Caruselul de fluturi

Doamne, ce tineri eram atunci,
Cat de dornici de viata,
Cat de mult plonjam în fiecare zi,
Dorind s-o înotăm într-o jumătate de zi,
Noua ni se potriveau toți fluturii în stomac,
Dar și în cap, în rinichi, în ficat,
Parca eram un stup de fluturi de toate culorile,
Din toate zonele lumii, de pe Amazon sau din Sahara,
Nu conta ca era dimineață, zi sau seara,
Nici noaptea, când ne dezbrăcam de fluturi,
Ca sa călcăm puri pe nisipul lins de valuri,
Dar , Doamne, tu nu erai o fata ca toate celelalte,
Tu nu desenai inimi în nisipul ud, nu voiai castele de nisip,
Nu-ți lăsai nici conturul tălpii pe țărmul luminat selenar ,
Fiindcă tu dansai cu tălpile goale pe jar,
Iar inima o desenai cu ciocanul în stei de bazalt,
De dalta te ajutai doar ca sa ma desprinzi pe mine
Când îți limpezeai privirea în orizontul răsăritului,
Alergând prin valuri, ca sa le oferi celorlalți curcubeie,
Iar surâsul, o, Doamne, surâsul acela încă îl mai porți
La întâlnirea cu prezentul în care alți fluturi se nasc
Într-un carusel dinast!