luni, octombrie 31, 2011

SALCÂMUL









































Zer mult a dat salcâmul astă vară,
să ţină boii popii pe pământ.
şi ramurile bat încet spre seară
să nu se-audă cântec după cânt.


De-atâta zer mâncat-au nopţi terestre,
cu lună plină ţărmurită-n crâng
şi umbra stelelor cădea pe la ferestre,
ca să răspundă fetelor ce plâng.


Poeţii şopteau uimiţi, chiar cu mânie,
că zer aşa nu a mai curs demult
şi ceaţa o vindeau pe-o duşcă mie
şi-o pipă cu tutun nedat la vânt.


Îndrăgostiţii chiar plângeau cu zeruri
în dimineţi de Kenny Rogers gri.
Făcea mişto de ei în multe feluri
salcâmul despre care vă vorbii.

2 comentarii:

Flor da Vida (Suelzy Quinta) spunea...

Nossa! Que imagem linda!!!
Poema sensacional!!!

Poeta, carinhos de flor pra ti.

Beijos de Luz

MiiutaChan spunea...

Găsesc o urmă de sarcasm poetic în aceste versuri, ceea ce nu îmi displace, chiar din contră, imaginile se împletesc ca într-o baladă. Sincere felicitări.

EDRAH_Giurgiu PHASE I