Geniul staţiei de metrou este indicatorul

Labirintul visului se naşte din componistica

Evenimentelor semnificative,

Din monologul nostru nocturn supus confesiunii,

Până la imprimarea experienţei pe retina sufletului,

Asemeni unei intrigi ce-ţi corupe voinţa,

Lăsându-te pradă efemerelor păcate

Şi spaimelor calculate cu dispreţ la trezire,

Dispariţia bănuielii că totul este butaforie,

Naşte  Ariadne  gata de exil

La primul marinar plecat de copil,

De altfel,echivocul  Minotaurului,

Nu rezidă în foamea de carne umană,

Ci în fuga de fecioare,

Programat corupătoare,
In utopia regilor tembeli,

Care nu aveau nici cheie la labirint de zel,

Întrucât întristătoare sunt şi zidurile,

Dar şi subtila mătase din ghegheful de oase

În care modelul cu sân şi cu coapsă

Înstâncea otrava şi mai somptuoasă,

Într-atât încât  frumoasa pierdută

Bătea fără graţie a adiere stătută

În inima confesiunii lui Tezeu,

Cam ca avionul prin aeroport, brusc,instantaneu,

De-l făcea pe om să uite de corabie şi de vis,

Clară fiind marea în care ta-su  s-a sinucis.