acum ştiu,
deşi este greu să cred,
acum văd,
deşi lumina mă doare.
acum sunetele
au cromatică valoare.
sunt tăcut ca un şarpe în oraş,
nimeni nu mi-a atins pielea,
toţi mi-au vrut capul...
chiar înainte de apus.
ne punem mănuşile, cazmalele,
ochelarii de eclipsă,
mai bine lipsă şi omorâm
ţânţarii unul câte unul.
la dreapta
o nurcă perfidă,
la stânga
privirea ei similară.
deasupra
naturala privire a tatălui,
încolo mâna ei pe umeri
strâng disperat,
subliniat,
ca o cădere de pietre...
cam pe acolo pe unde trec călăreţii,
notabil măsurând trecerea.
Un comentariu:
Profundas palavras!
E eu me sinto muito feliz em poder estar aqui com você!
Saudades de ti poeta!
Amigo,
Tua amizade sincera e pura
Ilumina meu céu...
Acorda a aurora, faz minha vida raiar
Leva embora a tempestade
E meu Sol volta a brilhar!
Carinhos mil pra ti, viu?
Beijos
Suelzy
Trimiteți un comentariu