Amintiţi-vă ce cuvânt aţi strigat la venire,
Ce anume aţi privit prima oară,
Privirea tâmpă a tatălui de odinioară,
A mamei era obosit solidară.
Amintiţi-vă ce cuvânt aţi strigat la plecare,
Cum aţi căzut din picioare,
Un pic sofisticat, un pic ciudat,
Fiindcă era veritabila ieşire şi ultimul act.
Amintiţi-vă ce i-aţi spus în primul vis,
Ce cuvânt solemn în iubire aţi deschis,
Cum un anotimp aţi ales cuvinte ce nu mint
Şi cum, atunci când le-ţi găsit, era totul sfârşit.
Amintiţi-vă prima seară de vară,
Cuvântul acela spus de voi pe afară,
În gura marii bucurii copilăreşti,
Că puteţi face lucruri ştrengăreşti.
Amintiţi-vă cuvântul spus la altar,
Privirile din jur, ce-n ochii de jar
Aveau şi refuz şi mândrie şi stele,
Iar voi nu aveaţi nici măcar timp de ele.
Amintiţi-vă cândva-ul din cuvântul cuvânt
Şi pielea şi oasele şi stelele şi cerul şi când
Aţi făcut acea poză a cuvântului dor,
Fiindcă-n amintire se păstrează uşor.
8 comentarii:
Foarte vrumoase versuri, dar si blogul e de nota 11:d
Bună ziua dragi prieten
Multumesc pentru comentarii natură foarte Vă doresc cele mai bune de asigurare aveţi deja un sărut taliu.
Salut prieten!
În primul rând vă mulţumesc pentru vizită şi comentariu fel. Chiar printr-o traducere insuficiente, şi dau seama de frumuseţea şi simt un pic de reflecţie poem. Cuvinte, amintiri, şi se trezesc.
Salutări de la Brazilia!
Muito lindo, profundo, e reflexivo o seu poema! Aplaudo-te sempre!!! Tenho imenso prazer em te ler! Deixo carinhos pra ti... Bjsss
" Vest Hood Records- Multumesc, dar si blogul tau este interesant!
Talia- desigur ca traducerea este inexacta, dar gândurile rămân aceleași. Salutari din România!
SAM- încerc să dau cuvintelor o strălucire altfel în manieră personală, să le dau alt sens- poetic și românesc!Mulțumesc!
Flor da Vida- Plăcerea nu poate fi decât a mea, să văd că am cititori de dincolo de Ocean și de mări și ţări!
Trimiteți un comentariu