Tradiţii

Aici, unde viaţa e singura resursă,
Ne facem jocul nemurind hai-hui,
Umblând cu ziua-n cap pe câte-o Ursă
Tot amuzaţi, tot blestemând o cursă... a nimănui.

Ne vin felicitări de la meridiane,
Aşa cum alţii ar importa banane,
Ne facem ţel din ele, iar gluma-i mai presus,
Decât am presupus-la curs sau la recurs.

Ne dorim sănătate, ne-o vindem pe nimic,
Ne amanetăm viaţa, pe-o vedere-ntr-un plic,
La vale sau la deal ne încercăm un sens
Şi râdem amăgiţi de-al nostru univers.

Apoi când vine seara, noi nu-nchidem oblonul,
C-aici nu-i prăvălie, pe care negustorul
S-o ţină încuiată în vreun sipet de oţel,
De aceea sănătatea, e unicul nostru ţel.

Iar când apar miraje, bătute-n nestemate,
Cu zări şi cu rapsozi, cu vinuri şi citate,
Mai radem o cireadă, o turmă mai holim,
Fără de vreo salată, doar moarea osârdim.