Blonda, chiorul si piticul…

Ce inseamnă să ai fobii politice la 21 de ani de la Revoluţie?

Păi,  în primul rând, să te enerveze toată clasa de politicieni, politruci, policiene, care pe baza unui carnet de partid s-au urcat pe nişte funcţii în stat şi nu mai vor să coboare de acolo, oricât de largi le-ar fi. Ba, chiar mai mult, să te enerveze faptul că deşi  le sunt largi, cu atât le par mai încăpătoare,indiferent dacă nu se pricep, dacă nu au competenţe, dacă nu au nici o şcoală pentru aşa ceva, cu atât mai mult începe să le placă lor.

Apoi, să nu mai ai încredere în nimeni, de orice parte a baricadei s-ar afla, fiindcă nu vezi baricada dintre cei care vor să dea senzaţia luptei, pentru că în mod programatic şi cu mijloace specifice cineva infestează viaţa publică în toată această vreme cu atacuri dure şi directe împotriva oricărei instituţii democratice, folosind jumatăţi de adevăruri, adevăruri scoase din context  sau simple marote ale unei societăţi prea obosite cu lupta cotidiană pentru existenţă, ca să îşi mai pună şi întrebări existenţiale .  Aşa dintr-o dată societatea se împarte în cei implicaţi şi cei pe care nu-I mai intereseazădeloc ce se întâmplă cu adevărat pe scena politică sau public, mulţumindu-se cu resturile aruncate într-un castron  pe masa ştirilor de toate felurile într-un amestec jalnic de Oana-Moni-Pepe-Iri-Băse- Elena-Boc-Blaga, încât lumea se sictireşte de tot, până la graţă, deşi nimeni nu vomită, ci stă aşa cu greaţa în gât, până se fac verzi şi-I doare capul. Or iată că în acest melanj prost gătit apare o ştire cultural cu iz de rivoluţie: ”Comedia "Blonda, chiorul şi piticul", interzisă pe Magheru”, dar care nu are nicio legătură cu ce vă aşteptaţi să fie.

Bucureşti. Anul 2011. La Sala Dal­les are loc premiera comediei "Blon­da, chiorul şi piticul". Regizorul este ameninţat că, dacă nu schimbă numele piesei, aceasta nu se va mai ju­ca. Şi chiar asta se întâmplă. Culmea este că "Blonda, chiorul şi piticul" nu este o piesă politică. Nu există personajele Udrea, Băsescu sau Boc – aşa cum poate v-aţi putea gândi. Spectacolul este o satiră a socie­tăţii de astăzi la care se râde foarte mult. Însuşi regizorul recunoaşte că titlul nu a fost altceva decât o manevră de marketing. Care, observăm, a mers, numai că nu în sensul dorit.Suntem la 21 de ani de la Revoluţie. Culmea este că "Blonda, chiorul şi piti­cul" nu are nici o legătură cu cine credeţi voi...  
 Dar cu ce are legătură?

Păi are legătură cu spaima unei doamne directoare pusă directoare de PD, că va fi dată afară din foncţie. După ce a provocat atât scandal, chiar ar trebui dată afară, pentru că e proastă şi arată că nu ştie să ţină o funcţie.

Mai are legătură cu ascultatul telefoanelor, cu camerele de filmat ascunse în birourile opozanţilor sistemului şi cu filarea propriilor membrii de partid de către  elemente din securitatea puterii.

Cam ce cred cei care nu văd baricada, nu fiindcă ea nu există, ci fiindcă lupta se dă pe tot terenul?!

Cam ce cred cei care văd la televizor arestările de sâmbăta sau duminica, atunci când  sunt de serviciu doar anumiţi judecători, aproape mereu aceiaşi, de ţi-e milă de cât îi încarcă superiorii?!

Cam ce cred cei care nu mai au încredere în forţa societăţii civile, fiindcă aceasta nu este în stare să se coalizeze decât pe chestiuni care nu au legătură cu politica sau care nu-şi mai face demult auzită vocea în spaţiul public, nu fiindcă nu ar lucra, ci fiindcă spaţiul public este surd?!

Nu ştiu, nu sunt Mafalda.

Dar ştiu că o chestiune deşteaptă de marketing a unui regizor inteligent şi o cucoană cu mintea îngustă-directoare pusă de PD,  a făcut dintr-o piesă de teatru care nu are nicio legătură cu anumite personaje, să fie mai bine mediatizată decât acţiuni în care sunt angrenaţi înmiit mai mulţi oameni şi în care s-au cheltuit înmiit mai multe resurse, a făcut să se nască în mintea atâtor şi atâtor români întrebarea, încă odată aceeaşi: În ce ţară trăim?

Iar răspunsul nu poate fi decât unul simplu. În ţara unde conduc Blonda, chiorul si piticul…