Prea bună doamnă, zgomotul de tei mă face acru,
Mă smulgi, mă vinzi, mă taci, mă dai la dracu',
De aceea teiul acesta plin acum de ocru,
Îmi umflă cerul şi îmi varsă ochiul.
Da-ţi-mi mai bine o sfîntă migdală,
Cu apus şi răsărit prinse în coajă
Şi am să vă cânt încununat de seară
Prin dulci căderi şi negure de vrajă.
E un tain tainic, dar jur că-i românesc,
N-am luat vreodată zodie sau soartă,
Oştenii toamnei vinul ostoiesc
Şi-l poartă-n taină cu făclii la poartă.
Când îmi cârpeşti joile cu extratereştrii,
Sunt încărcat de tine în nuferi cu zefir,
Cu degete de abur în dimineţi fereştii,
Tu desenezi pe ziduri o zi de trandafir.
Idilic dans, desăvârşit de pajeri,
Petale, magi şi negustori de viaţă,
Îi pun pe roată şi-i învârt prin piaţă,
De cât obol am lepădat la strajeri.
Înconjurat de frunţile cu ceaţă,
Păstrăvii sar şi somnul doarme alb,
Se bat luceferi de argint pe faţă
Cresc gratiile coliviei mai înalt.
Sunt un păgân prea iubitor de viaţă,
Mi-e drag culcuşul, copilul de-mpreună,
Uit uneori de lună, cer, speranţă,
Doar leru-i ler îmi ţine dor din urmă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu