Vise izgonite
Vise izgonite de vechi amintiri –
Anii mei zboară-n nopţile de primăvară
Spre adâncul nemuririi,
luând gândurile iară.
Icoana anilor trecuţi,
Prin neantul de-ntuneric
Se tot duce spre o rază,
Care-n marea depărtată,
Tot încearcă să se zbată.
Amintiri din viitor
Trezind vocile tăcerii…
Ducând vise ne-mplinite
Spre o rază de lumină
Răsărită-n depărtare.
Vise..împlinite.
Lacrimi de ploaie
Plouă..
Picură din cer
lacrimi de ploaie..
Din văzduh către pământ
Cad apoi şiroaie.
Plouă..
Şi printre lacrimi de argint
Străbate până-n suflet
povestea primăverii.
Plouă..
Totuşi printre lacrimi
răzbate curcubeul,
o dungă de viaţă,
întinzând spre pământ
o undă de speranţă..
ghiocelul.
Nu-i nimic pierdut..
Nu-i vreme de regrete..
E doar vestirea primăverii.
Cosmina Stroescu clasa XI C
2 comentarii:
Ani de liceu, ani când totul se converteşte în fior, speranţă şi zâmbet...
Frumoase poezii!!
Fiecare vizită pe blog e ca o gură de aer proaspăt.
Trimiteți un comentariu