Un măr, o lume, o
veșnică povară,
Citim, umblăm,
muncim, urcăm pe-a vremii scară,
Cântăm la nai, la
frunză, la fluier sau cimpoi,
Din colaje scoatem
jarul, arzându-ne pe noi.
Ne facem griji sau
râdem, plângem sau glumim,
Ne pierdem în
iluzii ori cerul drămăluim,
Bem apele din Câlniști,
din Dunări ne-mbătăm,
Cu toamna prin
podgorii, pocalul tot săltăm.
Aducem insomnii sau
provocăm războaie,
Pisăm clipe-n mojar
și pe grătar o oaie,
Din lupi facem
matrice, din cerbi un argument,
La masă cu bogații
hlizim omniprezent.
Ne strălucim, ne
ducem , ne plângem sau glumim,
Cerșim destin cu
stele sau astre risipim,
Plimbăm căței pe
stradă sau urși la Polul Nord,
Aducem crabi,
rechini, somonii în vreun port.
Mâncăm de
dimineață, scriem în nopți de veghe,
Pe-a toamnelor
sumane punem moșneni cu vedre,
La mijlocul de sud,
cu lebede semnăm
Un singur amănunt,
că nu ne asemănăm.
Respir, ce
diferență, la fel respiri și tu,
Om roșu, galben,
albastru, negru, din orice trib tabu,
Beau apă, mănânc
ceapă, mă rog la Dumnezeu,
Sunt om universal,
de aici din satul tău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu