"Şi mi-e dor de roşul măr din oglindă cu adevăr,
Ce-l punea bunica-n cergă, rai de iarnă efervescentă."
Reazem aerul subţire
Cu răchite de omenire,Reazem aerul mai gros
Cu brazde de om frumos.
Foaie verde , dor de ducă,
De fântână şi nălucă,
Mă doare un fum candriu
Pus în cerul vioriu.
Mă doare un coş de barză
Pus pe cucumeaua arsă,
De dor flămând de copii,
Fiindcă, maică, nu mai vii!
Înapoi în fulger bate
Dulce dor de bunătate,
Când bunica ne da lapte
Covăsit în oale sparte.
Mă doare lumina turmei,
Ce-mi lăsa doar praful urmei,
Către seară, dor de jar,
Prins din focul milenar.
Şi ceapa spartă în pumni,
Zimbrule ce faci minuni,
Rumegând la sânziene
Ouă, jumări şi himere...
Doamne, dă viscol în Rai,
Foaie verde ca de nai,
Cumpănă de iezi şi fapte
Pune-n sufletele toate.
Şi mi-i scoate dor din dor,
Dunăre de adevăr,
În lumina dumnealor,
Aer sfânt într-un pridvor!
Aleluia, Sfinte icoane,
Mi-a dat aerul de foame,
Mi-a dat apa de izvor,
Să vă plâng în gând cu dor!
2 comentarii:
Que pena, a tradução para o português não ficou muito boa.Mas
pelo que entendi seu poema fala de
uma saudade dos tempos de infância quando se vivia no aconchego do lar com uma mãe carinhosa, apresença da avó, enfim deuma vida feliz e simples.Diferente da tão conturbada vida que levamos hj. Muito lindo poeta.Espero que eu tenha entendido,rs. Abraços
Ca un aranjament floral, pentru a desăvârşi un eveniment!
Trimiteți un comentariu