Chiar dacă aici nu mai sunt zăpezi,
Fiindcă hetairii stau acum la masă
Şi fac nefăcute, ce nici nu le crezi.
Vin plângând, căci îmi seacă dorul,
Mi-a secat fântâna, s-a pârjolit iarba,
Frâng în mână pita, e secat izvorul,
Din fântâna vieţii dă ecou doar piatra.
Pricina secretă, jupuită-n stradă,
Spune acuma numai vorbă deşănţată,
Fulgi de îngeri cad, dar nu se lipesc,
Plânge alb câmpia-n ceţuri ce-o zidesc.
Dungă, zbor, epavă, dor de schit zidit,
Eu colind acasă până-n asfinţit,
M-a trădat zăpada, s-a uscat şi grâul,
Vacile prea slabe au secat pârâul.
Eu cânt o lume care a apus,
Mă ademeneşte o revoltă-n plus,
Vechile pricipii, iubire , onoare,
Se vând la tocmeală chiar în piaţa mare.
Vin de prin exil mândru, plin de sine,
Când mă uit în jur mi se face a bine,
Ştiu că o să ningă calm şi cumpătat,
Fiindcă aici aluatul încă e curat!
2 comentarii:
mmm ce colind frumos!!! imi place :)
Multumesc! Înseamnă ca v-am colindat cu folos!
Trimiteți un comentariu