miercuri, septembrie 28, 2011
Culori
Eu sunt schimbat în tine ca de ploaie,
lăsat încet şi moale din sărut,
prea modelat de somn, ca şi de lut,
trezit doar pentru a primi culoare
de albastru, verde, galben, început.
Sunt o iluzie în propria-mi oglindă,
o coală de hârtie arsă în şemineu,
un om şi atât, ascuns de grindă
în fluturii zugravi de becul tău,
ascuns ca o scrisoare prin sertare.
Să nu mă simtă ploaia, nici gândul să mi-l ude
şi reîntors prin gineceu în florile fecunde,
mă las pictat pe suflet, pe oase şi pe oale,
adus cocoş de roşu în muzici şi ulcioare,
ca să-ţi repet în cântec de roşu părul tău.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
Deosebit poem!
Scrii ca un înger!
"C.L.M.- Mulţumesc pentru citire!
"Carolina- Un înger?! Mulţumesc! Un înger român!
Extraordinara!
@Kyky:Multumesc, nu am cuvinte!
atat de frumos... atat de plin de nemarginirea sentimentelor
@Adela-Ersilia: Lantul vederii iti da sensul vietii, lantul vietii, iti arata sensul vederii!Asa cred!
Trimiteți un comentariu