N-am cuvinte de laudă pentru legendă.
Omul a pierit gol şi s-a făcut statuie.
Oricâtă purpură am pune fantasmelor noastre,
Ele se uită în trecut asemeni păsărilor călătoare.
Năclăit de adevăr, prezentul ezită între clisă şi cer
Supravieţuind doar fracţiuni pentru a deveni evocare,
De aceea distrug sistematic arhivele
Şi-mi majorez rodnic raţia de părăginire lucidă,
Pentru că doresc să zbor dincolo de halucinaţiile
Amintirilor.
miercuri, decembrie 16, 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
- Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...
-
Informatii :luciaverona.blogspot.com/ Gata! A sosit momentul mult-aşteptat. Din această clipă puteţi face nominalizări pentru cele ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu