Cand au pornit nopţile de mâncat copii,
Vânturile palide ştergeau lacrimile lumii,
Lupii urlau în deşertul dragostei
Până când dinţii li se făceau trandafiri.
Chiar ciuta, speriată de pasiune,
Alerga între două trenuri, lăsând urme,
Lasand suspinul sa tulbure buza prăpastiei.
Condamnaţii învârteau palele morţii.
Barca se învârtea între noi,
Morfolind nuferii, sfredelind tunetele,
Readucand trasnetele in baterii.
Paşii tainei treceau în umbră,
Stelele isi ascundeau lumina în jar
Gata sa irumpa in ochii ciuvicii,
De unde, cu intelepciune, se rabda.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu