Să-mi repari pantofii cu cuneiforme,
să-mi pictezi odaia doar în hieroglife,
să-mi aduci meniul doar cu pictogrameşi reţete inca cu noduri permise,
să îmi ţii balanţa doar cu crestături
puse ordinar pe un biet răboj,
numai către seară când ieşi din călduri
să îmi dai un vin şi să nu miroşi!
Să mă spurci cu vorbe scrise de-o hindusă,
când la pat de lotusi voi cădea bolnav,aşternut de paie să îmi dai suav,
unde să-nnoptez renasterea spusa .Viaţă răpciugoasă, când tu nu vomiţi,
zgaibele să-mi vindeci fără prea mult clei
ori de vreo pomană ai de gand sa-mi iei,
doar atât te rog soarta sa mi-o minti!
2 comentarii:
Cristos a inviat!
Există în aceste versuri o promisiune fantastică, foarte aproape de inegalabilul (părerea mea!) "Colind cu stea"!
Nu puneti prea mult pret pe opinia mea, sunt un cititor orecare, dar îmi permit să vă spun că aici e o cacofonie: "cu cuneiforme"...
cacofonie nu înseamnă neapărat alăturarea silabelor "ca", înseamna o alăturare de silabe care nu sună plăcut...
Este o cacofonie voita...
Multumesc oricum!
Trimiteți un comentariu