Quarci şi gluoni

 

Azi n-am să divaghez pe nici o temă,

Cu toţii ştim că-n lume sunt omizi,

Poveşti din frunze, simboluri de stemă

Şi-o stea de lut din ciob de cărămizi.

 

Aceeaşi lume, doar repovestită,

Schimbând regina din dicţionar,

Cu roata, spada, funia, ursita

Ce o transformă-n sfântă-n calendar.

 

O lume languroasă prinsă-n aventură,

Atât din carne, tot zvârlind păcate,

Pe care în orice formă o pui, e tot tortură

A enigmaticei lipsiri de libertate.

 

Fandăm cuvinte, ne uimim  cu scheme,

Ne îmbolnăvim vorbind de sănătate,

Ne sărăcim prezentul prin dileme,

La care dau bogaţii răspunsuri reşapate.

 

Un cântec, un pahar, un sân, o crupă,

Un cal, o vânătoare, o mare, o nălucă,

Un teatru absurd, război cosmicizat,

Când adevărul simplu e E=mc².

 

Aceasta poezie nu se va repovesti deât cu aprobarea mea, acelaşi lucru este valabil şi pentru reproduceri de-a-ntregul sau în fragmente.