Se făcea că era o lună plină,
Aia bătrână începea să ne țină
O slujbă psaltită şi-o poveste de demult
Cu iele şi zodii şi pământ de pământ.
Ăla bătrân inţepa încet cu sula.
Trăgea aţa aşa de la subţire la gros,
Făcea hamul puternic pentru Sava nebuna
Să nu mai fugă şi s-o rupă la os.
El tăcea, nu s-asculte, ci să dea răspuns,
De nu s-o potrivi povestea –ndeajuns,
Ca să aibă el ultimul cuvânt,
Orice ar fi fost, dar pământ de pământ
Apoi şi ea lua aţa aia tare din cui,
Nu ca să coasă, ci ca s-o dea lui,
Ca să aibă el aşa încă odată cuvânt,
Când tăia-n patru mămăliga rostind legământ.
Luna plină creştea către cer,
Noi mestecam încet şi tăcut şi stingher,
Apoi unul râdea aşa pe-nfundate,
Ăla bătrân îl ardea peste spate.
Toţi ne gândeam nu la ce o să fie ,
Ci la ce fusese, la câtă urgie
Rupsese carne din trupurile noastre.
Pământ din cuvânt şi cuvântul din astre.
joi, iulie 17, 2014
miercuri, iulie 16, 2014
luni, iulie 14, 2014
Ținte false
ca și când am fi putut lua alta la mana a doua,
deși doar ea nu poate fi surogat,
deși doar ea nu poate fi înlocuită cu o alta,
Am trăit de parca ne-am fi născut
dintr-un strugure stors, căruia ii lipsește vlaga,
Vinul bun, mustul dulce și povestea sau saga,
Asa ca nu suntem buni decât de dureri de cap,
Ca o apa repede îmbătătoare,
De care nu poți scăpa din strânsoare,
Iar dacă nu ești atent, faci pereche
La fiecare inel cu un cercel din ureche,
Chiar dacă pe noi ne apucă prânzul,
Când vedem lângă iapă țopăind mânzul,
Iar vorba cealaltă, înaltă, necalpă,
Mă limpezește cu stări de neliniști,
Împărțite și ele la doi inși ce dau din barbă,
Aproape de casa unde tu insiști,
Deși mie mi se suie sângele în cap,
de prea mult măr cât am mâncat,
Fiindcă nici mărul acela nu mai era din rai,
Ci cumva dinainte de era asta de chin și vai,
Aproape la fel de stors și el pentru cidru,
Cam cat reprezenta pentru noi infinitul....
duminică, iulie 13, 2014
SUBSTITUIRE DE BALADĂ DE PRIMĂVARĂ
Femei galbene, femei roşii,
Râd târşâindu-şi galoşii
Pe obrazul învelit cu surâs supra.
Matadori fără tauri,
Lovind bigudiuri cu sete,
Câştigă coroane de lauri,
La fete cochete.
Milenii de sete se varsă în apă
Pentru un minut fără ceva stres,
Încăpăţânate- secundele crapă,
Prefăcând păcatul într-un interes.
Prima busculadă e tehnicoloră,
Abandon de frunze, flori doar pe ales,
Lacrima se sparge rănind ceva floră,
Viaţa se consumă fără inteles.
Proaspătă, zvântată, de palidul soare,
Udându-şi obrazul cu sloiuri de frig,
Primăvara-şi ţine fiorul ca atare,
Perpetuua glumă să nu pot să-i strig.
Bun prilej de farse, dar cu consecinţe,
Primăvara asta va strivi balauri,
Colţii ei de muguri, răcnet de fiinţe,
Valorează sigur greutatea în aur.
Hoinărind prin lume, încăpăţînată,
Dă şanse egale celor ce-o doresc,
În maiou de acasă stă destrăbălată,
Fără să îi pese de cei ce-o bârfesc.
Femeile verzi născocite-n pripă,
Într-o confruntare de basm răsuflat
Îşi examinează viaţa ghemuită,
Apoi explodează în trai uşurat.
Enervanta aripă de îngeri lehuză,
Care în istorii s-a tot impregnat,
Bate şi prin rima vântului mofluză,
Ca să închidă în urmă versul meu ratat.
Însă traiectoria ritmului tălâmb,
Creşte buruiana neplivită-n câmp,
Foşnind îndărătnic către prăbuşire,
Excelent postludiu pentru o sclipire.
miercuri, iulie 09, 2014
Carte postala
Eu te iubesc ca vulturul azurul,
Ca ursul alb lumina lui polara,
Ca steaua al lunii răsărit aurul
Din forma ei prea-plina, legendară,
Eu te iubesc ca delfinul marea
Si ca pe vânt eu te iubesc în zori,
Ca iepurele câmpul și pădurea,
Ca pasărea ce zboară printre nori,
Ca mama ce își iubește al său copil,
Ca cerbul ce se luptă în deșii codri,
Ca tigrul ce la râu merge tiptil,
Atunci când tu mă răsfeti cu ochii!
Ca ursul alb lumina lui polara,
Ca steaua al lunii răsărit aurul
Din forma ei prea-plina, legendară,
Eu te iubesc ca delfinul marea
Si ca pe vânt eu te iubesc în zori,
Ca iepurele câmpul și pădurea,
Ca pasărea ce zboară printre nori,
Ca mama ce își iubește al său copil,
Ca cerbul ce se luptă în deșii codri,
Ca tigrul ce la râu merge tiptil,
Atunci când tu mă răsfeti cu ochii!
marți, iulie 08, 2014
Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Seri de lemn
Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Seri de lemn:
Seri de lemn
Ne atinge seara, sfâșiind lumina,
Cu pasul ei cel tandru și peren,
In fiecare zi venind la întâlnire
Cu norii sus, cu stelele etern,
Clipind oricui cu fluvii de lumină
Din vulturi puri, care nove respiră,
Haideți, Ithaca nu apune-n mare,
Deși și astăzi logodite-n roze
Ferestre albastre se deschid în zare,
Clipind femei ce stau în așteptare,
Umplându-și mintea cea păgână
Cu gânduri mânioase, dar și brună
Strigare abruptă peste sfânta lună !
O spuză-n cer, ca jarul din grătare,
Cu puncte de istorii și de semne,
Un viitor cuprins de înfrigurare
Peste apusul care sfarmă timpul..., ca pe lemne!
Seri de lemn
Cu pasul ei cel tandru și peren,
In fiecare zi venind la întâlnire
Cu norii sus, cu stelele etern,
Clipind oricui cu fluvii de lumină
Din vulturi puri, care nove respiră,
Haideți, Ithaca nu apune-n mare,
Deși și astăzi logodite-n roze
Ferestre albastre se deschid în zare,
Clipind femei ce stau în așteptare,
Umplându-și mintea cea păgână
Cu gânduri mânioase, dar și brună
Strigare abruptă peste sfânta lună !
O spuză-n cer, ca jarul din grătare,
Cu puncte de istorii și de semne,
Un viitor cuprins de înfrigurare
Peste apusul care sfarmă timpul..., ca pe lemne!
sâmbătă, iulie 05, 2014
Seri de lemn
Ne atinge seara, sfâșiind lumina,
Cu pasul ei cel tandru și peren,
In fiecare zi venind la întâlnire
Cu norii sus, cu stelele etern,
Clipind oricui cu fluvii de lumină
Din vulturi puri, care nove respiră,
Haideți, Ithaca nu apune-n mare,
Deși și astăzi logodite-n roze
Ferestre albastre se deschid în zare,
Clipind femei ce stau în așteptare,
Umplându-și mintea cea păgână
Cu gânduri mânioase, dar și brună
Strigare abruptă peste sfânta lună !
O spuză-n cer, ca jarul din grătare,
Cu puncte de istorii și de semne,
Un viitor cuprins de înfrigurare
Peste apusul care sfarmă timpul..., ca pe lemne!
Cu pasul ei cel tandru și peren,
In fiecare zi venind la întâlnire
Cu norii sus, cu stelele etern,
Clipind oricui cu fluvii de lumină
Din vulturi puri, care nove respiră,
Haideți, Ithaca nu apune-n mare,
Deși și astăzi logodite-n roze
Ferestre albastre se deschid în zare,
Clipind femei ce stau în așteptare,
Umplându-și mintea cea păgână
Cu gânduri mânioase, dar și brună
Strigare abruptă peste sfânta lună !
O spuză-n cer, ca jarul din grătare,
Cu puncte de istorii și de semne,
Un viitor cuprins de înfrigurare
Peste apusul care sfarmă timpul..., ca pe lemne!
vineri, iulie 04, 2014
...................................................
Si parca-ți vad seninul trup,
Pierzându-se în marea învolburată,
Uitând de viată, de flori ce se rup,
Trecând sub apa lumii sărutată,
Ca un delfin ce-mi strigă ademeniri,
Eu, vasul calp, lăsat în mal de-un val,
Ma uit în zare să te aud prin firi,
Ce de zefir nisip, castel, liman,
În trupul tău, clepsidră muritoare,
Își află fiorul lumii primordiale...
Pierzându-se în marea învolburată,
Uitând de viată, de flori ce se rup,
Trecând sub apa lumii sărutată,
Ca un delfin ce-mi strigă ademeniri,
Eu, vasul calp, lăsat în mal de-un val,
Ma uit în zare să te aud prin firi,
Ce de zefir nisip, castel, liman,
În trupul tău, clepsidră muritoare,
Își află fiorul lumii primordiale...
vineri, iunie 06, 2014
POTECI UMBLATE
dedic aceasta poezie unui barbat: tatalui meu
Născut cu-n dar de-a lumina tot locul,
Pe care-l celebrează poftit sau nepoftit,
Îşi are-n neodihnă tot norocul
Şi-n viforoase zbateri purcede neostenit.
Ca pomii de Rusalii, zâmbind când eu mă scol,
Arată încă verde cu sufletul lui cald,
O spaimă şi-o îndoială, iertare, foc şi viscol,
Cer bântuit de nouri de cositor ce ard.
Bea cu venin din Câlnişti izvoarele divine
Ce-nseninează stele, polare ca şi noi,
Poveşti despre triumfuri şi Iele orfeline,
Jucând sub cerul liber, ne beau pe amândoi.
I-am cunoscut genunchii şi palmele muncite,
Când ridicat din abur copilul a hălăduit,
Cu arcul de mistere prin codrii risipite,
Vânând fantasmele care ne-au bântuit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
- Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...



