Aici de unde noi plecarăm...

Aici de unde noi plecarăm, vin unii de ne iau locul,
Se așează la masa noastră și sub brad vor globuri,
cântă viflaimuri și așteaptă căni de lut cu vin fiert
și sa li se spună balade cu eroicele lor fapte,
apoi o dau în Miorițe de vreo doua,  trei zeci de mii,
Cam cât să lase acasă la ei orice problemă și sumane,
Să poată să-și poarte aici costumele de firmă
Cu cămăși necălcate și cravate de prost gust,
Să ne vorbească din vârful buzelor un pic vetust
despre civilizația lor superioară ,
Pornită din nevoia de odinioară
dezvoltare și apoi sa ne privească,
De obicei cu un ochi și sa ne spună ca și noi suntem Wow,
La fel de tari ca cei ce pe ei i-au născut,
Dar mai avem de trecut printr-o viata de înțelesele lor întâmplări,
fiindcă ale noastre sunt prea filosofice fapte,
noi prea trăim după stele, nori, natură
și ne căznim în bătătură,
sa îndreptăm spre cer o coloană ca o arătură
de bulgari de lut, de marmură sau de măiastră ,
pe care dacă nu o va da o revista sihastra
de opera nu o vom vinde cât tine un canion,
indiferent de Constantin sau Ion,
pentru ca rachetele lor aleargă deja pe cerul stingher,
iar acasă au un film special pentru fiecare masa ,
încât nimeni nu mai trebuie sa viseze,
de aceea ii înțeleg pe cei care vor sa emigreze,
ca părinții si copiii sa ii vadă in Facebook,
singura soluție gratis, e să aducă un tuzluc,
dar e sigur, anul ăsta răpciugos ,
Ne ademeneşte-n bube şi e mare mincinos!