Eu sunt schimbat în tine ca de ploaie,
lăsat încet şi moale din sărut,
prea modelat de somn, ca şi de lut,
trezit doar pentru a primi culoare
de albastru, verde, galben, început.
Sunt o iluzie în propria-mi oglindă,
o coală de hârtie arsă în şemineu,
un om şi atât, ascuns de grindă
în fluturii zugravi de becul tău,
ascuns ca o scrisoare prin sertare.
Să nu mă simtă ploaia, nici gândul să mi-l ude
şi reîntors prin gineceu în florile fecunde,
mă las pictat pe suflet, pe oase şi pe oale,
adus cocoş de roşu în muzici şi ulcioare,
ca să-ţi repet în cântec de roşu părul tău.
3 comentarii:
Și rupt din calendar de măr domnesc,
înfășurat pe mâna ta-brățară,
prin porii clipei, alb, să izbucnesc,
să beau din ceaiul tău cu scorțișoară,
apoi să scrii pe geamul dinspre seară
cu fluturii muiați într-o cerneală
de vin, de miere și-abur îngeresc...
Felicitări pentru noul volum de versuri! Se pare că a fost semnul care a chemat zăpezile...Să tot fie de băut! :)
Multumesc mult de tot! Este o mare onoare pentru mine.
superb!
Trimiteți un comentariu