Îți știu frământările și iți înțeleg durerea,
Lavanda și crinii ți le cunosc și ele,
Sub teii sălbatici, pe drumul cu roze,
E barca pe lacul în cerc de nevroze,
Se gudură câinii, spre cer cresc salcâmii
Din frigul pământului te simt cum respiri,
Așteaptă lumina de lună ce vine prin pomii,
Spre cer să trimitem o rugă de firi,
In jurul tău voi face un mare cerc ,
In care as vrea să te simți nepustiu,
Dar cercul mă strânge acum când încerc
Si îmi frânge curajul de gândul candriu,
Ca barda și cerul în desagă le-as lua,
Sa plec într-o lume, să pot doar lucra,
O cană de apă, un codru de pâine,
Un așternut pentru ziua de maine,
Un Dumnezeu în suflet sa-l port,
Prin lumea zvârlită, mâncarea de cridă,
Vrăjmași pe degeaba, atâția câți sunt,
Să-i împrumut derbedeilor lumii orând,
Fiindcă viata mea se duse ca vinul pe beregata,
Nelăsând în urma ușa ferecata
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu