Tu

Tu eşti corabie şi cer şi mare,
Eu sunt un punct căzut din desperare,
Tu eşti lumină din apus şi răsărit,
Eu sunt un simplu verb rănit.
Tu eşti căldură, hrană şi detaliu,
Eu doar un uliu rupt din cer vitraliu,
Tu eşti acelaşi blând zefir călduţ,
Eu sunt un gând deloc drăguţ.
Tu eşti piatră, nisip şi mal în apus,
Eu sunt doar val cu val, retras nespus,
Tu eşti aceeaşi, dincolo de lume,
Eu îţi tot caut pentru fire nume.
Tu eşti şi umbra stâncii prinsă-n mal,
Eu sunt o barcă repezită peste val,
Tu eşti ceea ce crezi, ceea ce vrei,
Eu sunt lumina plânsă-n ochii tăi.
Tu eşti clepsidră, familie, neam şi amă,
Eu sunt o perlă închisă ce te cheamă,
Tu eşti virtute, floare şi liberă dorinţă,
Eu sunt un spaţiu amplu pentru năzuinţă.
Tu eşti un gust cum n-a mai fost,
Eu sunt prea-plin de gânduri fără rost,
Aici eşti tu, aici sunt eu, mândru de-a fi,
Căci, limpede, sunt verbul a iubi!