Apus de gând riscând întunecarea

                                                Soarele rotund și greu,

                                                Plin de roșul grânelor coapte,

                                                Rupea macii instantaneu,

                                                Așternând fiori spre noapte.

                                                Sta pe câmp prins în stejarul

                                                Secular, dar tânăr încă,

                                                Vorbind despre gospodarul,

                                                Ce are frumoasa luncă.

                                                Ritmul arcuit de focuri,

                                                Avioane zgârie cerul,

                                                Soarele zâmbind, stingherul,

                                                Cam apune pe alocuri.

                                                Între veacuri și secunde,

                                                Între înmulțiri fecunde,

                                                Ceasul nostru veșnic sferic

                                                Dă un sens prin întuneric.

                                                Fiindcă oasele-s rotunde,

                                                Țestele noastre profunde,

                                                Caută un sens în El,

                                                Chiar de omu-i tont sau chel.