Feţe de masă la tabla timpului

Scutur în vânt cenuşa

Vremilor văzând

Ce de prieteni am pierdut

În jarul zilelor trecute,

La câte mese am băut

Atâtea planuri prost făcute,

Cum s-au tot dus cu anii odată

Iluzii şi speranţe-n vânt,

Mă uit în urmă şi, deodată,

Mă întreb dacă unii  mai sunt?!

Căci visele despre lumină

Şi limpedea perdea de nori

Am rupt din orizontul verde,

Ce declinam din ursitori.

S-au dus chiar pe vecie unii,

Chemaţi la Bunul Dumnezeu,

Să-l ajute în matematica lumii

Într-o secundă, chiar instantaneu!

Şi n-au trecut prin crugul vremii

Decât atâta, douăzeci,

Şi cum trecură ca berbeci,

Familii, case, lupte seci

Dar ce de fapte sunt în urmă,

Prin strunga vremii fapte sună,

Atât de adunate-n noi,

Ne umplu toamnele de soi.

Şi văd cum ne zâmbesc nepoţii,

Cu umbra morţii care vine,

Iar de-s drăguţi cu bucurii te ţine

Speranţa că aşa e bine!