În loc de evidenţă...

Nimeni nu mă poate convinge că nu sunt făt frumos.

Am jucat comedia asta de 134 de ori în copilărie şi

De câte ori nu eram făt frumos , îi băteam de le suna apa în cap,

Că nu există zmeu mai nesătul ca mine,

Aşa că la câte cărămizi am aruncat de pe blocurile

Construcţiei socialismului în staţia de autobuz

Doar eu şi copiii aceia ştim,

Doar că unii au murit,

Unii de inimă, alţii de bătrâneţe, iar cei mai mulţi

De ruşine că au îmbătrânit,

Doar eu mai strig şi acum cu plăcere:

Bau, nea Mărine!, ştiind că urmează o oală cu lături

De 9 spitale schizobalcanice

Aşa cum era la bloc scara mea,

De la Ianche profesorul la Ana, nevasta lui Fane Căpitanu

Şi de la cornuleţele cu gem la negresele de aprozar,

Nici dracul nu ştia locaţia de ascuns puiul de urs,

Doar liniştea dinaintea bătăilor generale

Şi a izvoarelor de drept, din care izvorau toţi graşii pe scară

Luaţi cu maşinile Aro ale Miliţiei, pe care tot Nea fane le conducea,

Repriza a treia s-a terminat, eliberaţi ringul!

R-aţi ai dracului de neterminaţi,

Nici mamele voastre nu ştiu că tavanul nu e capac de sicriu,

Atunci de ce stau cu ochii beliţi la tavan,

de parcă ar aştepta să cadă de acolo Tarzan, Cekician?

Ia zii, domn profesor, cântă uşor, nu ca un aspirator,

Ai, bre, ce dracului, parcă faci înadins,

Uite aşa se zice: Raduuu mamii, Radule!

Ăia de la unu s-au culcat la două, dar au cântat până au sforăit,

Dinu râdea cu şapca aia pe cap de scrisese miliţian cu carioca pe ea,

Milţian, cum ştiusem noi, doar nea Puiu citea,

El mai bea şi cafea, nu nechezol, ci de aia de-o râşnea,

Iar când îi plăcea, dădea pe tablouri măcar de 100 de ori un pol,

Bă, eu am fost grec, negustor, nu sărac, dar în ţara asta e tot un drac!

Du-te, dar unde să se ducă săracul, în mahalaua noastră verticală,

Unde te îmbolnăveşti de prostie, mahmureală şi boală,

Unde golăneala era totală, femeile luau mardeală, iar bărbaţii lor beţi

Le tăvăleau de striga cartierul, ajungeţi, bă, că vă prinde miliţioneru!

Aşa că pe mine să mă scuzaţi, dare eu cunosc toate popoarele migratoare

De la goţi, la huni, la celţi, avari, slavi, bulgari, pecenegi, cumani,tătari,

Până la ăia de ne furau banii de Bib-bib şi Tipi Top, de stăteam ţuţurug

Şi luam repede foc, mai ceva decât scuturat până la glezne, la brâu sau la gît,

Ziarist , te face, nenicu! Uite în colţ o să vinzi ziare!

Bere la găleată, că nu are ordinaru ăla halbă,

S-o aduci întreagă, să nu curgă prin nămoale,

Ai grijă, faţă, să nu ţi-o iei la gioale!

Ai, mă, nu te mai duce la şcoală, e loc pe şantier, nu să dai în vreo boală!

Eteee! Mă, la ăsta , scrie poezii, de parcă i-ar sfârâii ochii!

Nu vezi  că nu bea cerneala, îşi face cu tocul argăseala!

Lasă-l, nu vezi cum te întoarce din ochi,

Dă cu cuvântul ca cu cuţitul, să taie la vorbe buricul,

Ai, mă, 6-6, poartă-n casă, vezi că diseară avem şedinţă despre terasă,

Că iar au luat-o ăia care au luat şi uscătorul, s-a făcut stăpâni pe tot,

Trebuie să luăm măsuri, să le tragem la bot!

Dă-i să zacă! Două piramidoane , să tacă!

O să vină Apocalipsa!

N-o să vină, părinte, că a mai fost aici şi nu i-a plăcut!

Se duce la ăia de au avut, nu la ăştia fără nimic,

Cu adidaşi de porc şi mingi de beşic,

Cu takimury luate fără gât de la coadă la alimentara,

Unde iar se împingea pensionarul cu pensionara,

Nu la ăştia de au curent când deschide geamul şi uşa,

Ci la ăia de le sorteşte Kenedi un glonţ cât căpuşa.

I-auzi sindrofie, vine sora moarte cu coasa să muncim,

Păi noi lucrăm în acord global,

Facem cincinalul în fiecare an,

La stuf, la cărbuni, la canal.

Mândrule, nu-ţi mai arăta dantura,

Că unde –ţi stau picioarele, ţi-o sta învăţătura,

Tu-i neamu nevoii! Trăiască naţia! Sus cu ea!

Sara pe deal şi Avraam în al lui sân

Vor să scoată din tine, păgân,

Om! Cârtiţe de popi, ce turnau fără încruntare

La stăpânire după procedura ginecolocicălitoare,

Pe zvonuri, situaţii şi pe preluare de la oricine şi orice,

Doar să-i satisfacă curiozitatea bestiei de securitate,

Aseară l-au luat pe tata să-l întrebe despre Hesse,

Dar el, ţăran, nu ştia decât prinţi şi prinţese.

Aha, te-ai dat cu hohenzolern singmarigernii,

Las că-ţi strivim noi trânjii şi sternii Lenii!

Ce ai împietrit , mă, ca soţia lui Loth!

O să dai pe guşă şi ce-ai supt, tot!

Scrisori, separatori, agitatori, separaţie,

Spunem şi noi bancuri, să vezi distracţie!

Cum, mă, a căzut dictatorul?!

Bravo, trăiască poporul!

Du-te, mă, acasă, du-te la copii şi uită tot,

Hai lasă că nu se consemnează orice netot,

Iar noi avem treabă, tovarăşe de drum,

Dacă vrei să mergi să investim în blugi la Stambul,

Cum mă, nu vrei ca să pleci?! Du-te cât îţi mai dăm drumu,

Să nu se răsucească situaţia şi să dispăreţi până la unu!

Nu te mai văicări, nici nu te mai spovedi, lasă că o să ai tu timp,

Noi nu-ţi dăm nici răbdare, nici nimb.

Mamă, a venit tata, l-a adus Regina Nopţii şi gata!

Jos teroriştii! Trag ăia ca nebunii cu kalashnikoavele în turn,

În turlă, în tot ce e înalt, au vertijul libertăţii la scalp.

Vive la France! Trăiască franţujii, că bagă prin vamă burghejii,

Llegionarii,Medicins sans frontieres, antenele şi autocare de firmă,

Lăsa-i Luceafărului huilei posibilitatea  să sădească flori,

Daţi cu bărboşii, cu studentele şi cu studentele deh, putori,

Da-ţi un sentiment de curăţenie universală,

Incendiaţi Biblioteca Naţională!

Săraca ţară, în care nu citesc nici jumătate cărţi,

Daţi-le să citească Can Can, bagaboanta mov şi curva sătească,

Ce atâta carte, toţi proştii sunt stăpâni peste tot,

Pe ăştia proşti nu poţi să-i prosteşti deloc!

Aşa că, să nu-i puneţi să citească poezie ioc!

Că pe urmă zic că nu înţeleg, dau din barbă a bleg

Şi te fac şi de râs pe unde  se duc, pe unde merg,

Că ei n-au înţeles şi se scarpină la fes,

Aşa că, să facem la hârtie economie,

Dăm poezie doar pe datorie!   

Iar în poveste, eu rămân fătul ce poartă ecvestre

Poziţii prin ţara fără bătrâneţe,

De unde sorţii îi dau aleasă bineţe!

Să ne răsfeţe!