13 aprilie,acum în Vinerea mare,este ziua mea de naştere

Mereu m-am gândit că ziua mea trebuie  să fie una specială,
Să aibă acel echilibru perfect între dramă şi tramă,
Între zbor, vis şi realismul perfect al săbiilor în teacă,
Dar să fie în acelaşi timp una a responsabilităţii,
A loialităţii faţă de primăvară şi a fidelităţii faţă de viitorul rod,
Doar m-am născut în luna înfloririi maxime,
Când demnitatea fluturelui întâlneşte responsabilitatea albinei,
Iar standardele furnicii sunt corectate de nevoia de siguranţă a muşuroiului,
Păstrând respectul pentru iarba verde, florile curcubeului şi lună,
Ca şi pentru picătura de rouă, raza soarelui şi orizontul pufos al norilor.
Mereu m-am gândit că ziua mea trebuie să fie funcţională
Ca o Catedrală ce slujeşte scopurilor comune ale unui popor,
Fiindcă m-am născut din mijlocul atâtor oameni credincioşi,
Ce ştiau să se gâdile cu aripi de înger şi râdeau curat cu Dumnezeu,
Atunci când El îi aşeza încă odată la masa Sa, servindu-i cu trupul Său,
Cinstindu-i cu sângele Său, chiar dacă încă odată unul Îl va trăda,
Dar să fie şi compatibilă şi plină de iniţiativă,
Fiindcă tactul moral se scurge în răsuflarea mea cu fiecare abur de înserare,
Aşa că, stând în firea zilei mele să se îmbete de aerul porumbeilor,
Mi-am dat seama că, de fapt, este o zi asemenea tuturor zilelor,
Adăugând penumbra mea mică, marilor umbre ale lumii...
Doar Domnul salvându-ne încă odată pe toţi prin Jertfa Sa!