Un tigru - dragostea / de pe Karina - playcast art

Un tigru - dragostea Ionel Muscalu

.................................................................................................................. Dragostea nu are dimensiuni, termene, abilitati, lungimi, latimi.  Dragostea nu este o floare, chiar daca se hraneste cu flori de la florarie,  impachetate frumos, atente, ingrijite sau cu cele din campuri salbatice. Dragostea nu este o rumegatoare, chiar daca se hraneste cu flori. Dragostea nu se vinde si nu se da gratis, nu se ia de la piata. Dragostea nu este parfum, nici roua, chiar daca se prelinge in aer in stropi sau vapori. Dragostea nu este un obiect, un inel  diamant, o verigheta, un act la primarie, un lantisor,  o bratara de aur, platina. Dragostea nu inseamna nici macar un copil, doi copii, trei copii, Priviti la vedetele lumii.... Dragostea poate sa nu-ti fie data niciodata, iar cand ti-e data poti sa nu stii ca esti posesorul unei bijuterii de pret,  fiindca dragostea nu este o bijuterie, nici o ploaie nu este,  chiar daca la fel de hranitoare sunt. Dragostea este un tigru, nu un leu, fiindca leii ataca in haite, dar nici tigru nu este dragostea,  fiindca ea te sfasie fara a te rani mortal. Dragostea este rasarit sau apus, orizont sau zenit, indiferent de ora, anotimp sau caderi de meteoriti.  Dragostea este insensibila cu asupra de masura  la cat de sensibili sunt indragostitii,  care cel mai adesea se cred singuri in doi  in portile universului privind Luna. Gostena

Tinerii liberali isi aleg, sambata, conducerea nationala. Organizatia TNL Giurgiu va fi prezenta cu peste 200 de membri. La eveniment vor participa si Crin Antonescu, Calin Popescu Tariceanu, dar si invitati din Europa.

   

 

Foto: presaonline.com

Organizatia TNL Giurgiu va fi prezenta cu peste 200 de membri la cea mai mare Conferinta Nationala a TNL, in cadrul careia organizatia isi alege conducerea si care va avea loc astazi, la Romexpo. La eveniment va participa liderul PNL, Crin Antonescu, dar si cel al PC, Daniel Constantin, si seful TSD, Nicolae Banicioiu.
Actualul presedinte al TNL, Florin Alexe, a declarat ca alegerile au loc in contextul in care mandatul sau de doi ani la conducerea organizatiei a expirat.

El a anuntat ca, pana in acest moment, singura candidatura depusa pentru sefia TNL a fost a sa, iar alti 50 colegi candideaza pentru diversele functii din Biroul Politic al filialei.

Evenimentul de la Romexpo va incepe la ora 10.30 si se va incheia la 14.40, timp in care  se va da cuvântul invitaţiilor:

– Crin ANTONESCU, preşedinte al PNL
– Daniel CONSTANTIN, preşedinte al PC
– Nicolae BĂNICIOIU, preşedinte al TSD
– Cristian ADMONIŢEI,  fost preşedinte al TNL
– Călin POPESCU TĂRICEANU, liderul parlamentarilor PNL, fost prim-ministru şi preşedinte al PNL
– Cătălin CHERECHEŞ, candidatul PNL pt primăria Baia Mare
– Mihai VOICU, vicepreşedinte al PNL
– Cristian BUŞOI, fost preşedinte al CSL
– Alexander PLAHR, preşedinte al Lymec
– Ion CEBANU, preşedinte al OTL şi ministru al Tineretului şi Sportului din Rep. Moldova.Ulterior  alegerilor fiind programate un mars al celor 7000 deTNL-isti si un concert in Piata Victoriei la care se va lansa si noul imn al TNL In lupta cu puterea.

De pe blogul Karinei

Copacul din tabloul cu îngeri Ionel Muscalu

Copacul din tabloul cu îngeri Ionel Muscalu În seara aceasta Andrei mi-a spus:Tati, hai să ne uităm spre stele în sus !Să vezi şi tu golul din cerurile grele,Prin care Dumnezeu luminează de ele. Nu, Dumnezeu nu aprinde stelele,Nici nu ne întunecă nopţile, Ci stelele sunt găuri de susPrin care harul Domnului s-a adus. Pe acolo coboară în fiecare seară,Diafană, strălucitoare şi clară- o scară.E scara cerului adevăratăCu trepte după fiecare faptă. Uite, nicio seară n-a fost mai frumoasă,Decât seara asta, când tu ai stat acasă!Nici o stea nu a mai luminat aşa,Ca noaptea aceasta de îngeri grea. Eu m-am uitat în sus şi n-am văzut stele,Cu atât mai puţin scările spre ele,Ba şi cerul mi s-a părut posac,De parcă şi-ar ţine zăpezi în hamac. -Uite, acolo, Dumnezeu pictează icoane pe sticlă,Înmoaie stelele într-un cer plin de har şi de frică!Simţeam în aer miros de mir şi gust de tămâie,Ce peren îmi stăteau în gât, ca pumnul de cuie. Îngerii se învârteau pe lângă Creator,Agili, sprinteni, de ajutor şi uşor,Aveau bidoane de culori imateriale,Neştiute, dar clare, solare, imperiale. Identităţile lor se descopereau fericiriiCui avea puterea să-i privească în slavă,Iar cine putea privi tabloul de lavă,Rămânea emigrat în imperiul iubirii. Aşa ne trecea seara, scurgându-se-n meri,Munţi fabuloşi încremeneau în tăceri,De izvoare, de păsări, de magicii peşti,Eterităţi strălucinde în ferestre cereşti. Dumnezeu se apleca atunci şi colora un Ocean,Timpul fierbea zgomotos de frumuseţe avan,Ieşeau virtuţile ascunse ale sfinţilor la ivealăŞi spinii din trupuri se smulgeau spre afară. Înfricoşată era zarea şi firea tăcea,Început sau sfârşit nu se desluşea,În apusul dumnezeiesc un singur copac,Răsărea plin de îngeri, virtuos şi sărac.

07.02.2011

Ostatici ai luminii Ionel Muscalu / Gary Moore

Ostatici ai luminii Ionel Muscalu Când toamna o să toarne de bucurie lacrimi,Când frunzele vorbi-vor pre limba lor de frunze,Când somnoroşi copacii vor fi cuprinşi de patimiIubitei mele soaţe voi da sărut pe buze, Să-i amintească-n vreme că alba luminareCe am simţit-o-n trupuri încununându-i faţaErau frisoane calde de îngeri pe-nserareAtinşi de dulcea clipă ce ne cernea speranţa. În evadata rană a timpului căruntAmiezele nervoase îl vor urla pe rând,Iar gândul toropit de alba tulburareSe va roti în toaca bătută cu mirareDe bunii mei prieteni, ostateci ai luminiiCe vrerea lor şi-o sapă în gândul nostru, crinii. Când petele de umbră vor lumina hulubiiCu tandră glezna lor de aer erudit,Când locul de tăcere va fi ucis cu plumbiiTeribilului zgomot de Graal descoperit,Urechilor de zdrenţe le-oi insulta timpanul,Iar când pe seară cerbii vor părăsi fundalulAcelei lungi poeme erotice, bla-bla,Iubitei mele mândre, preacăprioară-n paşi,I-oi săruta şi cerul şi munţii ei gingaşi. Karina

24.01.2011

Magazia de praf şi zânele din ierbar Ionel Muscalu

Magazia de praf şi zânele din ierbar Ionel Muscalu Când Handac făcea lacăte pentru magazia de praf, eu mă gândeam că nimic nu mai e nou sub soare şi că, dacă întâlneşti vreun deştept care a citit mai mult şi a şi reţinut tot ce a citit, vizionat, ascultat, atunci mai bine te întorci la Protagoras din Abdera cu “omul e măsura tuturor lucrurilor, a celor ce sunt, întrucât sunt şi a celor ce nu sunt întrucât nu sunt” sau şi mai bine la oracolul din Delphi cu a sa : «Cunoaşte-te pe tine însuţi ! ». Atunci mi-am amintit brusc de clasa a V-a şi de ierbarul meu din cartea de Basme a lui Vladimir Colin, apărută în 1979 la Editura Ion Creangă şi umplută de mine cu ierburi în ’84, adică acum 27 de ani, fiindcă mi s-a părut robustă şi gata să treacă în nemurire orice « medicinală ». Basmele mi le cumpărasem cu 16,50 lei de la o librărie volantă, al cărei client fidel eram şi de unde mi-am luat şi cadoul de 9 ani, DEX-ul verde, şi aşa am aflat la cei 10 ani ai mei că thagar este unul care merită să fie făcut praf şi pulbere, dacă nesocoteşte munca slujbaşilor, dacă este lacom şi… mai ales, dacă îşi dă seama prea târziu că a rămas singur, iar singurul pe care îl consideră vinovat pentru asta este cel care a muncit, ca în bancurile de pe internet, să ţină în spate 999 de alţi mititei isprăvnicei. Apoi, considerând că toată viaţa cutremurele sunt doar sforăitul uriaşilor din colibele de piatră, iar marele zbor al anilor o invenţie a Poetului cu plete de iederă, atunci când se dezghioacă stelele şi se rotesc în aer ca nişte musculiţe de aur, am călătorit prin propriul meu timp cu o singură idee în cap : « Drept cuvânt de încurajare/trăieşte mai bine, decat cel ce moare ». Hemingway teoretizase într-o frază memorabilă acest stil de gândire (pomenit de altfel şi de către William Faulkner în discursul de mulţumire pentru primirea Premiului Nobel pentru literatură, în 1949), spunând că în viaţă cel mai important este nevoie, mai ales, să rezişti. Hemingway a venit pe lume ca să scrie o sumă de povestiri, cronici, reportaje şi romane care au schimbat stilul scriiturii americane şi romaneşti, în general dar mai ales să fie, în ciuda nevoii lui de bravuri, fanfaronade, lupte cu peşti spadă, lupte cavalereşti ori cu tăuraşi sau poate tocmai pentru a înobila sensul unor astfel de lupte şi să devină un nou Don Quijote al iubitei lui Spanii a fiestelor (i s-au ridicat statui în care este numit « prietenul acestui popor, admirator al luptelor sale/cu tauri »), a lealiştilor şi să nu reziste până la urmă acelor lupte cu morile de vânt, cu fetele şi femeile lumii, cu ‘‘Ernest Hemingway special”, cu incendii devastatoare în care se arunca aşa cum se aruncase şi în război de la 18 ani şi, apoi prin tot atâtea lupte cu medicii,până ce aceştia i-au luat prin şocuri electrice tot capitalul de care dispunea, memoria, obligându-l să rămână un personaj universal. Mileniul acesta nou, mai puţin romantic, mai puţin eroic, cu mult mai aproape de relitatea virtuală, decât de safari, de vânătorile de grizli, de pescuitul de păstrăvi sau vânătorile de lei, urlă de fapt de dorinţa de a ucide realitatea, lupta corectă şi leală, povestea frumoasă de dragoste dintre un băiat şi o fată. Acum nu mai există magia momentului, ci inspiraţia mesajelor instantanee sau a celor pe care le poţi căpăta “gratis” contra modicei sume de 75 cenţi fără TVA. Vârtejul trăirii şi al simţurilor prinse într-o secundă într-un lan de maci este înlocuit cu teribilul messenger, chiar dacă falsitatea acestuia nu mai aminteşte nici măcar de sfaturile unui Cyrano de Bergerac, bucuria unduioasă a cuceririi unei clipe de neuitat, de amintit, de retrăit, de reîmprospătat prin fapte viitoare este lăsată aiurea nimănui sau tastelor pline de mai multe bacterii decât capacul unei toalete. Acum este, ca întodeauna, timpul cămătarilor, al celor ce te pot trezi la realitatea dură, la negura ceţosă cu înfăţişarea de broscoi pe care o oferă lumii înfăşurată în mantie de cafea cu lapte. Ce e clar e clar. Broscoii nu se transformă în prinţi. E dovedit ştiinţific. Pietrele nu zboară decât aruncate. Nopţile de sidef şi chiar cele mai alese sentimente sunt aduse nu de bani, nu de putere, ci de înţelepciune, de dibăcia de a-ţi folosi cu iscusinţă darurile din părinţi, pe care trebuie să ştii să le preţuieşti şi să le amplifici. Restul e viaţă, cu urcuşuri şi căderi. Aşa că, după ce am făcut cartea de basme Ierbar, cu gândul că fiecare plantă va deveni o zână care să-mi îndeplinească o dorinţă şi am văzut că de fapt am distrus cartea, care se umflase ca parchetul lui tata după ce l-am inundat, mi-am dat seama că mai important este să învăţ din necazurile Scrumbiei albastre cu coada tăiată şi din spusa lui Villon. Dănţaşii, zbanghii, ibovnicii, ghiujii pe care-i întâlnesc, îmi sunt cunoscuţi din de alte vremi, acum doar îmi reamintesc cum erau atunci pe vremea lui Villon săracul, de 8 lei, apărut în ‘83 la Editura Minerva. Altfel ! Cel mai frumos a fost când mi-am dat seama că acea carte de basme-ierbar devenise madlena mea, locul în care îmi ascundeam scrisorile la început când erau puţine, bileţelele cu însemnări din Apuleius de genul : « Vai, câte nenorociri ne ameninţă, prea dulcea mea Psyhe ! » şi că basmele acelea, mereu terminate cu moartea unor regi, ţari etc. nedrepţi şi cu instaurarea unei libertăţi de moment, au şi acum miros de plante medicinale. Poate că, de fapt, ele chiar deveniseră spiritul unor zâne pe care eu prea târziu am reuşit să îl înţeleg, fiindcă mi se terminase copilăria, dar mărturisesc că mi-e dor de ele şi le voi căuta în alte povestiri. Karinahttp://karina-lumeanoastra.blogspot.com/

Cel mai tare comentariu la o scriere de-a mea! Pacat ca este anonim, bine ca este semnat poemul!

[Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie] 
Comentariu nou pentru După o frecată la mâna a doua pe axa Bucureşti-Lon....

...

---

Anonim a introdus un nou comentariu privind postarea dvs. "După o frecată la mâna a doua pe axa Bucureşti-Lon...":

De ce nu puneţi şi pe râs impozit
Şi birul progresiv pe sărăcie?
De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric?
Impozitaţi şi vântul ce adie!

Ar fi păcat să ezitaţi în crima
De-a confisca şi sângele din vine,
Continuaţi prăpădul cu ardoare
Şi răul ce vă face-atât de bine!

Taxaţi iubirea, somnul, nostalgia,
Penumbra, deznădejdea şi oftatul
Şi unghiile care cresc într-una,
Distrugeţi tot, de-a lungul şi de-a latul.

Nu-i logic să nu puneţi nişte biruri,
Pe nou născuţi, ce nu ştiu cum îi cheamă,
Lucraţi neiertător şi echitabil,
Impozitaţi şi laptele de mamă.

Dar ce fiscalitate este aia
Din care nu se fură-ntreaga pâine
Acestui neam ce şi-a luat maidanul
De-a nu trăi în lesă ca un câine?

Taxaţi sever şi strângerea de mână!
Impozitaţi total telepatia!
Luaţi atâtea piei câte vă place
Şi desfiinţaţi prin taxe România!

Ce e complicitatea asta bleagă
Cu sărăntocii şi dezmoşteniţii?
Tot au şi ei ceva să dea ca taxă,
Treziţi-le revolte şi ambiţii!

Voi nu vedeţi că omul mai respiră?
Cât amânaţi sentinţa capitală?
Loviţi la oase naţia întreagă,
Înduioşarea e un fel de boală.

Adăugaţi impozite şi taxe
Pe taxe şi impozite, cuminte,
Impozitaţi şi lacrima şi ploaia!
Taxaţi adânc şi morţii din morminte!

Impozite pe floarea dăruită,
Impozite pe cald, ca şi pe rece,
Impozite pe rouă şi pe lună,
Impozite pe notele de 10.

Cafeaua, ceaiul, apa de fântână,
Fereastra, uşa, merită accize
Când, cu o poftă tragică, Guvernul
Îi dă un nou impuls acestei crize.

Impozite şi taxe pe cuvinte,
Dar biruri pe ecou şi pe tăcere,
A jupui poporul este nobil,
Când nu-i mai laşi nici dreptul să mai spere.

Hei, Românie, parcă răstignită,
Degeaba vrem să te-ntrebăm „Quo vadis?”,
Nici să trăim aici, nu-i cu putinţă
Nici să murim acum nu mai e gratis.

La luptă împotriva tuturora,
Într-un neomenesc război promiscuu,
Trăiască lanţul ce ne intră-n oase!
Trăiască Taxa, Jaful, Moartea, Fiscul!


Adrian Paunescu

The Beatles | Yesterday

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: imagini de primăvară, de mai an, din curtea alor m...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: imagini de primăvară, de mai an, din curtea alor m...: "Generalul. Primăvara de mai an. Părul lui Florin, acum câţiva ani. În grădină la tata. Mărgeluşele. ..."

Astăzi am fost primit la Delegaţia Permanentă de Crin Antonescu

Mare onoare pentru mine şi Tineretul Naţional Liberal din Giurgiu.
Astăzi, prezentându-mă regulamentar la chemarea Partidului la Palatul Parlamentului pentru şedinţa Delegaţiei Permanente al cărei membru sunt am avut ocazia de a fi  întâmpinat chiar de către preşedintele Crin Antonescu la Sala de Şedinţe a PNL, care m-a salutat cu o barbătească strângere de mână. Alături de mine au fost onoraţi de acelaşi tratament vicepreşedintele C.J. Giurgiu- Dumitru Gavrilă şi viceprimarul municipiului Giurgiu- Liviu Clejan.

După o frecată la mâna a doua pe axa Bucureşti-Londra-Washington, Băsescu aşteaptă biciclete de Beijing

A fost Paşti. Hristos a Înviat! Acum deja ne scuipăm în sân de uimire, căci din jale se întrupează electoratul: directorii PDL au cotizat cu 5000-7000 de lei la pachetele de Paşti (fudulia şi prostia se plăteşte !), acum au început amenzile, ca să-şi acopere gaura, benzina s-a mai scumpit cu un ban, urmează puii şi ouăle de găină cu gust de peşte, cu mai mulţi bani. Cocoş toarnă în ogradă bani adunaţi de peste tot. Eu am lansat un volum de poezii. Acum mă pregătesc să plătesc, alături de voi, dintr-o amendă a TVR1 de 10 000 de lei, fiindcă a făcut publicitate politică pentru PDL în emisiunea Ne Vedem la TVR, din 16 aprilie, în care au fost prezenţi premierul Emil Boc, Elena Udrea şi Gheorghe Flutur – aşa cum aflu de pe Pagina de Media a colegului şi prietenului Petrişor Obae. Tot la TVR îi urmăresc apariţia plină de chintesenţă a preşedintelui nostru, care în esenţă nu are nici un sens, nici măcar giratoriu. Nu-i greu de aflat ideile lui, nu-i greu de urmărit nici felul în care acţiunile îi urmează ideile. Acum se bate cu Blaga pentru funcţia de preşedinte PDL, dar în genere o oarecare sistematizare a ideilor a făcut-o în apariţiile publice de la televiziunea unde noi plătim salariile, ca să ni-l arate pe el şi ai lui, unde i se lasă căpăstrul cât de lung vrea pentru a zburda prin ograda naţională, culcând la pământ cânepa mătuşii Măriuca, pensia unchiului Vasile, chenzina vărului Marius, visele lui Gabriel, fiindcă despre Valentina e clar, nu-şi ia garsonieră nici anul ăsta. Oamenii aceştia nu-l interesează pe preşedintele drag lui nea Costandache, care bea ca el şi înjură ca el, ba şi lui tanti Tanţa, care şi ea a fost odată tânără şi fâşneţă ca Nuţi Udrea, ba şi lui Gore poliţistul uitat la avansare de Iliescu, scos la pensie de Radu Vasile şi medaliat de Băsescu, aşa cum dă el decoraţii la tot cartierul, ca să-i scoată din case, să le cotrobăie Boţiş prin pensie, cât sunt la serbare şi să se laude Boc că i-a simţit pe nesimţiţi. Traianul abordabil de la supermarchet, care sigur nu ştie nici cât costă pâinea, usturoiul chinezesc, bananele olandeze, sticla de wisky, dar care înjură ziarista şi-i ciordeşte jmechereşte telefonul pe motive de rasă dintr-un trust de presă terorist, care tot se încăpăţânează să reziste, nu a câştigat niciodată respectul nimănui. Nici măcar cu fesul pe cap. Poate doar preţ de-un şpriţ lui Gigi machedonul la Golden Blitz, dar atât. Nimeni nu l-a văzut domn. Oricât s-ar fi dat de comandant, de înconjurat de femei Missterioase în matematici simple şi nerezervate în aSPPectul fizic al coafurii, de purtătoare de vuitoane şi lenjerii intime din revistele masculane, tot băiatul din provincie cu dor de căpitan de plaiuri a rămas. Flutur s-a prins şi i-a băgat o etamină cu oi şi miei pe obcine. El, Băsescu care ţine lucrurile sub control, aşa cum are SPP,SRI, Procuratura, STS, tot aşa pe lângă democraţie ne reţine atenţia deocamdată, atunci când nu ne reţine de-a binelea, cu perfecta retorică a vorbelor goale, cu ameninţări pline de sens şi dosare, cu talentul său pentru legături imposibile, ca între Bercea Mondialu, salba de cocoşei (iar cocoşii ăştia !) şi Sărmana Maria. Ca un conducător de autovehicule într-o stare profund bahică, ce conduce pe contrasensul politicii internaţionale, de parcă barca lui ar merge pe şosele cu volan pe dreapta şi gropi pe tot terenul, intră în coliziuni periculoase pentru România cu Sarkozi, Putin, Merkel, ba chiar şi cun pacifistul întru chef Berlusconi, visând că i-a sedus pe toţi cu Axa tristei concepţii, din care până acum nu am câştigat decât datorii şi frecate la mâna a doua, ţinând pe bord lista instrumentelor noii politici: Hayssam, Vântu, Becali, Dan Diaconescu, gândind că aceste personaje fantastice pot umbri oricând antitalentele Igaş, Ialomiţianu, Botiş, Funeriu, Cseke, nelăsaţi să iasă nici la televizor, ca să nu-şi mai dea cu stângu-n dreptul şi să-l înfurie pe marele jucător, acum când cu binoclul de marinar stă în cuibul de cioară scrutând marea după strălucirea milioanelor de ghidoane chinezeşti cu care vor să reabiliteze România.

Ionel Muscalu

Senzational:Un pictor giurgiuvean continua sa picteze chiar si dupa ce si-a pierdut vederea!!!

Giurgiu net imi da dreptate:

By pe surse - Last updated: sâmbătă, aprilie 30, 2011 -

De multe ori marile minuni trec neobservate pe langa ochii nostri preocupati de grija zilei de maine, orbiti de tabloide colorate si prinsi in jocul pervers al vietii nostre incatusat in regulile perfide ale societatii de consum.
Este un om modest, nu este remarcat pe strada de trecatori, nu poarta palarie de pictor si nici sevaletul in subtioara pentru ca lumea sa stie ca el este pictorul Mirel Matei.
Expune uneori fara mare valva picturi uimitoare in care regasim peisaje sau chipuri prezente in judetul Giurgiu dar pe care ochii nostri nu le observa oricat de buna este vederea noastra.
Mirel Matei are 40 de ani si a suferit in vara acestui an o interventie chirurgicala de inlocuire a cristalinului.
Desi doctorii i-au recomandat sa-si protejeze vederea, dupa operatie el a simtit un imbold deosebit, caruia nu i-a putut rezista, din aceasta cauza pierzandu-si vederea. “Chiar daca vedeam numai lumini si umbre, frumusetea naturii era adanc intiparita in mintea mea si numai asa am gasit calea sa o eliberez si sa o daruiesc si altora”, a declarat la ultima sa expozitie cu modestie.
In lumea lui lipsita de culoare, Mirel continua sa picteze imagini care numai in mintea sa mai exista, sau poate care au existat undeva in real dar nu isi gasisera locul pe panze.
Nici macar nu face caz de situatia lui si nu asteapta mila de la nimeni. Cel mult ar fi fericit sa vanda creatiile sale pentru a viata mai linistita. O parte din picturile sale sunt postate pe site: http://www.picturi.tk/ si tot acolo se gasesc si datele sale de contact.

Mirel Matei, prietenul meu pictor, are o forta de doboara destinul in lupta cu lumina ochilor! Priviti tablourile pe http://www.picturi.tk/, restul e poveste. Curand va avea o expozitie cu vanzare, iar eu cred ca putem sa fim mandri de aceasta prezenta artistica intre noi giurgiuvenii si sa actionam corect.