absolut superb efemerul.

Magic răsărit de lună

printre plete de războinică fecioară

mi-a îndoit genunchii

şi suspinul ei s-a ridicat coloană,

Cobora încet lumina printre brazi întunecaţi

ferigile galbene pâlpâiau

ca lumânările printre pinii drepţi şi gravi,

Povestea era fără ocolişuri, dădea de-a dreptul

şi inorogul înţeleptul

îşi ascuţea cornul de secera lunii

dincolo de izvor noi doi ne iubeam, nebunii.

Curgeam unul într-altul ca apa în apă

Ca piatra în piatră

Ca rouă dimineţii în roza sărutată

Clepsidra morţii se-nvârtea aproape

Aorta era autostrada neantului

Era absolut superb efemerul.

Morala: Curând se lasă brume,

postum mai cresc ciuperci,

bulboanele spun snoave,

noi doi culegem melci.