De echinox în ziua fericirii

De echinox şi-n ziua fericirii,
Când soarele şi luna firii
Se întâlnesc într-o egală zi,
Îmi împart timpul după cum îl ştii,
Cu tine într-o nouă  primăvară,
Uitându-ne la lumea din afară
Şi-ţi zic de deochi, cu nevoi şi fecioare,
Cu bărbaţii ce au ochi de ulcioare,
Cu blânzi copii şi balauri de fete,
Cu neveste sfârşite sau cu cele cochete,
C-un crai şi o doamnă, un deşert în sărut,
Nisipul scârţâie în ochi din nou neînceput,
Florile frumoasele se iţesc de sub rouă,
Pe iarbă pasc brume şi-n eclipse ne plouă,
Trec braţele descurajatele necesare ca sarea,
Ce răsare în cruce şi cresc către zarea,
Din doimea de doi ce-am fost să fim trei,
Eu cu tine şi steaua copilului  temei,
În ziua luminii privite prin ciobul cu clei,
Să vedem de-om putea lumina solară,
Cum astru de aur încet o să piară,
Să îţi pun pe deget inel cu lumină,
Să mă iubeşti şi în cer şi în tină,
Să te iubesc doar pe tine, nu alta,
Să mă rog pentru tine la Preacurata,
Primăvara să-ţi intre în sânge şi-n minte,
Sănătate şi viaţă bună înainte,
Dar fiindcă-s şi eu om şi o ştiu prea bine,
Gândeşte liber, că visul îţi aparţine,
Dă roşul în maci şi-n obraji sărbătoare,
Să râdem deschis spre cerul cu soare,
O vară în suflet şi cer în priviri,
Să treacă deochiul prin alb-negrul de miri,
Un an cu succese şi drumuri cu spor,
Să fii tot cochetă şi-n suflet să ai dor,
Omenie în suflet şi dorinţe împlinite,
Echinox în răbdare şi vremuri vrăjite!