DEPANARE

Cum am dejucat farsa depanării acestor versuri,
Cum am întors de-a-ndoaselea critic după critic,
Cum am fost, am văzut, am vrut şi-am făcut,
Cum am dorit fără să înnasc inseparabile idei,
Cum am magazine de arme din condeie fără cerneală,
Cum?
Am dormit liniştit pe o pânză de păianjen.
La cap aveam călimara mea din stei de bazalt,
La cap aveam cerneala stoarsă dintr-o sepie,
La cap aveam pana albă cu peniţa din oul de aur,
La cap fantezia modela cuvintele persiana cu stor,
La cap, fără voce, muza mea neomologată,
La cap, mă provoca să joc farsa depanării.

RONDEL DE IARBĂ

Trupe de iarbă ridică destin de societate,

Gata să lupte, să certe, să crească,

Aducând cenuşărese şi troli mai aproape

Ca viaţa lor să se citească.


Era şi o iarbă de ceai, ce creştea pe-nfundate,

Nefăcând gălăgie, necerşind nici o stea,

Distanţe îmbrâncite între bozii răzbate,

Când coasa bătrână tulpina le vrea.


Uşor ca suspinul se-ngălbenesc toate

Şi iarba cea proastă se face bun fân,

Iarba de ceai se topea peste poate,

Degeaba-ncălzită de soare la sân,

Iar bozii răzbat ridicate - destin de societate.

RONDEL CU COASTĂ

E ora trei din noapte peste ghilotina

Ce-mi retează capul plin doar de idei,
Ce amintesc în parte tainică de tine,
Ce suflase Domnul peste coasta ei.

Eva deşteaptă ce-şi punea botina,
Pe Adam ce-n vise se credea trăznit,
Şarpele îmbătase pregătindu-i cina,
Cu mărul ce dinţii i-au păcătuit.

Cresc poveşti de taină - hieroglifă tihna,

Între ore mici, când doar eu domnesc,
Limpezind ideea, nărăvindu-mi vina,
Galopând cristale, scrisu-mi ogoiesc,
Că-mi retează-n noapte capul ghilotina.

GRĂDINA RUINATĂ A CARPAŢILOR

rezoluţie a BPN TNL, Băile Herculane, 1 august 2010


În urma sedinței lunare desfășurate la Băile Herculane, Tineretul Național Liberal a observat încă o dată faptul că guvernarea lui Traian Băsescu şi a Elenei Udrea este o sumă de vorbe nefondate, ce nu se regăsesc în reformele pe care statul român le necesită. Situaţia dezastruoasă a staţiunii Băile Herculane şi a staţiunilor turistice din România în general, ne fac să înţelegem necesitatea reorganizării şi structurării obiectivelor turistice care apoi pot ele însele deveni un brand, o imagine a României.
Avem brand, dar acesta este gol de conţinutul ce trebuie să îl promoveze. Un logo furat se doreşte a fi imaginea turistică a României. Tineretul Naţional Liberal îşi arată îngrijorarea cu privire la modul în care acest guvern falimentar înţelege a aborda reînvigorarea turismului din ţara noastră. Turiştii vor veni în România pentru serviciile bune ce le putem oferi şi nu pentru ruinele unui bătrân nume ce astăzi stă să se prăbuşească.
PD-L demonstrează în fiecare zi ca partid de guvernământ, că nu este în stare să reprezinte interesele românilor, ci doar a camarilei de partid. În încercarea sa de a defini o bună guvernare, cabinetul Băsescu – Boc – Udrea, a reuşit să distrugă şi ultimele speranţe ale românilor în statul democratic de drept.
După ce au reuşit să le scadă salariile medicilor şi profesorilor, după ce au reuşit să crească TVA-ul, se pare că următorul pas este batjocorirea culturii şi patrimoniului românesc.

Săptămâna aceasta, la Shanghai, Ministerul Turismului nu a binevoit să arboreze steagul roşu – galben şi albastru al României, ci un simbol furat de la o firma de salubrizare din Europa. Nu avem pretenţia de la Elena Udrea să îi invite pe străini pe urmele lui Brâncuşi, Eliade sau Enescu, dar am avea totuşi pretenţia de a nu mai lega numele României de tertipuri ieftine şi mercantile, menite a umple buzunarele clientelei pdl-iste.
Tineretul Naţional Liberal îşi exprimă îngrijorarea profundă faţă de această politică de deningrare a spiritului naţional. Având pe umeri istoria înaintaşilor liberali care au făcut din România un centru cultural al Europei, ne permitem pe această cale să îi invităm pe actualii guvernanţi să înţelegă că arta guvernării nu echivalează cu arta furtului, a spăgii sau a ilegalităţilor.



Guvernarea PDL se prezintă astăzi precum viitura ce a inundat şi sărăcit România. Guvernarea PDL reuşeşte să dărâme tot ceea ce românii şi-au construit în viaţa lor, privându-i de proiectele lor, de o viaţă decentă şi de un trai european, dar aducând România în noroiul lumii a treia.

OSPĂŢ DIN MINE

Inima mea, triunghi lustruit de secrete,
Mă îndeamnă să las ferestrele deschise erete,
Iar pasul meu larg, ce n-are loc pe strâmtul trotuar,
Rupe pantoful în bucăţi de zdrenţe şi-ntinde luceafăr
lângă estuar.
Din inimă-mi saltă sălbatice poveşti,
Cu alfa şi omega - sigilii boiereşti.
Iar umbletul mă poartă spre poarta abruptă
A portului din Dunărea guralivă şi suptă
De mare mai la vale de insule cu chenare
De pomi teutoni şi plopi plini de viţă şi sare,
Oglinda de groază a pâclei sigiliu
Mi-aduce aminte vers de Vergiliu,
Iar cadou de-a berbeleacul tipsia cu iele,
Ce-n culori dezbrăcate dansează-n poiene.
Interstiţiile de zor prinse-n oase
Îmi aminteau de rodii zemoase
Din limba de chihlimbar ce mă mărturieşte,
Eu, nesocotit, rup din inima mea haiduceşte,
Doar vouă să vă las munca mea,
Cerând în schimb doar timp să pot lucra.

era o lună plină

Se făcea că era o lună plină,


Aia bătrână începea să ne ţină

O slujbă psaltită şi-o poveste de demult

Cu iele şi zodii şi pământ de pământ.



Ăla batran inţepa încet cu sula.

Trăgea aţa aşa de la subţire la gros,

Făcea hamul puternic pentru Sava nebuna

Să nu mai fugă şi s-o rupă la os.



El tăcea, nu s-asculte, ci să dea răspuns,

De nu s-o potrivi povestea –ndeajuns,

Ca să aibă el ultimul cuvant,

Orice ar fi fost, dar pământ de pământ



Apoi şi ea lua aţa aia tare din cui,

Nu ca să coasă, ci ca s-o dea lui,

Ca să aibă el aşa încă odată cuvânt,

Când tăia-n patru mămăliga rostind legământ.



Luna plină creştea către cer,

Noi mestecam încet şi tăcut şi stingher,

Apoi unul râdea aşa pe-nfundate,

Ăla bătrân îl ardea peste spate.


Toţi ne gândeam nu la ce o să fie ,

Ci la ce fusese, la câtă urgie

Rupsese carne din trupurile noastre.

Pământ din cuvânt şi cuvântul din astre.

Acum 2 ani!

SAMBATA, 31 IULIE

Muncitorii necalificati sunt printre cei mai cautati pe piata fortei de munca

Romani prefera sa se duca la muncile sezoniere din agricultura in Spania sau sa lucreaze ca muncitori necalificati in Germania sau Italia, unde sunt platiti mai bine.

Dupa intrarea Romaniei in UE, cel mai important deficit de forta de munca in Romania se inregistreaza in constructii, industria textila si in randul muncitorilor necalificati.

Meseriile in care exista un important deficit de forta de munca sunt lacatus mecanic, confectioner in industria textila si a confectiilor, vanzator, asistent medical. Mai mult decat atat, muncitorii necalificati din constructii, intretinerea drumurilor, demolari de zidarie sunt din ce in ce mai greu de gasit, conform datelor furnizate de Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM), relateaza Newsin.

In Romania, situatia se explica prin faptul ca romanii prefera sa se duca la muncile sezoniere din agricultura in strainatate sau lucreaza ca muncitori necalificati in Germania sau Italia, unde sunt platiti mai bine. Presedintele ANOFM, Ionel Muscalu a explicat ca pentru angajatorii straini este mai important ca persoanele respective sa mai fi lucrat in domeniile in care vor sa se angajeze si sa aiba experienta decat sa aiba o diploma de calificare.

Cu aceeasi problema se confrunta si Europa, iar domeniile neacoperite sunt cam aceleasi in fiecare tara. "Din nefericire, (...) deficitul de forta de munca este un fenomen intalnit nu numai in Romania, ci si in statele europene. Cei din Spania incearca, prin selectiile de perosnal de la noi, sa-si gaseasca oameni calificati, sudori, tinichigii sau alte specializari in constructii", a spus Muscalu.

Potrivit reprezentantilor ANOFM, este greu de estimat care este deficitul de forta de munca, deoarece angajatorii nu declara agentiilor judetene slujbele pentru care nu gasesc muncitori, asa cum sunt de fapt obligati prin lege.

Locurile de munca vacante pe care angajatorii nu le pot ocupa pentru o perioada indelungata si pe care le inregistreaza periodic la ANOFM, arata ca deficitul cel mai mare este in judetele Ilfov, Salaj, Timis, Arad, Bihor si Braila. Muscalu a precizat ca lipsa fortei de munca in judetele de pe granita de vest se explica prin migrarea muncitorilor in tarile din UE.

RECUNOAŞTERE

Să spun scrâşnet de îngăduinţi,

Nu vreau să mă joc extravagant,

Să luminez lărgimea de la gura pungii,

Nu vreau să întocmesc procese leneşe,

Verbal, pe strada cu acumulări de poison,

Firmele autohtone vând hortensii,

Solitar ferec maliţiozitatea cu retrageri,

Departe, luminos ca o vamă,

Erudit ca o bătrână cămilă,

În acelaşi deşert m-ai dus

Cu odgonul furtunilor de scarabei

Sangria spaniolă cu paiul italian,

Infinite lăcuste, măcinând timpul,

Iacătă acelaşi lăcaş al admirărilor,

Soare fără primejdii, cu umbre,

Din toate spun încet de la sân,

Cartea mea cea dintâi ca un popas,

Ca un tangou sincopat, fredonat,

Traversând sala de bal parchetată,

Scoarţă terestru dansată de familii,

De popoare, de ţimbale, ţambale

Şi cobze şi cimpoaie irlandeze,

Lângă vulcani rostogoliţi de herghelii

De mistreţi îmi încerc scrâşnetul

Sacadat ca bătutul la maşina de scris,

Dinadins!

IN MEMORIAM

Memoria noastră recalcitrantă

Nu se referă la ce am făcut,

Ci la ceea ce am fi putut deveni

Înainte de lacrima şi dragostea x.


Goana halebardelor printre vise,

Între tremurătoare răspunderi,

Viespi şi zânzănii permise,

Lămureşte ascunse întrepătunderi.


Topite, zidurile morţii râd,

Totul în jur e alb sau e hâd,

Albă zambila, veselă moarte,

Le suflă pe fiecare în parte.


De departe amintirea rebelă

Întoarce clipa cea rece şi belă,

Aduce istoviri vechi de acasă,

Dându-se câte unuia - frumoasă.


Pătrunde în voioşia de acum

Cu altoi dintr-un vechi parfum,

Iar în loc de epilog pe înserat

Ne învaţă cântecul ce l-am uitat.


Selenar teritoriu al zilei de ieri,

Întorci provocări de primăveri

Şi în viziunea lui s-ar putea

Mereu reproşezi câte ceva!

COSMOPOLIS

Mă numesc Jean, Ivan, Iovan, John, câteodată Johan,

Mă numesc Ion, câteodată mă cheamă,

Mă cheamă florile mărului proaspăt,

Mă cheamă dorul de ducă şi mă strigă,

Mă strigă vântul din soarele alergat de petale,

Mă strigă placa veche de patefon, mă cântă,

Mă cântă copilul meu în glasul dorului şi-al trecerii,

Mă cântă fără voia lui vânzătorul ce mă vinde,

Mă vinde sufeltul meu mai întâi dragei mele,

Mă vinde cumpărării de spirit mizeria aceea

Când mă numesc Jean, Ivan, Iovan, John, câteodată Johan...

Din vacanta

I.


Veniseră unii sa-mi spună de mine,

Că viaţa mi-e grea şi căciula nu-mi ţine,

Că drumul` nainte e plin de hârtoape,

Iar cel dinapoi de ape uzate.



Apoi mă-nvăţau, mi-arătau, mă-ndemnau,

Lumina să-mi dea şi apă să beau,

Când eu îi priveam prin lumina stelară,

A bunului simţ şi-am spus: marş afară !



La urmă şi cercul şi Steaua Polară

Lăsau urme adânci în noaptea de vară

Udată de ploi şi roasă de vânt

Limpezind nepieirea cuvântului Sfânt.



Ca încet cu încetul să-mi ţin dretp căciula,

C-aşa mă-nvăţase copil fiind buna,

Cruce de flăcău şi brad şi salcâm

Să nu mă îndoi de vânt sau de drum.

II.

Să vii începînd de la zbor,

Să treci aţipind când ţi-e dor,

Să lepezi privirea de îngeri grea

Când taci visându-te cu ea.



Să laşi mai aproape o stea de un gând,

Să visezi că eşti bine şi să fii natâng,

Să adormi legănat de-un surâs,

Când steaua de bine îţi e pusă sus.



Să nu ştii dincotro şi nici din ce parte,

Să trăieşti ca şi unul fără de moarte,

Să rămâi mai târziu când devreme ţi-e dat,

Să te aştepţi la lumină de soare ai plecat.



Să te întorci pe o cale de bine bătută,

Când unii încearcă de nas să te ducă,

Să adormi respirând parfumul de rouă,

Când clipele ard şi viaţa te plouă.



Apoi să nu ai decât o singură întrebare

Mai bine trăieşti decât cel ce moare ?

Răspunsul să-l dai în fiecare zi,

Să ai şi o clipă, când tu poţi dormi.