Naufragiat pe-o insulă pustieÎn mijlocul acestei omeniri,Mi-aduc odgoane, sunete de glieDin paseri şi făpturi ce te tot miri.
Mă concentrez pe frumuseţea măriiDe oameni, ba de verde, ba de azur,Cu gustul absolut al gândurilor sării,Razante argumente pentru distinse guri.
Şi pipăi vântul cu lungi pleoape,Cu degetele oarbe de aşteptări,E atâta frumuseţe între ape,'S atâtea nevăzuturi între mări!
O stea înceată cauzează crete,În ipostaza pescăruş dibaci,De prin mocirle eu culeg egreteŞi înfiez miros de cozonaci.
Cu strâmbe mâini frământ aluat din sticlă,Găsită la un ţărm către apus,Sunt mii de vise aruncate-n pripă,La care nici cocorii n-au răspuns.
Mesaje edulcorate de insula pustie,Transmit ca din Murano fierbinţile dorinţi,Stau între atâţia oameni în vasta mea câmpie,Lăsând să toace-n berze cântece pentru prinţi.
|
|
|
|
|
|
2 comentarii:
Cât de frumos!
Multumesc!
Trimiteți un comentariu