N-am cuvinte de laudă pentru legendă.
Omul a pierit gol şi s-a făcut statuie.
Oricâtă purpură am pune fantasmelor noastre,
Ele se uită în trecut asemeni păsărilor călătoare.
Năclăit de adevăr, prezentul ezită între clisă şi cer,
Supravieţuind doar fracţiuni pentru a deveni evocare,
De aceea distrug sistematic arhivele
Şi-mi majorez rodnic raţia de părăginire lucidă.
Pentru că doresc să zbor dincolo de halucinaţiile
Amintirilor.
2 comentarii:
FRUMOS!!!
„Năclăit de adevăr, prezentul ezită între clisă şi cer,
..................
Pentru că doresc să zbor dincolo de halucinaţiile
Amintirilor.„
Între aceste limite, aleg zborul!
La mulți ani!
Oho, multumesc!Sa sper ca vom depasi mereu limitele!
Trimiteți un comentariu