Chirurgie

Mă dor în coastă lupte telurico-celeste,
Sunt martorul perfect al legendarei fapte,
Ce-o are Domnul şi-n clipele aceste,
Cu cel ce nu mă lasă să beau prea multe ape.

Şi taina aceasta a vrajbei, se zbate ca să iasă,
Să treacă-n nesfârşire pe pânza unui pictor,
Cu stropi de argint să fie  pe pânză înţeleasă,
Când se suspendă sufletul atât de tandru în vifor.

Cum poţi învinge oare atâtea umbre largi,
Ce îşi dispută veşnic o mână de pământ,
Cu flinte de alabastru trăgând în mine tărgi,
De sânge şi lumină, copil ce nu mai sunt?

Semeţ eu înalţ rugi, tristeţi ca din genune,
Văzându-mă trecut şi gârbovit de lume,
Adaos un fular, julit în coate iar,
Fantastă pactizare cu sfinţi de calendar.

Şi atunci mă uit în sus şi strig: -Juma-juma!
O coastă e o luptă, dar asta-i umbra mea!