Femei galbene, femei roşii,
Aduse de un vânt idiot pe deasupra,Râd târşâindu-şi galoşii
Pe obrazul învelit cu surâs supra.
Matadori fără tauri,
Lovind bigudiuri cu sete,
Câştigă coroane de lauri,
La fete cochete.
Milenii de sete se varsă în apă
Pentru un minut fără ceva stres,
Încăpăţânate- secundele crapă,
Prefăcând păcatul într-un interes.
Prima busculadă e tehnicoloră,
Abandon de frunze, flori doar pe ales,
Lacrima se sparge rănind ceva floră,
Viaţa se consumă fără inteles.
Proaspătă, zvântată, de palidul soare,
Udându-şi obrazul cu sloiuri de frig,
Primăvara-şi ţine fiorul ca atare,
Perpetuua glumă să nu pot să-i strig.
Bun prilej de farse, dar cu consecinţe,
Primăvara asta va strivi balauri,
Colţii ei de muguri, răcnet de fiinţe,
Valorează sigur greutatea în aur.
Hoinărind prin lume, încăpăţînată,
Dă şanse egale celor ce-o doresc,
În maiou de acasă stă destrăbălată,
Fără să îi pese de cei ce-o bârfesc.
Femeile verzi născocite-n pripă,
Într-o confruntare de basm răsuflat
Îşi examinează viaţa ghemuită,
Apoi explodează în trai uşurat.
Enervanta aripă de îngeri lehuză,
Care în istorii s-a tot impregnat,
Bate şi prin rima vântului mofluză,
Ca să închidă în urmă versul meu ratat.
Însă traiectoria ritmului tălâmb,
Creşte buruiana neplivită-n câmp,
Foşnind îndărătnic către prăbuşire,
Excelent postludiu pentru o sclipire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu