Am fost hăituit din acel adăpost
Ştiut de tine în inimă pe de rost,
Am fost lăsat la vatră de cântecul ploii,
Bătând alb în talgerele nopţii cu copoii,
Căutători de vânt de împuşcat
În păduri de stejar, departe de sat.
Deodată în lucruri mi-am găsit liniştea,
Nestatornică şi aiuritoare ca o furtună pe mare,
Livresc îmi descriam instinctul de conservare
Cu conserve de Ambrozie şi Nectar de Olimp,
Că pe Jupiter nu mai aveau nici timp,
Nici epice fapte, de care să-mi amintesc-
Aşa că naraţiunea mea turburată se încheie pe dată.
4 comentarii:
NU am inspiratie cand vad lipsa unor prieteni de pe spatiul virtual:)Mereu ma sperii ca ii pierd..
”Deodată în lucruri mi-am găsit liniştea”!!
Multumesc pentru vizita pe blogul meu si pentru gandurile transmise.
Mulțumesc tuturor! Am lipsit din motive serioase de pe aici, dar sper sa recuperez! Un sfârșit de săptămâna minunat sa aveți!
Trimiteți un comentariu