând România în noroiul lumii a treia.

OSPĂŢ DIN MINE

Inima mea, triunghi lustruit de secrete,
Mă îndeamnă să las ferestrele deschise erete,
Iar pasul meu larg, ce n-are loc pe strâmtul trotuar,
Rupe pantoful în bucăţi de zdrenţe şi-ntinde luceafăr
lângă estuar.
Din inimă-mi saltă sălbatice poveşti,
Cu alfa şi omega - sigilii boiereşti.
Iar umbletul mă poartă spre poarta abruptă
A portului din Dunărea guralivă şi suptă
De mare mai la vale de insule cu chenare
De pomi teutoni şi plopi plini de viţă şi sare,
Oglinda de groază a pâclei sigiliu
Mi-aduce aminte vers de Vergiliu,
Iar cadou de-a berbeleacul tipsia cu iele,
Ce-n culori dezbrăcate dansează-n poiene.
Interstiţiile de zor prinse-n oase
Îmi aminteau de rodii zemoase
Din limba de chihlimbar ce mă mărturieşte,
Eu, nesocotit, rup din inima mea haiduceşte,
Doar vouă să vă las munca mea,
Cerând în schimb doar timp să pot lucra.

era o lună plină

Se făcea că era o lună plină,


Aia bătrână începea să ne ţină

O slujbă psaltită şi-o poveste de demult

Cu iele şi zodii şi pământ de pământ.



Ăla batran inţepa încet cu sula.

Trăgea aţa aşa de la subţire la gros,

Făcea hamul puternic pentru Sava nebuna

Să nu mai fugă şi s-o rupă la os.



El tăcea, nu s-asculte, ci să dea răspuns,

De nu s-o potrivi povestea –ndeajuns,

Ca să aibă el ultimul cuvant,

Orice ar fi fost, dar pământ de pământ



Apoi şi ea lua aţa aia tare din cui,

Nu ca să coasă, ci ca s-o dea lui,

Ca să aibă el aşa încă odată cuvânt,

Când tăia-n patru mămăliga rostind legământ.



Luna plină creştea către cer,

Noi mestecam încet şi tăcut şi stingher,

Apoi unul râdea aşa pe-nfundate,

Ăla bătrân îl ardea peste spate.


Toţi ne gândeam nu la ce o să fie ,

Ci la ce fusese, la câtă urgie

Rupsese carne din trupurile noastre.

Pământ din cuvânt şi cuvântul din astre.

Acum 2 ani!

SAMBATA, 31 IULIE

Muncitorii necalificati sunt printre cei mai cautati pe piata fortei de munca

Romani prefera sa se duca la muncile sezoniere din agricultura in Spania sau sa lucreaze ca muncitori necalificati in Germania sau Italia, unde sunt platiti mai bine.

Dupa intrarea Romaniei in UE, cel mai important deficit de forta de munca in Romania se inregistreaza in constructii, industria textila si in randul muncitorilor necalificati.

Meseriile in care exista un important deficit de forta de munca sunt lacatus mecanic, confectioner in industria textila si a confectiilor, vanzator, asistent medical. Mai mult decat atat, muncitorii necalificati din constructii, intretinerea drumurilor, demolari de zidarie sunt din ce in ce mai greu de gasit, conform datelor furnizate de Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM), relateaza Newsin.

In Romania, situatia se explica prin faptul ca romanii prefera sa se duca la muncile sezoniere din agricultura in strainatate sau lucreaza ca muncitori necalificati in Germania sau Italia, unde sunt platiti mai bine. Presedintele ANOFM, Ionel Muscalu a explicat ca pentru angajatorii straini este mai important ca persoanele respective sa mai fi lucrat in domeniile in care vor sa se angajeze si sa aiba experienta decat sa aiba o diploma de calificare.

Cu aceeasi problema se confrunta si Europa, iar domeniile neacoperite sunt cam aceleasi in fiecare tara. "Din nefericire, (...) deficitul de forta de munca este un fenomen intalnit nu numai in Romania, ci si in statele europene. Cei din Spania incearca, prin selectiile de perosnal de la noi, sa-si gaseasca oameni calificati, sudori, tinichigii sau alte specializari in constructii", a spus Muscalu.

Potrivit reprezentantilor ANOFM, este greu de estimat care este deficitul de forta de munca, deoarece angajatorii nu declara agentiilor judetene slujbele pentru care nu gasesc muncitori, asa cum sunt de fapt obligati prin lege.

Locurile de munca vacante pe care angajatorii nu le pot ocupa pentru o perioada indelungata si pe care le inregistreaza periodic la ANOFM, arata ca deficitul cel mai mare este in judetele Ilfov, Salaj, Timis, Arad, Bihor si Braila. Muscalu a precizat ca lipsa fortei de munca in judetele de pe granita de vest se explica prin migrarea muncitorilor in tarile din UE.