Zori in port

A inceput din zori trebaluiala in port,
Barcile sunt date din nou s-aduca peste,
Dar ce le intereseaza pe scumpele neveste,
E sa le aduca acasa mereu al lor consort.

Si atunci cand facem ochi si ne uitam spre mare
Vedem venind prin ceata albastre pescadoare,
Atat de mari odata, atat de glorioase,
Dar azi e o fantasma, ca nu mai sunt vase.

Noua ne incanta ochiul, dar spiritul se incanta,
Caci noi visam prin spatii al marii spirit inca,
Ce-n noi trezeste ideea calatoriei, al aventurii chiar,
In gand vedem pe Iason, argonauti cu har.

Dar nu e decat iluzia, ce ne-o arata ceata,
Din valuri cresc iar oameni, care infrunta viata,
Ca tine si ca ea, luptand pentru a lor soarta
Prin viata inversunata furtuni pot sa se abata.

Ii vezi in barci mici, mergand pe-o mare mare,
Ce acum este calma, daca privesti in zare,
Dar care poate oricand sa fie un mormant,
De mii de ani ispita pagana e orand.