Mă întreabă de mai scriu şi ce scriu dacă se poate,Dacă depășesc băşici, alergând spre libertate,
şchiopătând din buze şi sărutând prin noapte,
Faptele tale lucide, translucide şi preatreze,
Oare poate să fumeze, să lucreze, să înfiereze,
Zbaterea noastră abstractă, ai pupat în bot o vacă
Cu tot cu bale şi flori, cu fân şi cu lapte-n zori,
Mă rup pietrele de roată, mi se scurge mierla-n sori,
Fiindcă iarba verde trează, nici acuma nu nechează,
Surmontată, depășită, trece peste ea o vită,
Neclintită-n rădăcină, îmbrățișează o cleată
Prinsă-n fântâni de albastru, ca şi când un fals sihastru
Ar economisi rugăciuni, lacrimile fac minuni,
Mi-ar zbura flămândul zbor, răsărit de adevăr!
Dar ce ar aduce nou,
Nici iubire , nici cadou, nici ou şi nici chiar landou,
Pasăre fără de frică, Ai oţel în lingurică,
Trece mortul- se oftică!
Băi, aţi boierit căderea, facu-v-aş acum averea,
Să vă pururi nori pe ţeavă, să vi se scază puterea,
C-a-veţi peste tot slugoi, d-ăia de dau cu puroi,
Oasele de prin noroi, mirosind a usturoi,
Inorogi-s sugrumaţi
Peste toţi munţii Carpaţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu