Nimeni nu mă
poate convinge că nu sunt făt frumos
Am jucat
comedia asta de 134 de ori în copilărie şi
De câte ori
nu eram făt frumos , îi băteam de le suna apa în cap,
Că nu există
zmeu mai nesătul ca mine,
Aşa că la
câte cărămizi am aruncat de pe blocurile
Construcţiei
socialismului în staţia de autobuz
Doar eu şi
copiii aceia ştim,
Doar că unii
au murit,
Unii de
inimă, alţii de bătrâneţe, iar cei mai mulţi
De ruşine că
au îmbătrânit,
Doar eu mai
strig şi acum cu plăcere
Bau, nea
Mărine!, ştiind că urmează o oală cu lături
De 9 spitale
schizobalcanice
Aşa cum era
la bloc scara mea,
De la Ianche
profesorul la Ana, nevasta lui Fane Căpitanu
Şi de la
cornuleţele cu gem la negresele de aprozar,
Nici dracul
nu ştia locaţia de ascuns puiul de urs,
Doar liniştea
dinaintea bătăilor generale
Şi a
izvoarelor de drept, din care izvorau toţi graşii pe scară
Luaţi cu
maşinile Aro ale Miliţiei, pe care tot Nea fane le conducea,
Repriza a
treia s-a terminat, eliberaţi ringul!
R-aţi ai
dracului de neterminaţi,
Nici mamele
voastre nu ştiu că tavanul nu e capac de sicriu,
Atunci de ce
stau cu ochii beliţi la tavan,
de parcă ar
aştepta să cadă de acolo Tarzan, Cekician?
Ia zii, domn
profesor, cântă uşor, nu ca un aspirator,
Ai, bre, ce
dracului, parcă faci înadins,
Uite aşa se zice: Raduuu
mamii, Radule!
Ăia de la unu s-au culcat la două, dar au cântat până
au sforăit,
Dinu râdea cu şapca aia pe cap de scrisese miliţian cu
carioca pe ea,
Milţian, cum ştiusem noi, doar nea Puiu citea,
El mai bea şi cafea, nu nechezol, ci de aia de-o
râşnea,
Iar când îi plăcea, dădea pe tablouri măcar de 100 de
ori un pol,
Bă, eu am fost grec, negustor, nu sărac, dar în ţara
asta e tot un drac!
Du-te, dar unde să se ducă săracul, în mahalaua
noastră verticală,
Unde te îmbolnăveşti de prostie, mahmureală şi boală,
Unde golăneala era totală, femeile luau mardeală, iar
bărbaţii lor beţi
Le tăvăleau de striga cartierul, ajungeţi, bă, că vă
prinde miliţioneru!
Aşa că pe mine să mă scuzaţi, dare eu cunosc toate
popoarele migratoare
De la goţi, la huni, la celţi, avari, slavi, bulgari,
pecenegi, cumani,tătari,
Până la ăia de ne furau banii de Bib-bib şi Tipi Top,
de stăteam ţuţurug
Şi luam repede foc, mai ceva decât scuturat până la
glezne, la brâu sau la gît,
Ziarist , te face, nenicu! Uite în colţ o să vinzi
ziare!
Bere la găleată, că nu are ordinaru ăla halbă,
S-o aduci întreagă, să nu curgă prin nămoale,
Ai grijă, faţă, să nu ţi-o iei la gioale!
Ai, mă, nu te mai duce la şcoală, e loc pe şantier, nu
să dai în vreo boală!
Eteee! Mă, la ăsta , scrie poezii, de parcă i-ar
sfârâii ochii!
Nu vezi că nu
bea cerneala, îşi face cu tocul argăseala!
Lasă-l, nu vezi cum te întoarce din ochi,
Dă cu cuvântul ca cu cuţitul, să taie la vorbe
buricul,
Ai, mă, 6-6, poartă-n casă, vezi că diseară avem
şedinţă despre terasă,
Că iar au luat-o ăia care au luat şi uscătorul, s-a
făcut stăpâni pe tot,
Trebuie să luăm măsuri, să le tragem la bot!
Dă-i să zacă!
Două piramidoane , să tacă!
O să vină
Apocalipsa!
N-o să vină,
părinte, că a mai fost aici şi nu i-a plăcut!
Se duce la
ăia de au avut, nu la ăştia fără nimic,
Cu adidaşi de
porc şi mingi de beşic,
Cu takimury
luate fără gât de la coadă la alimentara,
Unde iar se
împingea pensionarul cu pensionara,
Nu la ăştia
de au curent când deschide geamul şi uşa,
Ci la ăia de
le sorteşte Kenedi un glonţ cât căpuşa.
I-auzi
sindrofie, vine sora moarte cu coasa să muncim,
Păi noi
lucrăm în acord global,
Facem
cincinalul în fiecare an,
La stuf, la
cărbuni, la canal.
Mândrule,
nu-ţi mai arăta dantura,
Că unde –ţi
stau picioarele, ţi-o sta învăţătura,
Tu-i neamu
nevoii! Trăiască naţia! Sus cu ea!
Sara pe deal
şi Avraam în al lui sân
Vor să scoată
din tine, păgân,
Om! Cârtiţe
de popi, ce turnau fără încruntare
La stăpânire
după procedura ginecolocicălitoare,
Pe zvonuri,
situaţii şi pe preluare de la oricine şi orice,
Doar să-i
satisfacă curiozitatea bestiei de securitate,
Aseară l-au
luat pe tata să-l întrebe despre Hesse,
Dar el,
ţăran, nu ştia decât prinţi şi prinţese.
Aha, te-ai
dat cu hohenzolern singmarigernii,
Las că-ţi
strivim noi trânjii şi sternii Lenii!
Ce ai
împietrit , mă, ca soţia lui Loth!
O să dai pe
guşă şi ce-ai supt, tot!
Scrisori,
separatori, agitatori, separaţie,
Spunem şi noi
bancuri, să vezi distracţie!
Cum, mă, a
căzut dictatorul?!
Bravo,
trăiască poporul!
Du-te, mă, acasă,
du-te la copii şi uită tot,
Hai lasă că
nu se consemnează orice netot,
Iar noi avem
treabă, tovarăşe de drum,
Dacă vrei să
mergi să investim în blugi la Stambul,
Cum mă, nu
vrei ca să pleci?! Du-te cât îţi mai dăm drumu,
Să nu se
răsucească situaţia şi să dispăreţi până la unu!
Nu te mai
văicări, nici nu te mai spovedi, lasă că o să ai tu timp,
Noi nu-ţi dăm
nici răbdare, nici nimb.
Mamă, a venit
tata, l-a adus Regina Nopţii şi gata!
Jos
teroriştii! Trag ăia ca nebunii cu kalashnikoavele în turn,
În turlă, în
tot ce e înalt, au vertijul libertăţii la scalp.
Vive la
France! Trăiască franţujii, că bagă prin vamăburghejii,
Llegionarii,Medicins
sans frontieres, antenele şi autocare de firmă,
Lăsa-i
Luceafărului huilei posibilitatea să
sădească flori,
Daţi cu
bărboşii, cu studentele şi cu studentele deh, putori,
Da-ţi un
sentiment de curăţenie universală,
Incendiaţi
Biblioteca Naţională!
Săraca ţară,
în care nu citesc nici jumătate cărţi,
Daţi-le să
citească Can Can, bagaboanta mov şi curva sătească,
Ce atâta
carte, toţi proştii sunt stăpâni peste tot,
Pe ăştia
proşti nu poţi să-i prosteşti deloc!
Aşa că, să nu-i puneţi să citească poezie ioc!
Că pe urmă zic că nu înţeleg, dau din barbă a bleg
Şi te fac şi de râs pe unde se duc, pe unde merg,
Că ei n-au înţeles şi se scarpină la fes,
Aşa că, să facem la hârtie economie,
Dăm poezie doar pe datorie!
Iar în poveste, eu rămân fătul ce poartă ecvestre
Poziţii prin ţara fără bătrâneţe,
De unde sorţii îi dau aleasă bineţe!
Să ne răsfeţe!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu