Noi prea puţin ne mai faceam de cap,
veacuri moartea violentă-i mostră
Pentru poveşti cu strigi şi cu harapi.
Noi prea puţin prindeam în cărţi terestre
Vânzarea sufletului pentru un în plus,
Din cereri facem paranoi ecvestre
Şi nu ne spune nimeni că nu e de ajuns.
Degeaba strigă oglinzile nebune,
Noi prea puţin ne mai privim pe noi,
În inimă poate să ne tune
Tăcuţi ne chinuim, că suntem goi.
Prea permeabil, molipsit aiurea
De boli de piele, tatuaje arse,
Noi prea puţin cunoaştem lumea,
Chiar dacă ea ne strigă-n oase.
Înfricoşarea cinicului timp
Noi prea puţin ştiam să râdem,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu